Am făcut un copil cu un bărbat însurat. Nu mă judecați aspru… nu știți cât de periculoasă e iubirea interzisă!
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2019/07/am-facut-un-copil-cu-un-barbat-insurat.jpg)
Am primit pe adresa redacției:
Nici n-am știut că pot iubi atât de răvășitor… că pot tolera fără remușcări o situație de neacceptat. Că pot trece cu vederea umilințe, nepăsări, și că mă pot mulțumi cu frânturi de atenție.
Mă numesc Adriana. Atât. Vreau să vă spun, sub anonimat povestea mea:
M-am îndrăgostit de un bărbat care mi s-a confesat din prima noastră discuție că este prins într-o căsătorie aranjată de părinți influenți și din care nu are cum să scape, implicațiile fiind majore.
Aveam 35 de ani și eram singură. M-a prins. M-am aprins. Avea un… nu-știu-ce în felul cum îmi scria mesaje. Era miere și otravă în același timp. Când voiam să scap mă aducea înapoi cu două-trei cuvinte sexy și tulburătoare.
Ne vedeam într-o garsonieră în centru dintr-un bloc nou, pe care eu o plăteam. M-a adus în starea aia bolnăvicioasă când aș fi făcut orice, iar el primea și accepta. El, mai mult se lăsa sărutat, se lăsa sedus, se lăsa îmbrățișat… Apoi cu o întorsătură de maestru arunca o privire sau o simplă vorbă și mă topea. Nu mi-a spus că mă iubește. Nu mi-a promis nimic. S-a lăsat purtat și m-a manipulat să-l iubesc din ce în ce mai mult. Am crezut că doar să-l iubesc era prea puțin, așa că am vrut să-l ador și să-l fac și pe el să simtă. Nu numai că nu mă deranja nevasta, familia lui, ajunsesem să mă bucur că am șansa să respir același aer cu un bărbat ca el. Simțeam că sunt o privilegiată, că îmi face o favoare. Când și când, în propria-mi singurătate simțeam că eu sunt în plus, că sunt pe minus în ecuația vieții. Îmi revizuiam sufletul, care mă ustura de dorul lui, și-mi propuneam să-l uit. Să șterg totul. Parcă simțea. Îmi scria imediat. Doi ani am dus-o așa, într-un carusel de emoții. Doi ani în care mi-am descoperit o fântână nesecată de dragoste și toleranță. Mă topeam pe picioare. Am rămas însărcinată, i-am spus de sarcină, și el nu a mai fost el. A devenit un simplu bărbat încurcat și plictisit. Mi-a spus că mă ajută cu bani dar nu are cum să recunoască copilul. Pe certificatul de naștere al fetei mele scrie TATĂ NECUNOSCUT.
Astăzi privesc în urmă și mă minunez de nebunia minții mele. De ceața de pe creier. Parcă a fost un virus. O boală. În urma acestei afecțiuni am rămas cu un copil pe care-l cresc singură. Bani mi-a dat când ne-am despărțit, o sumă care să acopere nașterea la un spital privat. Atât. După ce mi-am văzut copilul mi-am văzut propria greșeală… De atunci sunt singură și încerc să-mi explic cum am putut să iubesc atât de mult…. Ce-a fost în capul meu?
Foto: Shutterstock
Citește și:
Confesiunea dramatică a unei cititoare: Oare destinul femeilor este mereu pe muchie?