Născut în Siria, a crescut în Palestina, a învățat și muncit în România, Raed Arafat este musulmanul care mănâncă orice fel de carne

Nascut in Siria, a crescut in Palestina, a invatat si a muncit in Romania, dedicandu-si energia si banii construirii unui sistem ultramodern de urgenta si descarcerare. Este vorba, desigur, despre dr. Raed Arafat.

Felul in care se desfasoara discutiile de tatonare cu persoana pe care vrei s-o intervievezi prevesteste modul in care se va desfasura interviul si gradul de cooperare a interlocutorului. Cu dr. Arafat inceputul a fost simplu: l-am sunat la telefon, l-am intrebat daca accepta sa dea un interviu revistei Avantaje.
A acceptat. In schimb, stabilirea datei, a locului interviului si a sedintei foto a fost mult mai complicata: l-am sunat timp de aproape doua luni, uneori zilnic. Au fost zile in care am vorbit de 10, 12 ori! Niciodata n-am avut senzatia ca ma duce cu vorba, ca a uitat sau ca n-are chef, ci ca era efectiv prins intr-o mie si una de treburi.

In sfarsit, am ajuns sa fixam interviul pentru o sambata, pe la 2-3 dupa-amiaza. Dumnealui urma sa fie la o nunta, de unde avea sa dispara timp de o jumatate de ora atunci cand l-as fi sunat. Ei bine, drumul spre Targu Mures s-a dovedit a fi mai lung decat credeam. Cand l-am sunat, am simtit ca inghet auzind: “Abonatul Connex nu poate fi apelat.” In atatea sap-tamani in care vorbisem cu dr. Arafat, nu avusese niciodata telefonul inchis. Merg la sediul SMURD*, unde mi se spune ca “Sefu” e la o interventie, la un accident petrecut la Sarmasu. Astept. Revin telefonic.
Degeaba. Mai stau. Intre timp, vad un monument. Ma apropii si vad ca este dedicat colegilor morti in misiune. Sun pentru a nu stiu cata oara la dr. Arafat, care, de data asta, raspunde si-mi spune ca a fost la o interventie si e in drum spre alta. Apoi va veni la SMURD, inainte sa plece la nunta. Insa dr. Arafat nu este nici in prima, nici in a doua, nici in a patra ambulanta.
Soseste o masina de interventie, din care a coborat un tanar cu mustata. Ce dezamagire! Nu e dr. Arafat. Ei bine, se da jos si soferul, nimeni altul decat dr. Arafat in persoana. In salopeta rosie si nu in costum de nuntas. Se asaza la birou. Raspunde foarte concis, vorbind extrem de nuantat si de corect. Izul de accent nu este accentul unui strain, ci felul de a vorbi din nordul Transilvaniei. Foloseste persoana I singular atunci cand se refera la sine si intotdeauna persoana I plural cand vorbeste despre activitatea de la SMURD.

Asta am vrut sa fac
Desi povestea sa e de erou modern, dr. Arafat este de o modestie incredibila – cum sunt, de altfel, toti oamenii de autentica valoare. A venit in Romania pentru ca voia sa faca neaparat Medicina, iar Romania a fost cea care l-a acceptat ca student. A terminat Medicina la Cluj in 1989 si a urmat specializarea in anestezie terapie intensiva (ATI) la Targu Mures. De la ATI la medicina de urgenta n-a fost decat un pas. Iar de aici pana la construirea acestui sistem ultramodern, inca unul, facut cu ajutorul unor co-legi minunati, care au lucrat benevol ani de zile. “In 1989 am terminat facultatea, iar dupa aceea am inceput sa fac asistenta de urgenta la Targu Mures, cu prof. Chiorean.”
Cam atat este dispus sa spuna dr. Arafat acum, dupa ce ani de zile a lucrat impreuna cu colegii sai fara sa primeasca plata, luptandu-se cu morile de vant in straduinta de a pune bazele unui sistem de interventie eficient. Trebuie sa insist ca sa recunoasca: “Opt ani am muncit pe banii mei, mosteniti de la tata, pentru ca am vrut s-o fac. Este foarte greu sa dau explicatii de ce. Asta e. Nu exista de ce, asta am vrut sa fac, am facut-o si nu-mi pare rau. Am gasit oamenii, spitalele, organizatiile din opt tari care ne-au ajutat”.

E constient ca unii l-au considerat nebun, dar crede ca acum nu mai este catalogat astfel. “In Mures am fost ajutat pentru ca s-a inteles foarte bine despre ce e vorba, iar pe plan national ne-au ajutat pompierii. Singura problema am avut-o cu Ministerul Sanatatii (in functie de cine se afla la conducere) si cu sindicatele din Sanatate.
Sindicatului Ambulantei nu-i convenea ceea ce facem, pentru ca ei considerau ca le facem concurenta, dar noi nu suntem un serviciu privat, ci unul public, care functioneaza sub forma de colaborare intre Pompieri si Spitalul Judetean.
Nu este o institutie nationala; fiecare judet care a vrut si-a creat SMURD. Acum sunt opt judete care au aceasta structura la diferite niveluri de dezvoltare. Dar asta nu inseamna ca sunt unitati subordonate mie; singurii factori comuni intre noi sunt Pompierii Militari, fiindca peste tot se colaboreaza cu dansii.”

Energie inepuizabila
Ca orice om pasionat de ceea ce face, dr. Arafat nu poate sa spuna ce anu-me l-a determinat sa se devoteze a-cestui tel. “Primul ajutor in caz de urgenta pentru mine nu e neaparat munca, e un hobby.” Poate de aceea are atata energie: sa se duca de la un accident la altul, apoi sa predea medicina la facultatile din Cluj si Tg. Mures, sa-si dea doctoratul si masteratul, sa caute terenuri de aterizare pentru elicopterul pe care l-a primit de curand…
Nu i se pare deprimanta specialitatea careia i s-a dedicat, dimpotriva. “Nu e deprimanta, e chiar o specialitate cu foarte multe satisfactii, chiar daca se mai intampla sa pierdem bolnavi.” Regreta ca nu aude primele cuvinte ale celor care-si revin dupa accidentele grave.
“Nu mai suntem langa ei, fiindca pleaca la alte sectii – asta e unul dintre dezavantajele medicinei de urgenta, faptul ca nu prea ajungem sa ne urmarim pacientii pana la capat.” In ceea ce-l priveste, dupa ce a intervenit la sute sau la mii de accidente, a ajuns sa conduca mai precaut.
“Conduc atent, tocmai pentru ca stiu ca fiecare greseala poate produce un accident. E drept, sunt diferente intre felul in care conduc la interventii, cand am girofar si sirena, si condusul fara girofar, dar in ambele situatii conduc destul de preventiv.”
Cumpatat si necasatorit
Nascut intr-o familie musulmana, dr. Arafat nu este practicant, dar se considera un om credincios, iar accidentele pe care le vede zilnic nu i-au zdruncinat credinta. In ceea ce priveste mancarea, nu respinge nici un fel de carne, dar e un adept al alimentatiei vegetariene si al pestelui.
Recunoaste ca nu refuza cate un mititel, dar nu pune al­­cool pe limba. Apropo de limba: vorbeste impecabil romana si engleza (doar e nascut in zodia Gemenilor!), insa nu stie decat cateva cuvinte ungu­resti. Deocamdata nu este casatorit. Iata de ce: “In primul rand, eu nu prea stau pe acasa si nu prea am viata particulara. Sunt tot timpul plecat si foarte implicat in activitatea mea. Dar asta nu inseam­na ca nu ma voi casatori candva. N-a sosit inca momentul”.
Oricand pot enumera un lung sir de medici exceptionali, care nu pregeta sa-si sacrifice zilele de sarbatoare ca sa rezolve un caz, oameni care se dedi­ca bolnavilor fara sa astepte nici o re­compensa – mi s-a intamplat chiar ca un medic sa refuze onorariul cuvenit (la cabinetul sau particular), in schimb sa-mi dea mie cadourile primite in ziua aceea la spital! Insa atunci cand ma gandesc la structurarea sistemului sanitar din Romania, imi vin in minte doua nume, ambele ale unor straini: francezul Carol Davila si palestinianul Raed Arafat.
De aceea, l-am intrebat pe dr. Arafat ce apreciaza la romani si ce nu. “Este foarte frumos sa traiesti in Romania, unde oamenii sunt foarte prietenosi, foarte deschisi si primitori. Ma scoate din sarite faptul ca pot sa faca mult mai multe, dar nu fac.”
Solidaritate dincolo de moarte
Valeriu Grosu (mort in 2002), Nicolae Sebastian Marian, Otilia Monica Cados, Lorand Csongor Ferenczi, Cristian Lucian Hasdup (morti in 2003). Ei au murit in misiune, incercand sa salveze vietile altora. Lor le este dedicat monumentul din marmura neagra din curtea SMURD-ului. (Marmura neagra, in timp ce SMURD-ul functioneaza intr-o baraca – ultramoderna, ce e drept, dar totusi baraca.) Pe holul SMURD-ului, e afisat un tabel cu programarea medicilor pe luna in curs.
Cuprinde 12 nume, inclusiv pe cele ale celor doi colegi morti anul trecut. In dreptul lor scrie “zi nelucratoare”. Il intreb pe dr. Arafat daca este o coincidenta de nume sau daca intr-adevar sunt trecuti colegii disparuti. “Da. Ii trecem in programare in fiecare luna, pentru ca noi ii consideram in continuare alaturi de noi.”

Irina Dimiu; foto: Octav Nitu. SMURD – Serviciul Mobil de Urgenta si Descarcerare

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Povestile voastre