Inventii de milioane

Inventii de milioane

Matematiciana si telefonul care isi recunoaste posesorul

La 31 de ani, Ileana Buhan a reusit sa isi construiasca, cu multa munca si gratie unui talent extraordinar la matematica, o cariera internationala extrem de promitatoare.

Cu trei luni in urma, a devenit doctor in matematici aplicate al Universitatii "Twente" din Olanda si tot de atunci lucreaza ca cercetator in domeniul Securitatii Sistemelor Informationale la Philips Research. In plus, Ileana este autoarea unei inventii cu aplicatii spectaculoase, care a starnit un mare interes in lumea comunicatiilor (si nu numai), la care lucreaza inca de cand era asistent universitar la Catedra de Informatica a Universitatii de Nord din Baia Mare.

Ea a pus la punct o metoda prin care un telefon mobil isi identifica posesorul dupa caracteristicile fizice, chiar daca acesta isi schimba trasaturile sau coafura… Metoda biometrica inventata de Ileana este considerata in acest moment cea mai sigura cale de a stoca datele cofidentiale din telefoanele mobile si de a le transfera in perfecta siguranta, fara a folosi dispozitivele Bluetooth.

Sistemul folosit e unul biometric, bazat pe doua imagini fotografice combinate, care genereaza o parola de acces, metoda care ofera mai multa siguranta decat codurile PIN de patru cifre folosite in prezent. Pentru aceasta inventie, Ileana Buhan a primit, odata cu contractul oferit de Philips Research, si premiul EBF European Biometric Industry 2008.

"Cercetarea noastra a pornit acum patru ani, de la un proiect destinat politiei olandeze, de perfectionare a unei arme inteligente, care poate sa isi recunoasca "stapanul" dupa presiunea pe care mana acestuia o exercita pe patul armei. "Arma inteligenta" era gandita, de fapt, ca o solutie care sa impiedice folosirea acesteia impotriva proprietarului, sa previna accidentele in care sunt implicati copii, iar, daca este pierduta sau furata, sa nu poata intra pe piata neagra.

Apoi am realizat ca solutia de "re­cu­noas­tere" folosita era aplicabila si la transferul de date wireless pe telefoane mobile", explica Ileana. Pentru a putea recunoaste o persoana dupa caracteristicile fizice, trebuie ca telefonul respectiv sa faca o inregistrare biometrica a persoanei, pornind de la amprente, fotografie sau scanare a irisului, si sa o stocheze in siguranta.

Tehnologia se poate folosi si in cazul transferului de date intre doua telefoane prin Bluetooth, fiind de ajuns ca cei doi utilizatori sa se fotografieze cu propriul telefon si apoi sa ii faca o poza celuilalt.

Terminalele compara cele doua poze si genereaza o parola fotografica, apoi permit o comunicare sigura intre telefoane. PDA-urile retin parola si creeaza un sablon care contine principalele trasaturi biometrice codate.

"Recu­noasterea unei persoane de catre un tip de aparatura nu se rezuma doar la a face o simpla poza si de a o memora, ci construieste o cheie de identificare complexa, dupa caracteristicile fizice vizibile in imagine, dar si dupa cele comportamentale, cum ar fi presiunea exercitata de mana pe aparat, modul de prindere sau gradul si felul in care acesta e apasat pe obraz si ureche.

Apoi cheile de comunicatie sunt construite automat de algoritmii aflati in aparatul respectiv, iar posesorul poate fi identificat si ulterior, chiar daca unele trasaturi ale fetei sale se modifica intre timp", adauga Ileana Buhan.
 

"Doctorita" de carti rare si pasiunea pentru restaurari rentabile

Gabriela Pisica are 48 de ani si este restaurator la Centrul National de Patologie a Documentelor al Bibliotecii Nationale, o profesie care nu spune mare lucru, ba chiar pare ciudata.

De fapt, numele oficial este de "restaurator carte veche, rara, document si pergament" si, la inceput, pare o munca simpla, un fel de legatorie. Pe parcurs, aceasta impresie dispare si realizezi ca este o munca de o complexitate fascinanta. E o stiinta care te obliga sa muncesti serios si sa pui mult suflet.

"Este ca in chirurgie", spune Gabriela, asezand pe masa o multime de cutite, foarfece chirugicale, pensete lungi si curbate, pagini subtiri ca foita de tigara si site dese ca firul de par. "Un fel de chirurgie plastica, in care orice milimetru gresit poate distruge o opera de arta, dar care la final reda frumusetea unei carti rare, a unui incunabul vechi de cateva sute de ani." Doar ca "operatia estetica", sau mai bine zis operatia de salvare din "moarte clinica" a unui manuscris, dureaza de la cateva luni la un an si implica o multime de tehnici migaloase.

De la desprafuire si dezinsectia pe site pur­tatoare, la baile cu xilen, la refacerea fiecarei pagini, pe mese luminoase, cu hartie vest sau cu "val japonez" din fibra neincleiata de celuloza pura, prin siliconare, netezirea in prese calde, coaserea corpului si legarea in piele, folosind forzatul marmorat. Munca de chinez, ii spun, iar ea confirma razand: "Sa stii ca asa este. Un restaurator, daca n-are rabdare, maini de prestidigitator si nervi de otel, nu face fata in profesia asta."

Aflu apoi povestea ca forzatul marmorat este o hartie care fixeaza practic cartea de coperta, o hartie speciala, care are in adancul fibrei sale un filigran complicat de culori, linii, spirale si imagini fantastice, dupa tehnici ne­stiute, inventate cu mult inaintea inceputurilor tiparului. Hartia marmorata originala, care se foloseste la restaurare, nu este imprimata si nu se poate fabrica decat manual, ca stampele din Extremul Orient. De aceea este foarte scumpa, o foaie ajungand sa coste si 20 de lire sterline.

O astfel de hartie i-a starnit curiozitatea Gabrielei, care a vrut sa inventeze o procedura de a o fabrica cu bani putini. Asa cum face de altfel cu multe dintre tehnicile de restaurare, fiindca, spune ea, "trebuie sa ai o mare doza de inventivitate tehnica pentru a salva o carte. Trebuie sa gasesti proceduri noi, sa improvizezi de multe ori, caci nici o restaurare nu seamana cu alta". Sigur ca, atunci cand a decis sa caute solutii pentru marmorare, nu stia nimic despre tehnica de inserare a culorilor in fibra hartiei, despre solventi si despre cum sa faca sa transfere desenele nas­cocite in firele de celuloza, fara sa le distruga.

Dar a incercat, a citit carti vechi despre tehnica japoneza a filigranului, a cautat articole prin reviste de bibliotectomie si pe Internet, a intrebat in stanga si in dreapta despre culori, despre tempera, tusuri chinezesti si acrili, apoi despre diluant, uleiuri volatile, apa moale, terebentina si cate si mai cate. "Vrei sa stii cum am inceput? Incetisor, pas cu pas, in baia mea de acasa, cu niste tasuri vechi de la developarea filmelor, cu benzina auto in loc de terebentina, cu clei, acetona ori pensule pe care le rotunjeam singura la varf, cu zeci de incercari, cred ca o tona de apa aruncata la chiuveta, cu cada distrusa de culorile care o patasera si cu zilele in care imi inghetau mainile facand probe in apa rece, cu sute de intrebari, de nedumeriri si apoi, incet-incet, cu raspunsuri."

In cele din urma, a reusit. Acum procedeul ei este pus la punct si poate marmora hartie pentru restaurarea cartilor vechi dupa o metoda proprie, cu costuri aproape de zero. Ii spun ca perseverenta aceasta inseamna vocatie, ca este doar un semn al pasiunii, al dragostei pentru o profesie dificila si destul de prost platita, pe care o stiu doar vreo 200 de oameni in toata Romania si Gabriela rade molipsitor: "Asa este, ce sa fac? Sunt o pasionata si imi place ca sunt asa."

Medicul gurmand si painea care nu ingrasa

Pana la varsta de 35 de ani, doctorita Gabriela Man era o doamna slabuta, care se "mentinea" in limitele unei siluete aproape perfecte. Brusc, insa, a inceput sa ia in greutate si, atunci cand situatia scapase de sub control, a decis sa caute o solutie care sa impace si pofta de mancare, dar si sa o ajute sa slabeasca. Zis si facut.

Cu multa truda si cheltuiala, cu suparari si insuccese, cu experimente pe propria persoana si incercari fa­cute in propria bucatarie, a reusit sa creeze "faina care nu ingrasa". O faina din care se pot face produse de panificatie care pot fi mancate fara grija, chiar si de persoanele care au probleme cu greutatea.

"Eu si sotul meu am atins, prin 2005, trista performanta de a fi din ce in ce mai grasi, mancand din ce in ce mai putin", glumeste inventatoarea painii care nu ingrasa. "Dupa cure de slabire fara rezultat, am pus capat acestei nebunii. Am profitat de pregatirea mea medicala si m-am apucat sa studiez temeinic tot ceea ce este legat de stiinta nutritiei. Imi doream foarte mult sa reusesc ceea ce credeam atunci ca este imposibil: trebuia sa gasesc o cale prin care poti sa ramai suplu mancand gustos si sanatos.

Acum pot afirma cu certitudine ca acest lucru este posibil." Gabriela a inceput sa foloseasca indicii glicemici in alimentatie si rezultatele s-au vazut: manca din ce in ce mai bine si slabea tot mai mult. Insa lipsea ceva ca lucrurile sa fie perfecte… "Nu puteam consuma sub nici o forma paine si dulciuri. Fainile din cereale (chiar si integrale fiind) nu puteau fi combinate cu grasimi, deci erau interzise: painea cu friptura sau cu salata de vinete, cozonacul, tortul cu crema. Atunci, gurmandul care salasluieste in mine s-a pus pe treaba: era important sa concep o faina care sa-mi permita sa mananc paine si dulciuri!"

Dupa sute de kilograme de aluat aruncat la cosul de gunoi, a venit si ziua in care Gabriela a reusit: painea a iesit pufoasa si in acelasi timp dietetica, cozonacul a crescut la fel de mult ca si cel facut de bunica, doar ca… fara sa ingrase. Asa s-a nascut o marca pe care Gabriela a botezat-o chiar asa: "Slabesti mancand", o gama de produse dietetice de panificatie, care poate oferi multor persoane sansa de a slabi si de a reusi sa-si mentina greutatea normala.

Gabriela e convinsa ca, daca nu ar fi trecut ea insasi prin experienta unei persoane cu obezitate constituita, nu ar fi inteles cat de bine este sa te asezi linistit la masa. "Cred insa ca acea perioada din viata mea, in care am fost plina pana la refuz de complexe si frustrari, a reprezentat pana la urma sansa de a ajuta atat de multi oameni."

Text: Adrian Caltan; Foto: Octav Nitu, Marian Teodorescu, arhivele personale ale intervievatilor

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera