Editorial: La adăpostul „muncitului de-acasă“

Vi s-a întâmplat să vă fie teamă de încheieri, de finaluri, de despărțiri, de lucruri ireversibile? Să lăsați lucrurile mai degrabă neîncheiate decât cu un punct definitiv, dur și sfredelitor? Să admiteți că în viață sunt situații și chestiuni pe care le asumi și le accepți cu stăpânire de sine și putere de decizie, dar că există și unele care te îngheață pur și simplu de teama necunoscutului și a lipsei de control? Și că-ți vine să lași totul în aer, suspendat de frica unor suferințe inerente din care nu știi dacă o să scapi cu sufletul intact? Ei bine, mie mi s-a întâmplat!

Editorial de Florentina Mușat
Din teama de a nu deranja, moștenire a unei educații lacunare, am simțit cum nervul discernământului mi se atrofiază puțin câte puțin, iar zona cognitivă responsabilă cu alegerile grele, adormise. Deciziile ultimului an nu au fost ușoare pentru nimeni, cred. S-au schimbat radical vieți și destine; știu oameni nevoiți s-o ia de la capăt profesional nefiind la prima tinerețe când corpul și mintea te ajută fără mari eforturi; știu oameni obosiți de atâta muncă, obligați să-și găsească un alt drum, umiliți, cu capul plecat, năuciți de realitatea din jur, așa cum știu și oameni care la adăpostul „muncitului de acasă s-au descotorisit de măștile pe care le purtau obligați de uzanțele și ipocrizia socială.
Iar astăzi îi vedem cum își exercită această libertate de a nu ne mai vedea ochi în ochi prin inutile averse de ură și neîngăduință.
Cea mai importantă lecție a acestei pandemii pe care generația mea a fost nevoită s-o învețe și pe care bătrânii veacurilor o știau, este că… există, cu certitudine o scară a destinului: câteodată urci, câteodată cobori. Și că nu banii, funcțiile, realizările personale sau profesionale te definesc. Ci modul cum știi să faci față acestei pendulări între sus și jos. Capacitatea de toleranță a momentelor dificile, a oamenilor nepotriviți, a schimbărilor bruște de macaz la care ești supus pe drumul implacabil al fatalității. Rapiditatea cu care te scuturi și mergi mai departe. Lipsa lamentării și a văicărelii. Aptitudinea de a vedea dincolo de un simplu chip frumos, de a ghici putregaiul din spatele unor cuvinte frumos lustruite. Curajul de a pune bariere când îți este încălcat teritoriul. Pericolul care ne așteaptă după ușă, pe toți, nu are forma rotundă și striată a unui nou virus. Ci este propria noastră capacitate de a discerne adevărul crud printre atâtea distorsionări ale realității. Firescul nu se mai poartă, autenticul e demodat, tăcerile sunt confundate cu lipsa ideilor, iar bunul simț este slăbiciune curată. Din fericire, istoria ne-a învățat că după fiecare epocă mai zbuciumată și mai bezmetică, se vor ridica la suprafață elitele și valorile care vor duce mai departe esența umanității șlefuită în atâtea milenii de evoluție…

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Avantaje.ro