Ești un părinte care încarcă la maximum programul copilului?

copil-obosit

de Claudia Cojocea

Teme pentru acasă, lecții de chitară, înot, engleză, germană sau chiar japoneză, karate, ziua colegului de clasă organizată (clișeistic) la un loc de joacă fără ferestre, programarea la tuns (nu-ți-mai-stă-părul-nicicum-mamă), vizita la bunci, oboseală, agitație, alergătură, stres.

În fiecare zi ne mirăm de ritmul alarmant al vieților noastre, ne frustrează lipsa timpului personal, ne obosește șirul interminabil de responsabilități, dar ne străduim, compulsiv, să încărcăm până la epuizare programul zilnic al copiilor noștri.

Copilărie sub semnul lui „prea mult“

Din nu știu ce sursă incertă s-a propagat, ca un flagel, ideea că pregătirea pentru viață este garantată de numărul cât mai mare al activităților extra-școlare la care ne înscriem copiii. Că succesul vine, precum cireașa, peste un tort de diplome și distincții, că școala în sine nu mai e suficientă, că puștii din fața blocului sunt niște „pierde-vară“, că viața e o cursă și trebuie să alergăm, cu toții, de parcă ne-ar fi frică să ne oprim o clipă să ne privim… pe noi.

În rândul adulților, supra-încărcarea și supra-stimularea determină burnout-ul sau chiar depresia. În rândul copiilor, prea multe restricții, prea multe informații, activități, teme, cerințe, așteptări creează o presiune continuă ce stă la baza diverselor tipuri de tulburări sau dezechilibre emoționale. Pe scurt, o copilărie sub semnul anxietății castratoare.

Când sunt controlați la tot pasul, fie prin limitări de tipul „nu ai voie să“, fie printr-un program imposibil, copiii își creează, involuntar, zone de securitate în care să dețină și ei controlul. Din păcate, aceste tipare de comportament pot avea un caracter nociv de multe ori, determinând diverse dependențe sau afilieri periculoase.

Nu mai formați „copii ascultători“!

Un alt neajuns al supra-încărcării programului copiilor este lipsa timpului de reflecție, al plictiselii, în care cel mic să-și dezvolte imaginația și creativitatea. Realitatea este că atunci când se plictisesc, cei mici sunt relaxați, de fapt, nu au griji și se pot practica jocul liber (despre care psihologii susțin că este cea mai eficientă activitate, cu numeroase beneficii atât la nivel cognitiv, cât și psiho-afectiv).

Scopul educației este înzestrarea copiilor cu abilități utile pe tot parcursul vieții, și nu de a-i determina să se conformeze într-un act similar dresajului. În cartea sa, „Parenting necondiționat“, psihologul american Alfie Kohn susține că mulți părinți visează să aibă copii care fac întotdeauna ce li se spune, deși nu este un semn bun când aceștia se conformează, intimidați.

„Ne distrăm pe seama acelor «yesmeni» de la slujbă, acea categorie de angajați care nu îl contrazice niciodată pe șef. Și atunci ce ne face să credem că avem copii singuratici?“

Mai mult decât atât, pericolul de a avea copii conformiști, „ascultători“ este că, așa cum ei se supun tututor cerințelor de acasă, la fel vor fi de obedienți și în afară. Autoarea Barbara Coloroso relata, la un moment dat, că atunci când părinții adolescenților se plâng că nu se mai înțeleg cu copiii lor, foarte cuminți până de curând, ea le explică următorul lucru: „Când a fost mic, s-a îmbrăcat cum i-ați spus să se îmbrace, s-a purtat cum i-ați spus să se poarte și a vorbit cum i-ați cerut să vorbească. A ascultat de cineva care îi spunea ce să facă. El nu s-a schimbat. Încă ascultă de cineva care îi spune ce să facă. Problema este că nu mai sunteți dumneavoastră acea persoană, ci prietenii lui.“

 

Claudia Cojocea este specialist în educație al Intuitext

 

Sursa foto: shutterstock.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie