Harry Tavitian: Ma cunosc cei care merita sa ma cunoasca

Harry Tavitian: Ma cunosc cei care merita sa ma cunoasca

Foarte apreciat in lumea jazzului romanesc si mondial, Harry Tavitian implineste anul acesta 30 de ani de cariera muzicala. Pianist si creator de mare inventivitate, el isi transforma fiecare concert intr-un delir de sunete si ritmuri cu nuante infinite.

De origine armeana, Harry Tavitian s-a nascut in 1952 la Constanta, unde locuieste si astazi. Este puternic implicat in viata comunitatii sale, din cel putin doua puncte de vedere: etnic si muzical. Pe de o parte, este vicepresedintele Uniunii Armenilor din Romania (filiala Constanta), si pe de alta, este unul dintre marii nostri muzicieni de jazz.

Un nume mare, intr-o lume pe cat de mica, pe atat de bogata: cea a jazzului. Acest gen de muzica nu este accesibil oricui, ci se adreseaza unui public special. "Jazzul se practica, se consuma in niste comunitati de oameni – lucru valabil oriunde in lume, in egala masura in Romania", spune, fara vreo urma de regret, Harry Tavitian, care nici nu-si doreste sa fie cunoscut in afara comunitatii iubitorilor acestui gen.
De unde provine unicitatea acestei lumi? Jazzul presupune o libertate artistica totala, dimensiunea sa fundamentala fiind spontaneitatea. De aceea, participarea publicului este esentiala. "Jazzul se naste si moare in aceeasi secunda in fata publicului! Piesele sunt unicate, iar interpretarea lor rezoneaza cu reactiile publicului. Intr-un anume fel, impatimitii genului sunt, la randul lor, creatori. Sunt putini cei dispusi sa participe nu numai cu simturile, ci si cu sufletul la actul creator. Probabil ca din acest motiv nu multora le place jazzul."

In aceste conditii, se poate trai din jazz? "In general, este greu. Nefiind impartasit de un public larg, nu se vehiculeaza bani multi. Devine un lucru mai special, mai rar. Dar eu, in ultimii ani, reusesc sa ma intretin. Depinde si de pretentiile, de standardele pe care si le autoimpune un artist. Depinde ce inseamna pentru el confortul. In limita bunului-simt, eu o duc foarte bine." In muzica sa, Harry Tavitian "topeste" motive folclorice din zona Balcanilor, sonoritati medievale si muzica de camera contemporana. Toate aceste influente sunt prezente in combinatii diverse.

"Muzica mea este un mare amestec, pot sa spun un talmes-balmes." Jazzul in sine poate fi considerat, la urma urmei, o forma de folclor, pentru ca s-a transmis de la o generatie la alta, de la un muzician la altul. "In primii 80 de ani din istoria jazzului nu au existat scoli de profil de nici un nivel. Toti au invatat unii de la altii. Asa s-a nascut jazzul, in cele mai valoroase aspecte si elemente ale lui. Institutiile de jazz aparute ulterior nu au dat niste nume atat de importante pe cat au aparut printre muzicantii care au invatat unii de la altii."

Modelele lui Harry Tavitian sunt Thelonious Monk, din jazzul universal, iar de la noi, Johnny Raducanu. "De la Johnny am invatat mentalitatea muzicantului de jazz si spiritul jazzului, lucruri pe care nu le puteam invata la nici o facultate." Aventura personala a lui Harry Tavitian in lumea jazzului a inceput la varsta de sase ani, cand parintii si-au dat seama de talentul sau nativ pentru muzica. "Aveam un aparat de radio in casa (televiziune nu exista pe atunci) si, cand se difuza muzica simfonica, luam un betisor in mana si imitam gesturile dirijorului. Nu stiu de unde stiam, e un mister." Cand parintii l-au intrebat daca ii place sa cante la vreun instrument, a raspuns hotarat: la pian. Si atunci invata, in particular, ABC-ul pianului.

La sapte ani, intra la Scoala de Muzica din Constanta, iar testele de admitere i se par niste "copilarii". In scurt timp, ajunge sa interpreteze pasaje dificile din repertoriul clasic. Dar, din clasa a cincea, interesul pentru muzica dispare brusc. "Am avut o cadere ca-ntr-o prapastie. In doi ani, nu mai cantam nici pe sfert din ce cantasem in clasa a doua sau a treia. In schimb, aveam o mare pasiune pentru limba engleza." Anul 1970 este crucial in evolutia sa, caci are ocazia sa-l vada pe Memphis Slim, unul dintre cei mai importanti cantareti de blues, in concert la Brasov. "In cateva secunde, s-a deschis o noua lume pentru mine. Nu mai aveam ureche pentru altceva in afara de bluesurile acelea."

Apoi pleaca la Brasov, ca student la un institut de muzica. Acolo isi face si prima formatie de blues. "Aceasta experienta nu avea sa fie decat pregatirea mea pentru jazz." Are norocul sa cunoasca oameni care aveau importante colectii de discuri cu muzica de jazz – o raritate pe atunci! In 1974, la prima editie a Festivalului International de la Sibiu, prietenii il indeamna sa cante in jam-session (un concert de jazz improvizat, desfasurat intr-un cadru informal, la care pot participa toti muzicienii prezenti) cu Richard Oschanitzky. Intamplarea marcheaza intrarea sa in lumea jazzului.

"In general, nu sunt omul care se gandeste prea mult in fata unor lucruri importante, ci las sufletul sa decida. Cred ca deciziile cele mai corecte sunt luate la nivel sufletesc. Consider ca mintea nu ar trebui decat sa supravegheze, astfel incat sufletul sa nu o ia razna."
A avut de ales intre muzica clasica si jazz, doua lucruri total diferite, doua valori care nu se pot compara. "Intotdeauna am privit sus, am tins catre performanta. Dumnezeu m-a luminat si m-a facut sa aleg jazzul."
In 1978, la Constanta, pune bazele grupului Creativ, alaturi de care, in 1980, castiga Premiul I pentru debut la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Intre 1978 si 1987, conduce Clubul de jazz de la Constanta. "De la bun inceput, mi-am dat seama ca totul e extrem de simplu in jazz, insa cu o conditie: sa il ai in tine, din nastere, de la Dumnezeu."

O preocupare majora a artistului tine de sincretismul artelor. Harry Tavitian a observat, studiind istoria jazzului, ca aceasta muzica are puterea de a imprumuta si a asimila elemente din literatura, teatru, pictura, dans. "M-a fascinat intotdeauna sa am poezie, dramatism si miscare in muzica mea".
In acest scop, in 1992, a infiintat Fundatia culturala "Harry Tavitian", care propune publicului o serie de "ateliere de improvizatie" (concerte de jazz prezentate in contextul celorlalte arte). "Artistii plastici, poetii, dansatorii participa in concert alaturi de noi, integrandu-ne pe noi, muzicienii, in creatiile lor." Un alt obiectiv al Fundatiei este descoperirea unor valori autentice, in toate domeniile artistice. Cat priveste noul val din lumea jazzului, Harry Tavitian se arata optimist, desi in urma cu cativa ani era sceptic.

"Jazzul romanesc nu a avut niciodata reprezentanti numerosi, totdeauna au fost cateva nume importante, incepand cu pionierii – Mihai Berindei, de exemplu – si continuand cu "generatia de aur": Johnny Raducanu, Richard Oschanitzky, Dan Mandrila, Stefan Berindei (fiul lui Mihai Berindei), Marius Pop.
Eu as face parte, cred, din generatia de mijloc a jazzului romanesc. Eram foarte ingrijorat in urma cu cativa ani, cand nu se impunea nimeni din noua generatie. Astazi insa, putem vorbi de cateva nume: saxofonistii Mihai Iordache si Edi Neumann, chitaristii Hanno Hoefer si Sorin Romanescu si basistul Vlaicu Golcea. Sunt numele cele mai importante ale ultimei generatii si devin niste voci din ce in ce mai pregnante."

In 1986, Harry Tavitian s-a recasatorit cu Manuela. Din prima casatorie are o fiica, in varsta de 28 de ani, care este profesoara de pian la Liceu de Muzica din Constanta. Actuala sotie, Manuela, de formatie inginer, a lucrat la Canalul Dunare-Marea Neagra si, ulterior, s-a apropiat de dimensiunea religioasa a existentei.
In urma cu sapte ani a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (Sectia Asistenta Sociala) si s-a dedicat exclusiv activitatilor spirituale. "Modelul suprem pentru noi este Dumnezeu. Eu si sotia mea consideram ca El este principala sursa de energie pentru noi si model de urmat pentru tot ce este mai important in viata pamanteana."

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete