Departe de lumea dezlantuita

Departe de lumea dezlantuita

Cum iti suna ideea unui concediu in Insula Pastelui? Probabil, la fel de straniu si comic precum achizitionarea unei parcele de pamant pe Luna… Si totusi, localnicii misterioasei intinderi de pamant din Oceanul Pacific traiesc din turism.

Imagineaza-ti cum ar fi sa savurezi un pranz exotic intr-un restaurant din Insula Pastelui. Sa faci apoi o plimbare cu o motoreta inchiriata. Seara te-ai intoarce in camera ta confortabila de hotel si ai face o baie in piscina, iar dimineata ai sta la soare pe o plaja cu nisip fin. Ti se pare o gluma?

Una dintre platformele cu moai, amenajata de echipa japoneza

Escala neprevazuta pe cea mai izolata insula
Oricine aude de Insula Pastelui se gandeste doar la sumbra sa pustietate si la infricosatorii uriasi de piatra. Pare o poveste dintr-un alt timp si o alta lume, care aproape ca a devenit un mit.

Si totusi, insula este, de ani buni, o destinatie turistica. Din pacate, nu am gasit in nici o arhiva foto imagini care sa ateste existenta facilitatilor turistice.

Cum se face ca am ales sa scriu tocmai despre asta? Din intamplare! Exploratoarea Uca Marinescu (deja un invitat obisnuit al acestei rubrici!) se pregateste sa plece in Alaska.

Am vizitat-o inainte de plecare. Mi-a povestit de una, de alta, mi-a aratat traseul pe care il va urma. Si pentru ca tot ne intinseseram la vorba, am rugat-o sa imi mai dezvaluie un scurt episod din jurnalul calatoriilor sale.

In urma cu sase ani, pe drumul de intoarcere din Antarctica, Uca s-a oprit la Santiago de Chile, unde tocmai se deschisese un targ artizanal. "Am vazut si un stand cu Insula Pastelui. Cand am aflat ca vanzatoarea era chiar de acolo si ca se poate ajunge cu avionul, am ramas uluita. In momentul acela, eram insotita de cineva de la Ambasada Romaniei din Chile.

I-am spus ca fac orice, oricum, dar trebuie sa ajung acolo!" Aflat la 3.700 km de Chile (statul la care a fost anexat in 1888), acest petec de pamant sterp, cu forma triunghiulara, este cea mai izolata insula din lume.

Una dintre platformele cu moai, amenajata de echipa japoneza

"Buricul pamantului" este la capatul lumii!
Denumirea de Insula Pastelui i-a fost data de navigatorul Jacob Roggeveen, care a descoperit-o, din greseala, in ziua de Pasti a anului 1722. Pentru localnici insa, ea se numeste Rapa Nui, adica "Buricul Pamantului"!

Zborul cu avionul dureaza patru-cinci ore. "Pasagerii cu care am venit erau tineri bastinasi care faceau scoala sau facultatea in Chile", povesteste Uca. Aterizarea pe aeroportul Mataveri este ca un sport extrem.

Pista este atat de scurta incat, privind pe geam, ai senzatia ca vei ateriza in apele oceanului. Uca a stat in locuinta unei familii de rapanuezi, recomandata de vanzatoarea cu care se imprietenise in Santiago de Chile. "Gazdele mele aveau o sufragerie foarte mare, cu o biblioteca enorma, plina cu tot felul de carti despre zona. Nu mai stiam la ce sa ma uit mai intai."

Cu o suprafata de 171 km2, insula poate fi explorata foarte usor in trei zile. Exista cateva drumuri asfaltate si pietruite, asa ca deplasarea se face cu autobuzul (un bilet costa opt dolari) sau cu taxiul (pe insula circula in jur de 120 de taxiuri). Daca ai mai multi bani, poti inchiria un jeep (te costa cam 50-60 dolari pentru opt ore), o motoreta, o bicicleta sau chiar un cal (circa zece dolari pentru jumatate de zi).

Pe insula traiesc cateva sute de rapanuezi. Unii au plecat definitiv, altii locuiesc in Chile si se intorc aici in sezonul turistic (decembrie, ianuarie, februarie, cand e cel mai cald), ca sa castige bani. Casele si hotelurile sunt concentrate in zona capitalei ("capitala" e un fel de-a spune, pentru ca Hanga Roa este singurul orasel din Rapa Nui).

