Cu Ada Condeescu despre filmul românesc: povești simple, făcute onest și cu talent

Revista Avantaje i-a decernat tinerei actrițe trofeul Femeia anului 2011 în calitate de Ambasador al Artei Româneşti peste Hotare. Astăzi, la 28 de ani, CV-ul ei cuprinde doar roluri principale. Recent, s-a prezentat în fața publicului în ipostaza de artist fotograf, la nivelul cu care ne-a obișnuit: magna cum laude.

ada condeescu femeia anului 2011

Unde ți-ai petrecut copilăria?

În București. M-am tot mutat. Am stat inițial în Crângași, apoi în Bucureștii Noi, după care, prin zona Victoriei. Tatăl meu a fost director la Muzeul Literaturii Române timp de 17 ani, mama lucrează acolo în continuare. Am avut o copilărie foarte frumoasă, cu mulți artiști, cu vernisaje multe, cu actori, cu regizori, cu petreceri…

Ai debutat cu o frumusețe de rol principal cu care ai avut mult succes…

Eram în anul III de facultate când am făcut filmările la „Eu, când vreau să fluier, fluier”. Eram la masterat când a ieșit filmul și, într-adevăr, am avut succes, am călătorit foarte mult cu el prin lume. Am muncit mult ca să obțin acel rol. Au fost aproape șase luni de casting.

Mă gândeam că nici nu se mai face dacă durează așa de mult. A fost o bucurie foarte mare și o împlinire ca, după atâtea luni de așteptare, în care au trecut sute de oameni pe la casting, eu să fiu cea care a primit rolul.

Dacă stau să mă gândesc, nici nu ai făcut roluri mai mici. Ești constant la apogeu.

Așa este, au urmat tot așa, roluri principale, în special în producțiile de la noi, dar și în străinătate. Am mare drag atunci când văd într-un film sau într-un spectacol de teatru rolurile secundare, mai ales că, în general, oamenii sunt foarte atenți să-și facă bine treaba, chiar atunci când sunt în planul secund.

N-aș avea o problemă – dacă personajul mi-ar plăcea, dacă povestea mi-ar plăcea, aș face și un rol de anvergură mai mică. Dar, da, deocamdată sunt fericită că am făcut doar roluri principale pentru că, în felul ăsta, evoluția ca actor e mult mai rapidă. Ai un personaj pe care îl duci cu tine de la un cap la altul al poveștii și atunci înveți mult mai mult.

Timpul de lucru e mult mai greu și mai obositor. Una e să filmezi cinci zile – apropo de energie și de relațiile cu oamenii – și altfel ieși după o lună și jumătate de lucrat cu ei în fiecare zi. Înveți ce înseamnă și generozitatea, și toleranța, și partea asta umană care intervine la un film sau, în teatru, la repetițiile de lungă durată.

Deci, e o viață solicitantă pe platoul de filmare, cu multe provocări…

Este, dar e foarte frumoasă – are o adrenalină extraordinară pe care nu am găsit-o deocamdată în altă parte. Tocmai de aceea, când fac fotografie, simt, așa, o liniște, este exact la polul opus față de actorie. Eu am nevoie întotdeauna să mă reîncarc cumva după un film, dar și după repetițiile de lungă durată. Simt nevoia de o pauză totală.

De cele mai multe ori îmi place să plec din oraș, să fiu undeva, intr-un loc mai izolat – apropo și de zodia Racului. Da, e solicitant, dar, în același timp, nu aș schimba cu nimic asta.

Spune-ne despre filmele făcute în străinătate.

Primul pe care l-am făcut – tot așa, cu un rol principal – a fost „Love Island”, în regia Jasmilei Banic, o câștigătoare a Ursului de Aur. E mai mult o comedie romantică și, când am citit scenariul, mi s-a părut destul de ușurel. Vorbind cu regizoarea, am privit mai profund lucrurile.

ada condeescu

Și acolo am dat probe. Ea era foarte entuziasmată de mine, dar, fiind vorba despre un triunghi amoros, trebuia să ne brodim toți cu toți. A fost o experiență interesantă, am stat aproape trei luni plecată. Am avut un workshop de pregătire înainte, împreună cu ceilalți doi protagoniști, doi actori minunați: Ariane Labed, franțuzoaică de origine greacă, și Ermin Bravo, un actor bosniac. Ne-am simțit foarte bine împreună, s-au legat lucruri foarte frumoase acolo, pe platou.

În al doilea film, „Frații”, din nou am avut rolul principal feminin. Am jucat împreună cu Abdulkadir Tuncer, un actor turc, un băiat mai mic decât mine (în film, fratele meu). E povestea a doi tineri emigranți care pleacă din Republica Moldova către Germania. Am filmat în România, în Austria, în Serbia și în Germania – am fost tot pe drumuri.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati