Psihologul Carmen Demi vine în sprijinul celor care se confruntă cu o criză în relaţia de cuplu. Iată ce sfaturi oferă:
Primul pas către o ieşire dintr-o criză a cuplului ar fi să poţi face diferenţa între iubirea autentică şi un simplu foc de paie.
Erich Fromm, autorul lucrării „Arta de a iubi, face o împărţire, o separare a iubirii fraterne care, prin extensie, se poate aplica şi iubirii semenilor noştri: prieteni, colegi, cunoştinţe.
Există apoi iubirea maternă, iubirea erotica şi iubirea de sine.
Dincolo de toate acestea, el spune că iubirea autentică între doi oameni le implică pe toate într-un soi de melanj echilibrat.
Un alt lucru pe care ar trebui să-l faci este să ajungi la un nivel de autocunoaştere care să-ţi permită un dialog sincer cu tine însă şi pentru a-ţi descoperi sau redescoperi propriile nevoi.
„Iubirea de sine înseamnă să-ţi înţelegi propriile nevoi profunde ale sufletului, ale minţii şi ale trupului, pentru că fără să le cunoşti pe ale tale foarte bine şi să ştii cum să le împlineşti, nu ai cum sa le înţelegi şi să le împlineşti pe ale celui de lângă tine.
Iubirea autentică nu se poate desfăşura dacă omul nu are un anumit nivel de dezvoltare personală, de autocunoaştere, spune Carmen Demi, psiholog.
Un al treilea lucru pe care-l poţi face pentru a trăi o iubire autentică este să laşi deoparte aşteptările nerealiste bazate pe
basmele copilariei sau pe imaginea idealizată a tatălui proiectată la nivelul partenerului de cuplu.
Aşteptarile bărbaţilor şi ale femeilor din lumea modernă sunt cumva eronate, sunt bazate pe nişte poveşti din copilarie, adică pe mitul Ileana Cosânzeana: relaţia perfectă în care ea îl aşteaptă pasivă pe Făt-Frumos care vine şi o salvează şi trăiesc apoi fericiţi până la adânci batrâneţi.
Un ultim pas către o relaţie echilibrată ar fi conştientizarea şi acceptarea conflictelor. Şi în iubirea autentică există conflicte, numai că spre deosebire de conflictele dintr-o relaţie superficială, conflictele dintr-o iubire autentică sunt productive, adică duc la autocunoaşterea proprie şi implicit la dezvoltarea relaţiei dintre parteneri.
Într-un final pâna şi criticul iubirii, Frederic Beigbeder, ajunge să-şi demonteze propria teorie şi să recunoască în fapt că ceea ce a experimentat el şi l-a inspirat în scrierea cărţii „Dragostea durează trei ani a fost de fapt un simplu foc de paie şi nu o iubire autentică.
„Dragostea nu durează decât dacă fiecare îi cunoaşte preţul şi e mai bine să-l plăteşti dinainte, altfel rişti să achiţi nota ulterior. Noi nu am fost pregătiţi pentru fericire, fiindcă nu am fost obisnuiţi cu nefericirea. Am crescut în religia confortului. Trebuie să ştii cine eşti şi pe cine iubeşti. Trebuie să ai ucenicia
terminată, pentru a trăi o poveste neterminată. Sper ca titlul mincinos al acestei cărţi nu v-a exasperat din cale afară: bineînţeles că dragostea nu durează trei ani, îşi încheie apoteotic şi încurajator Frederic Beigbeder cartea.
Dacă încă nu ai citit cartea fenomen „Dragostea durează trei ani, de Frederic Beigdeber, o poţi cumpăra de la Editura Trei . Sau mergi să vezi spectacolul de teatru cu Simion, cu actriţa Adriana Trandafir în rolul principal. E un spectacol care de mai bine de şapte ani se joacă cu sala plină.
Autor: Carmen Rotaru