Cand actoria si critica fac casa buna

Cand actoria si critica fac casa buna

El este un mare actor, ea un cunoscut critic de teatru.
Succesul cuplului lor? Profesionalismul cu care isi conduc cariera si dorinta de a fi mereu impreuna.

Pe Mircea Rusu l-ati putut vedea in numeroase spectacole de teatru, in montari si seriale pentru teatru de televiziune.
Este un actor de mare forta, cu un registru larg de interpretare. Numele lui pe afis poate fi, singur, o garantie a succesului unui spectacol, chiar daca, asa cum recunoaste actorul, publicul se cucereste mai greu acum decat altadata.
"A fi actor in anii ’70-’80 era mai usor, pentru ca nu exista televiziunea de astazi si nici vedetele ei sau super starurile muzicale. Chiar daca unii actori de-atunci se lauda cu puterea lor de seductie, se insala, pentru ca oamenii veneau la teatru deja sedusi. Acum lumea e mai selectiva, stie sa-si aleaga mai bine spectacolele.
"Spectatorii sunt din ce in ce mai greu de pacalit" si totusi Mircea Rusu a reusit sa-i "pacaleasca". Cum? Cu talent si daruire, apropiindu-se de personaj pana la identificarea cu acesta.
Pe scena, omul se transforma, capata puterea si siguranta pe care nu le are intotdeauna in viata: "Eu nu sunt de acord cu felul meu de a fi, cu putintele si neputintele mele, cu viata pe care n-o pot stapani in totalitate.
Mi se pare uneori ca e stupid sa fac niste lucruri pe care in teatru le consider normale. Pe scena imi pot stapani emotiile si imi pot da drumul mai usor decat in viata".
Nu ii plac labilitatea, ipocrizia, servilismul si linguseala inerente meseriei,
dar isi iubeste profesia cu pasiune si nu si-ar dori sa treaca vreodata de partea cealalta a baricadei, de pilda in tabara criticilor de teatru.
In primul rand, pentru ca nu ii place sa puna diagnostice: "Nu inteleg de ce trebuie sa ne dam cu parerea, in general, despre toti artistii si despre tot ceea ce vedem cu ochii. Noi, romanii, avem o manie – ne uitam la televizor, pe strada si ne dam cu parerea: ala e prost, aia e urata; stim tot.
Imediat catalogam si clasificam, stim cum ar trebui sa fie.
Ne pricepem cu totii, la toate. Atunci specialistii la ce sunt buni?"

"Nu privim niciodata in curtea noastra, ci numai peste gard,
si aratam cu degetul".

Daca ne gandim la rezerva pe care o are fata de critica in general, casatoria lui cu o femeie care isi face din asta o profesie pare uluitoare.
Si totusi… Mircea crede in destin. Pe Marina Constantinescu a intalnit-o, asa cum spune el, "intr-un moment cand fiecare dintre ei se afla intr-un punct delicat al vietii".
L-au atras vulnerabilitatea ei si totodata stapanirea de sine.
"Este un om extrem de ciudat si de bogat – un amestec de sensibilitate si stapanire de sine, de inteligenta si dorinta de a fi ocrotita. Am reusit sa cream un miraj reciproc".
Marina, la randul ei, a fost fascinata de personalitatea actorului.
"Il vazusem in toate spectacolele – are o mare forta si o extraordinara carisma pe scena". S-au casatorit in 1998. El avea 43 de ani, ea 31.
Stiau amandoi ca nu le va fi simplu. "De cele mai multe ori, fiecare dintre noi preia, fara voie, animozitatile create de celalalt", spune Marina.
"Asupra lui Mircea se revarsa valuri de antipatie legate direct de ceea ce scriu si in acesti ani s-au creat foarte multe nedreptati in ceea ce-l priveste, iar eu am fost pusa de multe ori in ipostaze delicate".
"Casatoria nu e un lucru simplu, iar a-ti face meseria cu profesionalism,
tinand cont in acelasi timp unul de celalalt, e un exercitiu foarte dificil, uneori istovitor. Dar merita."

Marina este, asa cum spune ea, jumatate filolog, jumatate critic de teatru. Scrie la Romania literara, are o rubrica la Radio Europa Libera, o emisiune la TVR1 (Nocturna artelor), a publicat doua carti: una in limba franceza – Les Danaides-Histoire d’un spectacle, care a insotit turneul spectacolului in spatiul francez (Paris, Avignon) – si una in limba engleza, publicata in SUA, care cuprinde istoria teatrului postdecembrist. Este o personalitate bogata, plina de spirit si energie, pe care nu te mai saturi s-o asculti.
Casatoria cu actorul Mircea Rusu si, mai ales, venirea pe lume a lui Luca au insemnat pentru ea adevarata provocare.
"Aparitia lui Luca se datoreaza in primul rand lui Dumnezeu si apoi tenacitatii lui Mircea, care l-a dorit foarte mult si m-a ajutat tot timpul pe parcursul unei sarcini complicate. Cu elanul lui, a reusit sa ma convinga ca se poate!"
Luca are patru ani si este un baietel frumos si intelept, amuzant de serios pentru varsta lui. Are ochii albastri, ca bunicul din partea tatalui, este sensibil, dar si puternic, cum spune mama.
Stie sa cante putin la pian, intr-o vreme ii placea vioara, are ureche muzicala, prefera muzica preclasica si Aznavour, ii place mult teatrul si merge la spectacole, de la varsta de un an.
"Nu am crezut ca o sa fiu o mama atat de buna!", rade Marina, precizand ca nu se lauda.
"In primele sase luni de viata l-am crescut numai noi doi. Eu n-am avut nici o zi de concediu pre sau postnatal. Viata noastra s-a desfasurat ca de obicei, cu aceleasi obligatii profesionale. Inregistram saptamanal emisiunea de la radio, imi scriam rubrica de la ziar".
Numai ca, intre timp, trebuia sa alapteze si sa aiba grija de un copil de cateva luni. "N-a fost usor, dar a meritat", spune mama, adaugand ca a invatat multe de la fiu.
"Observatiile lui ma intereseaza foarte tare. Vorbim cu el intotdeauna ca si cu un om mare". Din cauza timpului limitat, simplul fapt de a fi toti trei impreuna este, in sine, o performanta: "Ne plimbam, radem foarte mult, inventam jocuri, vorbim despre tot ceea ce se intampla, citim, ascultam povesti, nu prea ne uitam la televizor.
Vrem sa ii stimulam imaginatia si sa il consideram un partener egal".
"Noua familie", cum ii place Marinei s-o numeasca, si, in special, nasterea copilului au adus-o, cumva, cu picioarele pe pamant.
"Cand s-a nascut Luca, am simtit, la propriu, ca de-acum nu mai plutesc, ca ma ancoreaza ceva foarte solid in viata." Din responsabilitatile de fiecare zi ("Iar nu mai sunt iaurturi!", "S-a terminat laptele!" etc.), Marina reuseste sa evadeze prin scris. "Cand scriu, sunt cel mai fericit om", marturisind ca are in pregatire un volum de proza scurta.
Responsabila, perfectionista, diplomata – ca un adevarat profesionist in lumea teatrului.

"A-ti face meseria cu profesionalism, tinand in acelasi timp cont unul de celalalt, e un exercitiu foarte dificil".

Marina isi iubeste foarte mult parintii, carora le datoreaza mentalitatea de invingator si pasiunea cu care se dedica familiei si prietenilor.
A calatorit mult, dar i se pare ca aceasta aventura ar trebui sa aiba o pondere mai mare in viata ei: "Daca ar fi dupa mine, as calatori mai mult, nu as construi case", rade ea.
"Mircea e mai atasat de pamant. Casa asta era un dezastru, o pestera.
El a construit-o cu un efort enorm, pentru ca a avut intotdeauna si foarte mult de lucru. Filma la televiziune si repeta in doua spectacole.
In fiecare zi, timp de cinci luni". Au o casa frumoasa, luminoasa, un amestec de traditional si modern, care miroase a proaspat.
In curte, o scara spiralata vopsita vesel, in rosu, duce catre o terasa superba, de unde poti privi peste oras.
Cum s-au schimbat toate… O clipa scurta de reverie, din care ne trezeste Luca: "Vreau si eu sa dau un interviu!".

Mihaela Doina Radulescu; foto: Octav Nitu; Machiaj: Mirela Vescan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete