Înapoi la sport după ruptura de tendon: ce înseamnă, realist, revenirea după reinserția supraspinosului

Pentru un pacient activ, prima întrebare după diagnosticul de ruptură de tendon nu este, de obicei, „cum mă operez?', ci „când pot juca din nou?'. Fie că e vorba de tenisul de la sfârșit de săptămână, de înot sau de sala de forță, sportul este adesea motivul pentru care pacientul acceptă operația. Tocmai de aceea, înainte de intervenție, merită o discuție onestă despre ce înseamnă, de fapt, revenirea.

Ce spun cifrele despre revenire

Când pacienții caută tratament ruptura supraspinos, cei mai mulți vor să afle altceva: dacă, după operație, vor mai putea face ce făceau înainte. Pe scurt, răspunsul este „probabil da, dar nu oricum'. O analiză a studiilor publicate, apărută în 2020 în American Journal of Sports Medicine, a adunat datele sportivilor operați artroscopic pentru ruptură de coafă rotatorie. Aproximativ 85% dintre ei au revenit la sport, iar 70% au ajuns la același nivel ca înainte sau la unul mai bun.

Diferențele apar în detalii. Sportivii amatori au revenit la nivelul anterior mai des decât cei de competiție: 73%, față de 62%. Cele mai dificile sunt sporturile în care brațul lucrează deasupra capului cu forță și viteză. Dintre jucătorii de baseball și softball incluși în analiză, doar 38% au revenit la același nivel. Aruncările și loviturile de deasupra capului cer, de aceea, cea mai lungă și mai atentă pregătire.

Nu orice ruptură de supraspinos se operează. Rupturile parțiale mici pot răspunde la tratamentul conservator, cu kinetoterapie și antiinflamatoare. O ruptură completă nu se reface însă singură, iar la pacienții tineri și activi, care vor să revină la sport, varianta discutată este de regulă reinserția artroscopică. Prin câteva incizii mici, tendonul este readus pe os și fixat cu ancore, frecvent pe două rânduri, pentru o suprafață de contact mai mare. De aici începe, de fapt, drumul înapoi spre teren.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Motivul pentru care Andreea Popescu a ascuns idila cu Dan Alexa, după divorțul de Rareș Cojoc. „Mă simt eliberată de o povară”

Calendarul care nu se poate scurta

Tendonul reinserat are nevoie de timp ca să se vindece pe os, iar acest proces biologic nu poate fi grăbit nici de motivație, nici de exerciții în plus. Recuperarea se desfășoară pe etape. În primele aproximativ șase săptămâni, brațul este protejat într-o orteză, iar mișcările sunt doar pasive, ghidate de kinetoterapeut. Urmează, până în jurul a trei luni, recâștigarea mișcărilor active, apoi întărirea progresivă a musculaturii.

Revenirea la sportul recreațional are loc, de regulă, după aproximativ patru-șase luni. Pentru sporturile de contact sau pentru cele cu aruncări, revenirea vine mai târziu, mai ales după rupturile mari. Cleveland Clinic notează că majoritatea pacienților își recapătă funcția în patru-șase luni, dar că recuperarea completă, inclusiv forța maximă, poate dura între 12 și 18 luni. Practic, pacientul se poate simți „bine' cu mult înainte ca tendonul să fie pregătit pentru efort maxim.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Nutriționistul Tania Fântână: cinci rețete de supă care țin de foame și te ajută în dietă

Unde se pierde cel mai des rezultatul

Cel mai mare risc din recuperare nu este durerea, ci graba. Solicitarea prea timpurie a tendonului crește riscul de ruptură, iar acest risc este oricum mai mare în rupturile întinse, cu țesut de calitate slabă, sau în cele mai mari de aproximativ 2,5 centimetri. Fumatul și diabetul zaharat scad și ele șansele de vindecare. De aceea, reluarea antrenamentelor se face pe criterii: mobilitate completă, forță apropiată de cea a umărului sănătos și lipsa durerii la efort. Numărul de săptămâni trecute nu este, singur, un criteriu.

Întrebările de pus înainte de operație

Un plan realist de revenire începe înainte de sala de operație. Merită să întrebi orice medic ortoped de umar trei lucruri: cât de mare este ruptura și cât de bun este tendonul, ce tip de reparație recomandă și cum arată, săptămână cu săptămână, programul de recuperare pentru sportul tău. Răspunsurile la aceste întrebări contează mai mult decât o dată fixă promisă din prima zi.

La Institutul Umărului, Dr. Ion-Andrei Popescu este mentorul unui program de fellowship prin care alți chirurgi ortopezi se pregătesc în chirurgia umărului, lucrând pe cazuri complexe. Când tehnicile și protocoalele de recuperare sunt predate mai departe, nu doar aplicate, fiecare etapă a tratamentului trebuie să poată fi explicată și justificată. Pentru pacient, asta înseamnă un plan de revenire pe care îl înțelege, nu doar unul pe care îl urmează.

Ruptura de supraspinos nu înseamnă sfârșitul sportului, dar nici o pauză scurtă. Revenirea reușește cel mai des la pacienții care știu de la început cât durează drumul și nu încearcă să îl scurteze.