Confesiunea unei cititoare: M-a tras lângă el și, cu ochii în balta de ploaie, mi-a spus că mai are o relație…

confesiune

Confesiunea unei cititoare. Am primit pe adresa redacției o scrisoare care începe așa…

Era 1994, nici nu știu câți ani au trecut de atunci. De fapt știu, dar nu vreau să număr, să socotesc timpul… Aveam 18 ani, mă pregăteam de BAC și zburdam ca toți cei din generația mea în acea perioadă, într-o dulce nepăsare. Lumea din jur se schimba, era confuzie, se schimbau valorile, nimeni nu mai voia să devină inginer, ci patron de magazin-boutique. Eu voiam să fiu stewardesă și mă pregăteam intens la limba engleză. Pe el l-am cunoscut în garsoniera unui profesor universitar, la meditații. Eram programați amândoi în același timp și la final plecam împreună acasă, luam același metrou. El era mai mare cu 4 ani și se pregătea la engleză din pasiune, urma să termine o facultate de la Universitatea Româno-Americană, foarte în vogă pe atunci.

La un moment dat începuse să fie din ce în ce mai greu să ne concentrăm la timpuri verbale și la sintaxa frazei. De sărutat ne-am sărutat în lift, între etaje, apoi gâfâind, ne târam spre casele noastre, cu regrete în ochi, strângeri de suflet și fâlfâit de aripi în rărunchi. Opt luni ne-am chinuit unul pe altul în felul ăsta… Eu între timp am intrat la Facultate la Engleză, el a terminat-o pe-a lui. A fost pentru prima și singura dată în viața mea când am simțit că un om, un bărbat, poate să-mi circule prin vene. Îl căutam din priviri peste tot, prin orice colț. Îl vedeam în fiecare detaliu. Vara aceea a fost piatra de hotar a destinului meu. Mă topeam efectiv în brațele lui, mă lichefiam. Îi căutam mirosul prin aer, simțeam că nu pot respira dacă nu-l vedeam o zi. Era dragoste pură. Esență. Nu codependență. Nimic patologic. Era iubirea care pârjolește sufletul. Într-o seară, ne-am plimbat prin Herăstrău până am obosit. Când am plecat, la ieșire, în dreptul unui Cielo, lângă o baltă de ploaie, nu voi uita niciodată tabloul din jur, m-a rugat, uitându-se în altă parte, să merg să fac un control ginecologic și unul pentru depistare HIV seropozitiv. Am rămas fără aer și mi-a venit să vomit instant. M-a tras lângă el și mi-a spus cu ochii în balta de la ploaie, că în paralel el mai avea o relație…. complicată. Cu o fată libertină, studentă la arhitectură, care-și flendura propria ideologie asupra sexualității. În linii mari se culca cu oricine îi cerea. Am început să râd tare, dar din ochi îmi ieșeau lacrimi. Toate simțurile mele o luaseră razna, îmi venea să vomit,  făceam pe mine, râdeam și plângeam. Eram complet disfuncțională. Femei care iubesc prea mult, așa am citit mai târziu despre simptomele astea.

Ne-am despărțit. Nu pe loc. În câteva zile. El nu putea să renunțe la ea, eu nu puteam accepta. Ani în șir am vrut să-l caut să-i spun: OK, hai să încercăm. Te accept și așa, pe jumătate al meu. Dar n-am putut. Mă durea carnea pe mine. Mă doare și acum. Deși sunt căsătorită și am un băiețel. Mă doare că nu l-am uitat. Și, Doamne, câți ani au trecut… Oare cum ar fi fost dacă eu… dacă el…. dacă noi…

Foto: Shutterstock

Citeste si:

Am făcut un copil cu un bărbat însurat. Nu mă judecați aspru… nu știți cât de periculoasă e iubirea interzisă!

Copilul ei a fost la un pas să își piardă viața după ce a băut apă. Uite ce mesaj transmite tuturor părinților: Se poate întâmpla atât de ușor'

Confesiunea dramatică a unei cititoare: Oare destinul femeilor este mereu pe muchie?

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre