Dobrogea necunoscuta

De la Histria am continuat pe un drum judetean pana la Jurilovca, locul de unde vara pornesc vaporasele spre Gura Portitei. Dar hotarasem sa fie fara mare, asa ca am continuat pana la Enisala, localitate aflata langa Babadag si inconjurata de dealuri cu paduri si cu vita-de-vie. Sus, deasupra satului, sunt ruinele cetatii Enisala, unde poti ajunge cu masina.

Candva, cetatea strajuia tarmurile Marii Negre, inlocuite astazi de intinderi enorme de stuf si de apele Lacului Razelm. Marea? Undeva departe, la orizont, dincolo de braul de nisip ce o desparte – poate vremelnic – de cetate.

N-am avut insa parte de o zi prea frumoasa la Enisala. Un vant puternic batea peste mare si lac, spargandu-se de zidurile batranei cetati. Intr-o astfel de zi, poti simti si tu ce l-a intristat iremediabil pe Ovidiu in exilul sau la Pontul Euxin…

Lebede, paduri de tei si de salcami…
Noaptea se apropia cu pasi repezi, asa ca am pornit in cautarea unui loc de cazare, ocolind – pe o sosea secundara – lacurile. Pe inserat am ajuns la Murighiol, localitate asezata pe malul bratului Sf. Gheorghe. Daca in satele pe care le-am strabatut oamenii pareau sa nu fi auzit de turism, la Murighiol lucrurile stau altfel.

Localitatea geme de pensiuni cochete. Eu am stat la "Traian", o pensiune cu ziduri racoroase, construite cu mult bun- gust din piatra de Dobrogea. In portul comunei am intalnit un personaj care isi spune Pelicanu’. Omul avea barca si ne-a oferit o excursie in Delta contra 150 lei.

Era tentant, dar timpul era prea scurt si, dupa ce am aruncat o privire la ruinele cetatii Halmyris si ne-am oprit langa un lac populat de sute de lebede, am pornit inapoi spre Babadag.

Drumul este ca un tunel urias format din copaci. "E ca in Labirintul lui Pan", mi-a spus partenera mea de calatorie. Nu stiu cum arata cel din film, dar labirintul dobrogean e foarte frumos. Ajuns la Babadag, am pornit spre Slava Rusa si Slava Cercheza, doua comune asezate la poala unor dealuri calcaroase, acoperite de paduri nesfarsite de salcami si de tei.

Pe langa Dunare si munti
Apoi, un scurt popas la Manastirea Celic Dere ("parau de otel", in turceste), cu o superba biserica din piatra alba si chiliile celor 70 de maicute, ascunse sub arcadele verzi ale padurii. Coboram apoi spre Somova cea inconjurata de stejari, ocolind Tulcea, iar dupa Isaccea, facem un mic ocol spre Manastirea Cocos.

Impunatoare, cu o curte in care vezi toate florile de pe pamant, manastirea se "rasfata" intr-o poiana inconjurata de padure si plantatii de vie. Suntem, de altfel, langa Niculitel, comuna renumita pentru podgoriile ei.

Soseaua insoteste acum Dunarea – din loc in loc, balti enorme de stuf si canale drepte, care duc spre fluviu. Deodata, aproape de Macin, siluete enorme acopera orizontul. Sunt chiar munti, batrani si tociti, dar sunt Muntii Macinului!

Desi nu au mai mult de 470 m inaltime, te imbie la drumetie. Dar iarasi nu e timp, asa ca, aruncand o privire de bun ramas, te afunzi, dus de sosea, in Balta Brailei. Padurea taiata ciudat de cineva, care pare ca vrea sa o transforme in piloni, te insoteste pana la trecerea cu bacul spre Braila. Aici calatoria ia sfarsit…

Text si foto: Cristian Duminecioiu

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Vacanta