Pe insula exista si trei discoteci
Destul de prost organizata, Hanga Roa furnizeaza totusi strictul necesar pentru rapanuezi si turisti deopotriva. Aici se afla primaria, un muzeu, un oficiu postal, o scoala, un parculet, biserici (rapanuezii sunt catolici, dar au ritualuri proprii), cateva restaurante, baruri si chiar trei discoteci, piete si magazine cu mancare si suveniruri (tricouri, sculpturi in lemn si carti postale).

Multi artisti rapanuezi creeaza si artizanat in stil vechi, consultand cartile ilustrate cu obiectele colectionate de exploratorii care au ajuns pe insula in secolul al XVIII-lea. De la magazinul Tumu Kai, de pe una din strazile principale, Atamu Tekena, poti cumpara apa imbuteliata, vin si bere. Mancarea e foarte scumpa, fiindca aproape totul este importat.

Desi legendele despre insula spun cu totul altceva, o mica parte din fauritorii statuilor au supravietuit dupa distrugerea civilizatiei lor si s-au perpetuat pana in zilele noastre. Au mai ramas insa foarte putini si, in timp, s-au amestecat cu chilienii, tahitienii, bolivienii si alti sud-americani.

Urmasii populatiei vechi se disting printr-o fizionomie foarte ciudata. Ghidul Ucai, de pilda, care era unul dintre acestia, avea barbia si nasul ascutite, iar crestetul capului tesit, ca si cand ar fi fost taiat cu barda. Cat despre celebrii uriasi din piatra, ei si-au pierdut insemnatatea sacra pentru rapanuezii de azi.

Dupa procesul de crestinare, infaptuit de misionari in secolul al XIX-lea, religia moailor (asa sunt denumiti uriasii in rapanueza) a murit. Astazi, localnicii ii pretuiesc ca pe unica lor sursa de venit. Turistii care sunt interesati sa-i vada furnizeaza practic banii atat de necesari fragilei economii locale.

Casa in care a stat Uca Marinescu Moaii sunt peste tot pe insula. Rapanuezii consuma carne de rechin

Fauritorii moailor credeau in reincarnare
Explicatia pe care o dau ghizii rapanuezi privitor la semnificatia moailor este foarte simpla. Statuile au fost create pe post de gazde temporare pentru spiritele mortilor.

Sculptate din roca vulcanica a carierei Rano Raraku, din vestul insulei, ele erau apoi transportate pe trunchi de copaci, cu ajutorul unui sistem de parghii. Locurile de amplasare erau intotdeauna cu fata inspre locuintele celor care murisera.

Uca la cariera Rano Raraku, langa El Gigante, moaiul cel mai mare Aceste pietre sferice transmit energie celui care le atinge

Pe insula s-au gasit 887 de moai. Doar o treime dintre acestia au fost dusi la locurile alese. Restul au fost abandonati pe drum sau in cariera, in diferite faze de executie. De-a lungul timpului, locurile au fost cercetate de numeroase echipe de specialisti din diferite tari.

Uca s-a nimerit acolo tocmai cand o echipa de cercetatori japonezi isi finaliza expeditia. Ei realizasera doua platforme pe care aliniasera cativa moai, din dorinta de a-i pune in valoare.

Uca Marinescu pe aeroportul Mataveri

Azi, imaginile cu cele doua grupuri ordonate de japonezi sunt cele mai cunoscute vederi din insula. Interesant este faptul ca japonezii transportasera pe vapor, cu doi ani inainte, una dintre statui, pentru o expozitie de la Osaka.

Schimbarea de climat nu i-a priit deloc statuii. Roca devenise sfaramicioasa pe alocuri, iar chingile cu ajutorul carora fusese transportata au ros-o, astfel ca dupa doua zile au adus-o inapoi.

Astazi insula este considerata o metafora pentru distrugerea sistemului ecologic. Analizele facute cu probe luate din solul vulcanic dovedesc faptul ca locul a fost candva un paradis tropical.

Si totusi, cand Roggeeven a ajuns aici in 1722, nu a mai gasit nici un pom si nici un animal salbatic. Se crede ca primii oameni au venit pe insula in jurul anului 400 d. Ch. si ca ar fi fost un trib de origine polineziana.

Cum de nu se cunoaste o poveste cat mai aproape de adevar a acestei civilizatii de vreme ce au existat supravietuitori? Una dintre ipoteze este ca ar fi defrisat toate padurile pentru transportul moailor.

O alta explicatie ar fi ca numarul locuitorilor a crescut atat de mult, incat resursele naturale au devenit insuficiente si au fost epuizate.

A consemnat Alina Avram; foto: colectia Uca Marinescu.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta