Fetele de aur din Arizona, inventatoarele mănușii care grăbește recuperarea persoanelor cu paralizie

Ana Maria Tudorache si Miruna Ojoga

Ana Maria Tudorache si Miruna Ojoga

Miruna şi Ana Maria sunt două liceene obişnuite: învaţă, au teste, primesc note… Puţini ştiu însă despre invenţiile lor destinate celor bolnavi, despre munca lor, despre medalii, concursuri şi victoriile în aplauzele unei lumi întregi.

Prima dată când intri în Laboratorul de inventică al Centrului de Excelenţă „Alexandru Proca', te izbeşte aerul de film SF. Aparate complicate, spirale metalice, linii frânte, curbe neaşteptate, o instalaţie care cred că reprezintă un cocostârc, dar nu sunt foarte sigur, un manechin uman cu scheme lipite pe el şi tot felul de chestii cu forme ciudate, tuburi, elice curbate, sfere ondulate cu serpentine prin mijloc, scheme colorate în zigzaguri imposibil de urmărit.

O combinaţie de Matrix şi de Salvador Dali ce şi-a depăşit vremea. Dinăuntru vin vocile fetelor, cărora toţi le zic, la singular, „fabrica de proiecte': cuvintele liniştite, de o timiditate ascunsă ale Anei Maria Tudorache – Ami, cum o strigă toată echipa –, suprapuse cu râsul de neconfundat al Mirunei Ojoga – Miru, adică –, desluşind un optimism aproape contagios.

Ceea ce fac ele aici e, însă, tare departe de a fi o joacă. Ami şi Miru au 16 ani, sunt eleve la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti şi au creat mănușa inteligentă care grăbește recuperarea persoanelor cu paralizie şi care le-a adus două medalii de aur la ediţiile naţională şi internaţională Infomatrix, Hardware Control, dar şi calificarea la cel mai mare salon de inventică din lume: Intel International Science and Engineering Fair 2016 (ISEF 2016) de la Phoenix, Arizona.

Şi acesta este doar începutul, fiindcă au în lucru multe alte proiecte uimitoare care depăşesc cu mult stadiul unor lucrări de liceu şi care pot fi produse şi implementate cu uşurinţă, mai ales că nu necesită cheltuieli mari, iar beneficiile pentru cei aflaţi în suferinţă sunt remarcabile.

Mănuşile inteligente

Este neaşteptat, într-o vreme cum este cea de azi, în care cei mai mulţi adolescenţi îşi fac piercinguri şi tatuaje cu numele iubitelor şi se înjură în gura mare pe stradă, să descoperi tineri cărora să le placă fizica şi electronica, să ştie detalii despre stringuri şi cuante ori să desluşească teoria relativităţii.

Cum la fel de neaşteptată este şi imaginea celor două inventatoare: nici vorbă de doi şoricei de bibliotecă maturizaţi înainte de vreme ori de două „Einsteine' aplecate peste tratate groase de-o palmă şi cufundate în calcule complicate. Miru şi Ami sunt două puştoaice pornite să facă „chestii deştepte' cu uşurinţă, ca şi cum le-ar face de-o viaţă, vesele foc şi care nu stau o clipă locului nici chiar atunci când explică „lucrurile serioase'.

Citește continuarea pe pagina următoare

„Proiectul nostru s-a născut din constatarea unor lipsuri ale sistemului medical. În România nu există nici un dispozitiv de acest fel sau măcar similar, pentru măsurarea forței din degetele pacienților care fac recuperare medicală, deci pacienții nu au pe ce se baza, iar medicii nu au niște parametri concreţi și niște valori pe care să le urmărească în timp, diagnosticarea şi terapia de recuperare fiind exclusiv datorate experienţei specialistului, adaugă Ana Maria Tudorache.

De altfel, spun fetele, nici în spitalele din străinătate nu există dispozitive similare, așa că proiectul lor ar putea să ajute pacienţii din întreaga lume. Cele două inventatoare au şi testat, cu rezultate spectaculoase, „mănuşile inteligente' atât la Centrul „Alexandru Proca' pentru Iniţierea Tinerilor în Cercetarea Ştiinţifică din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA, sub coordonarea profesorului Mircea Ignat, cât şi la Institutul Național de Recuperare Medicală.

„Dispozitivele, pe care cele două tinere le-au gândit şi creat integral în doar câteva luni, sunt şi ușor de realizat, iar costurile de producție nu ar fi deloc ridicate. Ele au folosit mănuși de menaj, care au costat vreo 10 lei, pe care le-au dotat cu senzori, aşa că ar putea fi implementate cu ușurință în spitalele şi în centrele de recuperare motorie.

Mai scump este dispozitivul care adună și analizează datele, însă ar fi nevoie de un singur astfel de aparat pentru un singur spital', spune şi dr. ing. Mircea Ignat, directorul şi sufletul Centrului de Excelenţă Proca, pentru care „fetele de aur' Miru, Ami şi toţi ceilalţi tineri de aici sunt ca şi copiii lui.

În România, puţini ştiu despre această mână de adolescenţi geniali, care se luptă cu lipsa de fonduri, cu birocraţia şi de multe ori cu dezinteresul faţă de cercetare, ori nu sunt luaţi în serios din pricină că sunt încă elevi, dar ei îşi fac un nume în lume, câştigă an de an olimpiade de informatică, obţin premii la saloane de inventică şi încep chiar să capete un supranume, căci mulţi le spun deja „Fenomenul Proca'.

Ai putea crede că-i o găselniţă jurnalistică dacă realitatea n-ar fi contorizată în performanţe greu de crezut. Succesul, însă, este doar pasul către alte reuşite, cred cele două fete: „Când am ajuns la internațională, în mai, eram mai încrezătoare în noi, mai sigure pe ce prezentăm, știam că am venit acolo cu un scop, nu doar ca să vedem și noi cum e.

Ne-am «bosumflat» un pic când am aflat că suntem singurele fete de la Hardware Control din echipa României, ni se părea că într-un domeniu dominat de băieți o să fie și mai greu să ne facem auzite.

Ana Maria Tudorache si Miruna Ojoga-

1.700 de concurenți

Nu speram să se repete experiența de la ediţia națională, dar, după două zile de concurs, la festivitatea de premiere, am fost strigate pe scenă, la AUR! Emoția s-a amplificat de 1.000 de ori față de cea de la națională și a fost o adevărată onoare să putem reprezenta România, liceul nostru și centrul de cercetare la o asemenea competiție', povesteşte Miruna, cea care „ştie sigur' că va fi medic, mai exact chirurg, asemenea tatălui ei.

În mai, anul acesta, după patru luni de pregătit forma finală a invenţiei, „fetele de aur' au mai cunoscut un succes: calificarea în finala ISEF din Statele Unite. „Cu o noapte înainte să plecăm, nu îmi venea să cred că două fete de clasa a XI-a chiar au reușit să facă asta. Şi că noi eram cele două!

Citește continuarea pe pagina următoare

Arizona nu mai e un vis

Experiența a fost una extraordinară, a fost de 100 de ori mai mare decât orice competiție la care mai participasem vreodată, ne-am întâlnit cu premianți Nobel care au răspuns întrebărilor noastre și ne-au încurajat să nu renunțăm niciodată la visul nostru.

M-a impresionat faptul că un neurochirurg aflat în juriu, după ce i-am prezentat proiectul, ne-a mulţumit pentru că aducem ceva mai bun în medicină și că ajutăm oamenii din jurul nostru', îşi aminteşte şi Ana Maria, poeta echipei, cea care simte uneori că 24 de ore nu sunt de ajuns pentru cât de multe ar vrea să facă.

ana-maria si miruna

Concursurile de inventică, spune ea, nu sunt singurul său punct de interes: „În clasa a IX-a am ajuns în barajul etapei naționale a Olimpiadei de engleză, iar anul trecut, până la municipalul celei de istorie.

Pe lângă olimpiadele și concursurile de matematică din generală, la care mergeam aproape în fiecare weekend, am participat și la competiții de debate și sunt voluntar activ al Clubului de Voluntariat Interact București, care organizează evenimente în scopuri caritabile, iar recent am coordonat timp de trei module proiectul LeadME – dedicat copiilor internați în secția de neurologie pediatrică'.

Prietena ei, Miruna, iubeşte enorm căţeii şi caii, a făcut 11 ani de balet şi crede că „partea ştiinţifică a lucrurilor' a captivat-o de mică: „În copilărie, eram fascinată de cum merg lucrurile din jurul meu și voiam să descopăr cum funcționează aragazul, mașină de spălat sau alte obiecte din casă. Bineînțeles că majoritatea experimentelor s-au terminat cu mine lovindu-mă și renunțând la încercarea de a află tainele ustensilelor de bucătărie. Din păcate, nici până azi nu le-am aflat'.

O echipă de luptătoare

„Să nu credeţi', spun cele două, completându-şi una alteia vorbele, „că nu există la noi şi o latură copilărească. Ca orice om absorbit de ştiinţă, suntem alcătuite din contraste…'. „… da, da, suntem serioase şi amuzante, active şi leneşe…' „… sociabile şi retrase, realiste, dar şi visătoare'.

„Drumul nostru spre carierele dorite, spre viaţa visată continuă, deşi a fost în multe momente cumplit de anevoios'. „Dacă am căzut, ne-am ridicat şi eşecul ne-a ambiţionat şi mai mult până când am obţinut locul pentru care am muncit'. Am avut parte şi de dezamăgiri, dar şi de noroc, fiindcă am dat peste oameni care ne-au încurajat când aveam nevoie'.

„De la ei am învăţat că, dacă dorim din tot sufletul să realizăm un lucru bun şi folositor, atunci să fim încrezătoare căci tot universul conspiră la îndeplinirea visului nostru'.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Alina Miron

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Publicitate
ziareonline.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Povesti adevarate