Cum e să mergi la olimpiada națională?

Cum e să mergi la olimpiada națională?

Elevii participă de cele mai multe ori la olimpiadele naționale, dar se întorc dezamăgiți după această experiență, sistemul fiind plin de probleme și reușind să îi descurajeze. Crenguța Lăcrămioara Oprea a vorbit pe larg despre acest subiect și a explicat care sunt principalele probleme cu care se confruntă elevii care participă la astfel de competiții.

„Dacă trăiţi cu impresia că educaţia e scumpă, încercaţi ignoranţa.”(Derek Bok) Și cine ar trebui să se ocupe de educație? Părinții? Profesorii? Dar pe ei cine să-i pregătească? Școala? Viața?

Avem în țară profesori care predau Științele Educației în liceele pedagogice și Psihologie în toate liceele. Avem și olimpiade școlare de Pedagogie și de Psihologie.  Avem elevi bine pregătiti, capabili să facă față cerințelor la diferite niveluri (faza locală, faza pe tară). Acești elevi sunt din ce în ce mai buni și, pentru că-și doresc acest lucru, citesc, studiază, depășindu-și chiar profesorii (lucru bun, ați zice, nu?) Da, dar ce te faci, când un astfel de olimpic trebuie să-i demonstreze profesorului validitatea informațiilor achiziționate? Ce te faci când constați greseli în modul în care s-au elaborate baremele la olimpiadă, faza pe țară?!

Cine sunt cei care au fost desemnați să le facă și nu le-au corelat cu subiectele? Cum să scrii în barem că se acordă 10 puncte pentru o cerintă neformulată explicit în subiect (realizați un eseu pornind de la citatul: „un elev este pregătit să învețe ceva nou în momentul în care stăpânește conditiile prealabile, cu alte cuvinte, în momentul în care și-a însușit, prin învățarea anterioară, capacitățile necesare pasului următor” – R. Gagne, 1975, p. 30).

Pentru cunoscători, autorul invocat face referire la ierarhia tipurilor de învățare ce implica faptul că, achiziția unei capacități de nivel superior este condiționată de achiziția capacităților situate pe trepte inferioare! Atenție însă! Cele opt tipuri de învățare identificate de Gagne nu au facut parte din PROGRAMA de olimpiadă!!! S-ar răsuci Gagne în mormânt dacă ar afla că nu au înțeles pedagogii despre ce scria el! Bine înțeles că s-ar fi putut oferi elevilor și citate create în timpuri mai aproape de anii pe care ei îi trăiesc sau să li se solicite să scrie un eseu despre cum poate stimula profesorul învățarea în clasă printr-o predare entuziastă, folosind metode interactive și integrând noile tehnologii!

Dar cum e să ți se ceară (la alt subiect) să menționezi 6 (3 avantaje și 3 dezavantaje), iar la contestație să afli că trebuia să scrii 12? Iar dacă elevul silitor dorește să facă contestatie, primește amenințări (că i se va scădea nota și mai mult, ba mai mult, dacă îndrăznește să conteste nota, i se va corecta lucrarea după barem!!! Păi nu asa s-a corectat de la început? – avea o bubă baremul?)

Ce i se transmite elevului cand își vede lucrarea pe care îi sunt subliniate lucrurile considerate a fi greșite, de către cel care corectează și nu aspectele bune, conforme cu cerințele? Că e o vânătoare a greșelilor?
Și cum mai esti tu profesoară care predai despre educație, dacă, nervoasă fiind pe elevii care au avut îndrăzneala de a afla justificarea notei, li te adresezi cu: „ce nu înțelegi, copilule?” (copilul fiind o liceană cu 10 pe linie si, culmea, cu o mama care a învățat-o, printre altele și definiția corectă a noțiunii de strategie didactică).
Dar, ce să vezi? D-na M.U., profesoară de pedagogie în Iasi, nu știe care este definiția corectă și completă a strategiei didactice („un mod de combinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învățământ, formelor de organizare a învățării” – am redat definiția dată de părintele metodologiei didactice de la noi, Ioan Cerghit (1983, p. 59) – dacă pe mine nu mă credeți, deși am scris despre asta, încă de acum 10 ani (Strategii didactice interactive). Dacă „copilul” nu are puterea de a argumenta în fața profesoarei, atunci cărtile vorbesc.


Formam oameni temători, le știrbim orice urmă de entuziasm și de curaj, îi desconsiderăm, îi amenințăm, îi demotivăm ca să nu mai încerce și le ștergem orice urmă de interes pentru a mai participa la vreo olimpiadă sau concurs! Unde? În școala în care  profesorul crede că deține adevărul absolut, în care nu creștem oameni, nu dezvoltăm emoții și dorințe pentru a studia, nu valorificăm greșeala ca pe un mijloc de învățare și nu facem educație pozitivă! Mai ales cei care predau lecții de pedagogie ar trebui să fie ei înșiși un exemplu de urmat, atât în ceea ce privește atitudinea, cât și în ceea ce privesc competențele științifice și psiho-pedagogice!
Concluzia? Am privit către câtiva elevi, care, în vacanță fiind, erau veseli și bucuroși de vremea de afară. Am privit în sufletul fiicei mele, care a ales să meargă la olimpiadă (ratându-și vacanta) și a regretat, deși a luat o notă mare, dar, pentru că era conștinetă de ceea ce stie, a trăit sentimente de teamă, dezaprobare, incertitudine și umilință, uitând să fie veselă și bucuroasă de vremea de afară!
Merită?

P.S.: Și-a pus cineva întrebarea de ce a scăzut numărul de participanți la olimpiadă, la jumătate?
P.S.S.; La ora 6 dimineața, după ce a parcurs un drum de 10 ore de la Arad la București, îmi aștept fiica să-i spun că o prețuiesc, nu pentru premiul luat la fel ca anul trecut, ci pentru ambiția și perseverența ei.

Foto: shutterstock.com

Citește și: 

Ora de începere a cursurilor ar putea fi modificată. Acesta este principalul motiv

De ce ar trebui evitate certurile în fața copiilor?

Vacanța în era digitală. Ce e cool pentru elevii de astăzi

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie