DOSAR SPECIAL Cei mai periculoși criminali ai României: Eugen Grigore, “călăul țiganilor”

călăul țiganilor

Pentru a înțelege povestea vieții lui Eugen Grigore, supranumit “călăul țiganilor”, trebuie să ne întoarcem în timp mai bine de 40 de ani. Sfârșitul primăverii anul 1974 îl găsește pe tânărul Eugen, în vârsta de 27 de ani, muncind 14 ore pe zi ca șofer de camion pentru a-și întreține familia.

Rutina zilnică este întreruptă când șeful autobazei îl cheamă în birou pentru a-l trimite acasă. Motivul: locuința sa a luat foc. Ajuns în fața casei din Copou, lui Eugen nu îi rămâne altceva de făcut decât să privească neputincios dimensiunea tragediei. Locuința sa este mistuită de flăcări, soția și
cei trei copii se află înăuntru, vecinii plâng înțelegând drama ce se desfășura în fața ochilor lor.

Imediat miliția din Iași deschide o anchetă. Audierea martorilor acreditează următoarea versiune: un grup de țigani de la marginea orașului, format exclusiv din femei și copii, treceau prin cartier în căutare de fier vechi și sticle. Aceștia au avut impresia că familia Grigore nu este acasă și au decis să jefuiască modesta locuință.

Eroare de evaluare, pentru că soția lui Grigore se afla cu copiii în curtea interioară. Când a auzit zgomote în casă a intrat să vadă ce se întâmplă. Surprinși în acțiune, țiganii i-au încuiat în casă pe cei patru membri ai familiei și au dat foc locuinței.

În ciuda acestor declarații, niciunul dintre vecini nu vrea să depună mărturie în fața judecătorului de teama țiganilor. Ancheta este blocată timp de
două luni, iar la sfârșit concluzia cade ca un trăsnet pentru Grigore: lipsă de probe. În plus, șoferul primește amenințări din partea țiganilor în încercarea de a-l intimida și de a-l face să renunțe la acuzații. Plângerea penală făcută de Eugen în această speță dispare fără urmă.

28 de morți, un camion și o viață distrusă

Părăsit de autorități, Eugen Grigore este părăsit și de speranța de a i se face dreptate. Disperat, deznădăjduit și orbit de dorința de răzbunare, tânărul își ia camionul și pleacă în pauza de prânz spre marginea orașului, acolo unde se afla șatra de țigani. Ajuns la destinație, dă pe gât o jumătate de litru de coniac și bagă sub roțile camionului său tot ce prinde.

Cursa nebună se încheie câteva minute mai târziu, lăsând în urmă cadavre de oameni și cai, răniți, bălți de sânge și urletele de durere ale celor care au
scăpat de roțile monstrului de fier. Milițienilor și medicilor ajunși la locul masacrului li se deschide în fața ochilor o imagine ce pare desprinsă mai
degrabă de pe câmpul unei bătălii, decât al unei crime. Bilanțul: 24 de morți, femei, copii, bărbați și 50 de răniți.

În tot acest timp Grigore așteaptă liniștit în camion să fie arestat. Rezolvarea cazului se face în cel mai pur stil comunist. Eugen Grigore este condamnat la închisoare pe viață, țiganii sunt mutați la periferia Botoșaniului și nici cea mai mică informație despre tragedie nu apare în presa vremii.
Atitudinea autorităților este explicată prin teama că masacrul se putea transforma într-un război etnic între românii și țiganii din Iași.

Surse din cadrul anchetei confirmă că sângeroasa crimă nu a fost motivată de gânduri rasiste, ci doar de dorința de răzbunare a familiei ucise.

călăul țiganilor

De la spitalul de nebuni la stăpânul canalelor'

În 1990 pedeapsa lui Grigore este transformată din închisoare pe viață în 28 de ani de detenție. Nu va apuca să își ispășească condamnarea pentru că în 1995 este internat la Spitalul de Neuropsihiatrie din Botoșani, ca urmare a cedării sistemului său nervos. Este prima ironie a sorții pentru Grigore, care ajunge astfel în aceeași urbe în care au fost mutați țiganii supraviețuitori din 1974.

Criminalul devenit nebun revine în atenția autorităților în martie 2002, când o razie a poliției din Iași printre oamenii străzii descoperă că Eugen Grigore închiria' locuri în canalele orașului. Fostul șofer de autobuz ieșise din spitalul de boli nervoase în 2001. Își făcea veacul lângă Institutul de Agronomie din Iași, unde primea bani, mâncare, bătură și țigări de la studenți. Practic, era înconjurat de o aură de legendă, care îi conferea o anumită autoritate printre oamenii fără adăpost.

Blestemul sorții

După această etapă, Eugen Grigore iese din nou din atenția publică. Au circulat zvonuri că s-ar fi sinucis la puțin timp după razia din 2002 sau că ar fi murit din cauze naturale în 2004. Asta până pe 23 iulie 2009, când ziarul local Buna ziua, Iași!' publică o știre demnă de rubrica Diverse'.  Cotidianul relatează că un bărbat în vârstă de 62 de ani, fără adăpost, care umbla prin Iași, este strivit de un tir în fața gării în timp ce traversa
neregulamentar.

Victima era nervoasă că taximetriștii de la care cerșea bani îl refuzaseră. Numele mortului: Eugen Grigore.

Cine ridică sabia, de sabie va muri', spune un proverb din vremea cavalerilor. Transpusă în povestea noastră, zicala rezumă perfect destinul tragic al fostului șofer de tir, rămas în istorie drept călăul țiganilor.

Citeste si

DOSAR SPECIAL Români care au schimbat lumea: Dirijorul Sergiu Celibidache spunea că scopul muzicii este atingerea libertății

DOSAR SPECIAL Români care au schimbat lumea: Nicolae Paulescu, savantul căruia i s-a furat Nobelul

DOSAR SPECIAL Români care au schimbat lumea: Traian Vuia, românul care a împlinit visul lui Icar

Autor: Ruxandra Hăbeanu

Sursa foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre