Fleacuri care ma enerveaza

Dependenta de SMS

Zilele trecute, m-am intalnit in oras cu Simona, pe care nu o mai vazusem de mult. Ne-am asezat la o terasa ca sa stam de vorba. Abia ne comandaseram cate o cafea, cand telefonul ei incepe sa sune. Citeste mesajul, chicoteste si, fara nici o explicatie, se cufunda in transmiterea unui SMS.

Am incercat sa reiau discutia, dar nu trece mult timp si faza se repeta – de inca doua ori! Dupa ce m-a asigurat ca nu o cheama vreo treaba urgenta, am rugat-o sa puna mobilul in geanta. Insa din cinci in cinci minute, geanta tiuia din cauza telefonului, iar ea se abtinea cu greu sa nu-si verifice mesajul. Cand a mers la toaleta, am citit mesajul pe care tocmai il primise.
Era o lista de cumparaturi, pe care mama ei o actualiza pe masura ce isi mai amintea cate ceva! Daca Simona dorea sa ma faca sa cred sa are un iubit secret sau lista de cumparaturi era amuzanta, nu voi sti niciodata. Stiu insa ca, daca e vorba de telefonul mobil si de SMS-uri, Simona arunca manierele la cosul de gunoi…

 

DA REPLICA!

Daca pe parcursul unei conversatii rugamintea de a renunta la telefonul mobil nu da roade, poti incerca: “Nu stiam ca esti atat de cautata. Ma simt magulita ca ai gasit timp sa discuti si cu mine”. In cazul in care nici asa nu obtii vreun rezultat, ridica-te si pleaca – este solutia ideala.

 

“Ocupat” in autobuz…

Cu siguranta l-ai observat si tu! La aceeasi ora, in fiecare dimineata, ocupand acelasi loc in autobuzul arhiplin, “domnul de afaceri” isi mai rezolva din probleme. Dar cu dosarul pe genunchi, cu telefonul la indemana si cu locul de alaturi ocupat de servieta voluminoasa, nu da nici o sansa altcuiva sa stea. Presata intre doua sacose imense si un batranel care incearca sa isi faca loc de pe scara, esti nevoita sa i te adresezi: “Nu va suparati, e ocupat locul acesta?”.

Nici nu te baga in seama si isi vede in continuare de dosare. Incerci sa fii mai incisiva: “Oh, nu mi-am dat seama ca cele doua locuri sunt pentru o singura persoana!”. Din nou, nici o reactie. Nici macar ceilalti pasageri nu sunt atenti la eforturile tale de a te face auzita. In disperare de cauza, indraznesti sa pui mana pe servieta, cu gestul de a o da la o parte. In sfarsit, obtii o reactie: “domnul” iti arunca o privire acra, de parca l-ai fi deranjat de la propriul birou. Nu-ti pierzi curajul si insisti: “Eu am abonament pentru a calatori cu acest autobuz, dar ma indoiesc ca servieta dvs. are!”. Victorioasa, te asezi pe locul eliberat in sila si, brusc, intelegi ca nu a fost cea mai inteligenta miscare! “Domnul de afaceri” si-a turnat pe el toata sticla de after-shave…

DA REPLICA!

Incearca mai intai sa formulezi o cerere politicoasa, dar, daca cel in cauza nu te ia in seama sau, si mai rau, devine ofensiv, ramai ferma pe pozitii si incearca sa-i castigi de partea ta pe ceilalti calatori.

 

Glasul rotilor de tren…

In timpul calatoriei cu trenul, ai constatat, desigur, cat de multi calatori sunt surse de zgomot – de exemplu, calatorul de langa tine tipa incontinuu in telefonul mobil sau fetele vesele din compartimentul alaturat, care au inceput a zecea oara sa cante (sau sa zbiere?!) refrenul la moda “Mi-e frica, mi-e frica sa dorm singurica…”. Ca sa nu mai punem la socoteala pe tipul acela de pe culoar, care, la fiecare doua minute isi trage nasul zgomotos si cu sarg.

 

DA REPLICA!

“Imi pare ingrozitor de rau ca va intrerup, dar sufar de un tip de migrena care se agraveaza la zgomot. Uneori ma simt asa de rau, ca imi provoaca voma. Hm, nu va suparati, aveti cumva o punga de plastic?”

Parinti prea moderni

Acum cateva saptamani, prietena mea cea mai buna a avut o vizita prelungita: verii din partea sotului, care au venit din provincie sa petreaca doua zile in Bucuresti. Bineinteles, ii luasera si pe cei doi copii. Prietenei mele ii plac foarte mult copiii si s-a bucurat cand i-a vazut in casa pe cei doi ingerasi – “ingerasi” care s-au dovedit a fi niste dracusori impielitati. Marturie stau cele doua pisici ale ei, care au fost traumatizate si s-au ales si cu ceva mustati in minus.

Asta poate ca n-ar fi fost cine stie ce, dar parintii dracusorilor au conceptii foarte “moderne”: sunt adepti infocati ai ideii ca trebuie incurajata “exprimarea libera” a copiilor. Asa ca cei doi micuti au primit un set nou-nout de creioane carioca. Urmarea? Profitand de faptul ca nu-i supravegheaza nimeni (in fond, ce rele pot face la numai cinci-sase ani?!) au “redecorat” cu infocare peretii proaspat varuiti de prietena mea. Nu-i asa ca-ti vine sa te intrebi oare de ce nu au primit in dar de la parinti chiar si un pistol, ca sa se exprime si mai “liber”?! Dupa doua zile si doua nopti de cosmar, prietena si sotul ei s-au jurat sa nu-i mai primeasca in vizita niciodata.

 

DA REPLICA!

E foarte dificil sa obtii vreun rezultat de la parinti daca le critici copiii. De aceea, e de preferat – daca treci prin peripetii ca cele de aici – sa le atragi atentia parintilor “moderni” asupra faptului ca te simti jignita de atitudinea lor nepasatoare. Astfel, ii vei critica pe parinti, nu pe copii – tot mai e o sansa sa se indrepte ceva si, oricum, sa puteti ramane prieteni.

 

Lunatici pe roti

Ce zi placuta de vara! Nimic mai potrivit decat o plimbare in parc cu copiii. Astepti cu rabdare culoarea verde a semaforului si, impreuna cu cei mici, esti gata sa intri in parc, cand un tanar pe bicicleta iti taie calea val-vartej, mai-mai sa te dea jos, tipand cat il tine gura: “Loc! Loc!”.
E dreptul tau sa treci si nu te sfiesti sa i-o spui, dar a trecut deja de tine si iti striga, peste umar, ca tot tu sa fii cea care deschide ochii! Pe bicicleta, role sau skateboard, adolescentii grabiti te sfideaza de la inaltimea rotilor. Cat au roti, se cred invincibili! In sinea ta, eziti intre a le intelege efervescenta tineretii si a bombani ceva despre “viata si responsabilitatile ei”.

 

DA REPLICA!

O replica ironica se potriveste foarte bine, ceva de genul “vai, nici nu ma gandisem sa-mi permit sa-ti fac observatie!”; nu uita sa zambesti! Daca nu devii agresiva, e foarte posibil sa primesti in schimb tot un zambet si poate ceva mai mult respect.

 

Agentii de vanzari

Te-ai intors obosita de la serviciu si tot ce iti doresti este o baie fierbinte, cand cineva suna la usa. Deschizi si esti “mitraliata” de o replica-fluviu: “Va prezentam cele mai noi produse, v-am ales pentru promotia noastra si va oferim trei produse la pretul unuia singur…”.
Te dezmeticesti cu greu, incercand sa intelegi ce vor de la tine cei trei tineri care te privesc cu zambete largi. Esti intimidata de tupeul cu care asteapta sa si scoti bani din buzunar, ba chiar sa le multumesti calduros pentru ca te-au deranjat pentru o asemenea oferta.

 

DA REPLICA!

Intrerupe-i hotarata pe nepoftiti si intreaba-i ce comision obtin, cere-le legitimatii si detalii cu privire la firma pe care pretind ca o reprezinta. Vei ramane surprinsa cat de repede isi vor pierde din avantul si pofta de asediu!