Este bună competiția academică? Să-i împingem pe copii către olimpiade sau nu?

elevi la scoala

Orice trimitere în viață a copiilor noștri – la școală, în concursuri sau competiții, de pildă – trebuie să aibă în centrul deciziilor parentale un singur gând cu adevărat conștient: îl trimit cu mesajul că ce va face el este măsura valorii sale personale, și, prin urmare, aceasta va fluctua nesigur în funcție de triumfurile și ratările lui?

Sau îl trimit cu convingerea că valoarea de sine nu poate fi luată de nimeni și nimic – ea este intrinsecă și necondiționată – iar triumfurile și eșecurile lui sunt parte din jocul existențial, natural, ca formă de creștere și ca o călătorie personală?

Teama de ratare și febra competițiilor

Pare ușor, dar nu este. Am trăit de 20 de ani lângă familii ai căror copii au crescut sub ochii mei la catedră, de la 3-4 ani, la vârsta adolescenței. Există, la început, în orice părinte, flacăra iubirii necondiționate și a acceptării copilului propriu, dincolo de orice izbândă sau cădere. Lucrul acesta frumos se schimbă, însă, la majoritatea, odată cu intrarea la școală.

Cam toate familiile par cuprinse brusc de un virus necruțător, acela al îndoielii și al fricii de ratare, de febra competițiilor și de rușinea topurilor valorice pe care, în inconștiența lor, învățătorii români încă le fac declarat și public.

Competițiile școlare academice nu sunt rele, în sine

Nu mă înțelegeți greșit: competițiile școlare academice nu sunt rele, în sine. Educă un spirit al autocontrolului, o stăpânire anume de sine, antrenează intelectul pe o curbă ascendentă care nu poate fi decât în avantajul copilului.

De multe ori, adulții de succes de mai târziu au în spate astfel de momente în care au învățat să se replieze, să lucreze cu un program, sub presiunea unui termen.

Adică este absolut benefic să ai în repertoriul modurilor tale de operare mentală și emoțională experiența unui examen, a unor competiții. Atenție – dacă și numai dacă – ea este parte din creșterea ta acceptată cu bune și cu rele – nu un punct de referință extern după care evaluezi dacă al tău copil este bun sau nu.

Nu un prilej de rușine, de alertă sau de privit peste gard, la curtea vecinului, ca să vezi dacă nu cumva el are o progenitură mai avansată. Nici un prilej de bucurie, ca la extragerea lozului câștigător.

Dacă în urma competițiilor academice școlare, copiii se simt judecați în esența lor de oameni – dacă identitatea lor este atașată și confundată cu emoția triumfului sau a dezamăgirii, atunci vom avea acasă și în școli oameni fără busolă interioară. Oameni care au ajuns să creadă că ei sunt coaja lor, oameni care nu au ajuns niciodată să își recunoască miezul, esența.

Copiii care nu au fost lăudați excesiv pentru inteligența sau reușitele lor, și nici certați pentru greșeli și insuccese, sunt copiii care stau centrați în sine: care dezvoltă acel miez interior capabil să îi ridice în viață, de jos, de câte ori cad, capabil să îi inspire despre cum se pot reinventa sau scutura de trecut.

Citește continuarea pe pagina următoare.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie