DOSAR Exodul mamelor: “Să-ţi îmbrăţişezi copilul sau să-i cumperi de încălţat?”

Viaţa, între un pachet şi altul trimise acasă

„Azi am trimis un pachet acasa si masina care l-a luat era plina vârf de alte pachete. Muncesc saracii români… De sarbatori, mergi pe strada si auzi cum vorbesc la telefon: «Ți-a placut, ma? Dar puloverul i-a venit lui ala mic? Bine, ma bucur, spune ca-i trimit si o bicicleta când pot. Aveți grija de voi!»

Ar fi mai usor sa trimiți doar bani. Dar n-ai mai împacheta tu. Când am facut primul pachet, nu te mint, am intrat într-un supermagazin si, mergând printre rafturi, m-am întors ca si cum as fi vrut sa întreb:«Ce zici, mama, vrei cornuri?» Am început sa plâng în magazin pentru ca nu era nimeni lânga mine.

mama si fiica triste

Pachetele acestea sunt o punte între noi si cei de acasa. Vorba aia, e de la mama! Singura parere de rau e ca nu vezi bucuria pe fețele lor. Si când suni sa vezi daca le-a placut promiți mereu: «Lasa ca va mai trimite mama. Peste doua luni.» Asa trece timpul, între un pachet si altul, la un moment dat rostul tau e sa stii ce le lipseste si ce-ai mai putea trimite, sa le fie viața mai usoara.

Vei sti astfel ca-si prinde parul cu bentița pe care ai trimis-o tu, ca în fiecare dimineața bea ciocolata trimisa de tine, ca de câte ori foloseste crema de mâini se gândeste la tine… Pachetele nu sunt pentru ei, ci pentru noi, sa ne facem simțita prezența acasa. «Uite, mama e puțin plecata, dar te înconjoara prin toate obiectele pe care le trimite cu dragoste.»

Mama şi merele

„Într-un timp, pregateam copii la limba engleza si stabileam împreuna cu fetele ce urma sa cumparam pentru casa cu acei bani. Le-am învațat ca pot economisi si ele, sa-si fixeze un scop si sa-l realizeze. Au dorit rachete de badminton. Nu dupa mult timp, si le-au cumparat. Au fost foarte mulțumite ca au rezistat tentațiilor de a cheltui banii la magazinul din colț.

Le-am felicitat si le-am spus sa-si fixeze un alt scop. Mi-au raspuns repede ca deja s-au gândit: urmau sa faca economii si sa cumpere… un kg de mere! Asta pentru ca ori de câte ori voiam sa cumpăr, vedeam ca prețul este mai ridicat decât al portocalelor venite de peste mari și țari. Mă supăram din cauza speculei si renunțam.

A da fructe unui copil în România este un lux. Asa ca spalam vasele si eram hotarâta sa trec peste orice, sa nu simt umilința. Copiii mei aveau nevoie de mine. Si de mere.

Familii destrămate pentru o canapea şi două fotolii

„E din nou Crăciunul! Sufletul meu s-a cicatrizat! Nu trebuie scormonit… Am întâlnit un român care spunea: «Familia mea s-a destrămat pentru o canapea și doua fotolii!». Am fost vânduți de o societate în care trebuie sa ai canapele, și covoare, și masini, și mobila noua! Trebuie să ai, nu contează ceea ce ești!

Aud vocea mamei care spune: „Stai, mama, acolo!. Timp de mai bine de patru ani am gândit ca ma voi întoarce peste o luna, peste 6 luni, peste un an, peste… Timp de mai bine de patru ani am luptat cu dorul, cu disperarea de a-ți fi pierdut lumea ta… România mea e o rană deschisă! Îmi e dor de cea care eram acolo, dar nu mai pot fi niciodată! Am ales: o ascult pe mama!

Lenuș Nechita

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Povesti adevarate