Aurul olimpic la 38 de ani

Aurul olimpic la 38 de ani

Constantina Dita (Pusa pentru prieteni) alearga de cand se stie. Intai in satul natal, ajutandu-si parintii la treburile casei, apoi pe drumul spre scoala din comuna Tulburea si inapoi, vreo cinci kilometri pe zi.

Si, mai tarziu, pe stadionul din Tg. Jiu si pe dealurile din imprejurimi, unde se antrena zilnic, pe ploaie, zapada sau timp frumos. Dupa terminarea liceului, si-a inceput cariera in sportul profesionist.

„Am dat BAC-ul si m-am dus la Deva, la crosul faza pe tara, unde erau selectionate in lotul national primele 20 de sportive. Am ajuns a 21-a, in competitie cu cele mai tari din tara, dupa doar cateva luni de antrenament. In vara, am inceput sa merg la concursuri pe zone, am venit pe locul trei la 1.500 si 3.000 de metri“.

Medalii internationale
Primul mare succes international a aparut mai tarziu, in 1997, dupa nasterea fiului ei, Rafael.

La 23 de ani, Pusa s-a casatorit si a divortat doi ani mai tarziu, insarcinata in opt luni. Dupa nastere, cand bebelusul avea doar sapte luni, proaspata mamica a reluat antrenamentele.

„M-am apucat din nou de sport, aveam ambitie sa ajung mare“, spune ea zambind amintirii. Desi o intrerupere in antrenament face dificila revenirea sportiva, se pare ca Pusei pauza i-a facut bine. Dupa un an (1997) a obtinut o medalie de argint la crosul balcanic de la Felix si una de bronz la cel de la Istanbul.

In 1998, a ajuns in Brazilia, la campionatul mondial de eckiden (maraton – stafeta de sase sportive, 42 km), unde a obtinut locul al treilea, cu echipa. A urmat maratonul de la campionatul european de la Budapesta si locul patru cu echipa (unde a fost prima dintre romance). Dar visul ei era sa ajunga la olimpiada.

„M-am pregatit pentru Sydney (2000) la 10.000 metri pe pista. Am avut antrenamente foarte bune, dar la concursul international a fost vreme urata si, din cauza vantului, n-am scos timpul cerut de selectia pentru olimpiada. Apoi am schimbat proba si am zis sa ma duc la maraton. Eu ma antrenam la toate odata, si asta nu e bine, pentru ca fiecare proba cere alt tip de antrenament“.

Dintre toate, maratonul este cea mai grea, pentru ca trebuie sa faci zilnic 35-40 km si exact pe aceasta a ales-o Pusa. Si a inceput pregatirile din nou, de data asta pentru Olimpiada de la Atena, din 2004. A facut antrenamente la 2.800 metri altitudine, unde presiunea este scazuta si trebuie sa alergi in deficit de oxigen, asadar mult mai greu.

La olimpiada s-a intamplat sa fie foarte cald, iar ea nu a beneficiat de tratamentul standard aplicat tuturor sportivilor care intra in concurs: vesta cu gheata. „Inainte de start, vazusem echipele Marii Britanii si ale altor tari purtand veste cu gheata.

Nu mai vazusem niciodata asa ceva si nu stiam ce sunt. Eu am plecat la incalzire, ele nu. Numai noi si chinezoaicele ne antrenam pe stadion inainte de start. Era cinci dupa-amiaza, 40˚ C si asta m-a terminat“. Pe traseu, temperatura corpului i-a crescut la 39 de grade, iar Pusei i s-a facut rau. „Am avut frisoane, am facut insolatie si la kilometrul 30 m-am oprit“.

In 2008, la Beijing, romanca noastra isi invatase lectia. Inainte de start, a purtat vesta si caciula cu gheata si n-a mai iesit la incalzire. Toate concurentele au facut la fel, numai ca, de data asta, Pusa nu a mai plecat cu handicapul lipsei de informatie si a ajuns prima. „La intoarcere (mai erau 800 metri pana la finis), mi-am dat seama ca celelalte sunt mult in spate si nu ma mai prind.

Am intrat pe stadion si am dat palma cu oamenii intinsi peste gard, am inceput sa salut publicul, sa-i sarut. M-au impresionat cei 90.000 de oameni aflati pe stadion la ora 10 dimineata. Cand m-au vazut, s-au ridicat in picioare si au inceput sa tipe. Mi s-a facut pielea de gaina, am fost foarte emotionata. Nu-mi venea sa cred ca voi lua medalia de aur!“.

Familia
Alaturi de ea, la propriu si la figurat, a stat tot timpul Vali, antrenorul ei si fostul sot numarul doi. L-am vazut in graba inainte de intalnirea cu Pusa si el mi-a spus cate ceva despre fiziologie si sport.

Aflu de la el ca succesul este nu doar antrenament, dar si stiinta. Munca nu are loc doar pe teren, dar si la computer.

„Am pus mana pe fiziologie si studiez foarte mult. Exista un guvernator central – creierul – care e sustinut de toate sistemele, legate intre ele.

Daca le stapanesti ca antrenor, poti face ca un om la 38 de ani, cum este Pusa, sa tolereze un asemenea efort“. Secretul? „Nu exista secrete!“, imi raspunde el.

 

„Secretul e sa stii sa determini ce metabolism are sportivul si cum poti sa-l influentezi ca sa te ajute in pregatire… Nimic nu e intamplator, iar psihicul e foarte important.

La fel, refacerea. Sunt greseli pe care le-am facut ca antrenor, am invatat din ele“. In 2001, cei doi s-au stabilit in SUA, aproape de Denver.

„A fost o intamplare“, imi spune Vali. O intamplare fericita, spun eu. „In Romania nu gasim ce avem acolo“, imi explica el, „soselele, traficul e civilizat. Exista alei pentru ciclisti, toata lumea are loc acolo“.

Cand il intreb despre divortul lor, Vali devine brusc rezervat. In schimb, Pusa imi explica razand: „Toata lumea ne intreaba de ce am divortat. Din orgoliu!

Suntem doua pietre tari si nici unul n-a renuntat la ideile lui. Am tinut foarte mult la familiile noastre si nici unul n-a renuntat. Tot timpul ne ciondaneam, asa ca am divortat“.

Adio, dar raman cu tine! e cuplul Pusa-Vali. „Noi suntem impreuna, ne antrenam foarte bine si am scos rezultate foarte bune!“. Iar familia e la fel de unita ca si inainte de divort. Poate chiar mai tare… Rafael si Vali tin foarte mult unul la celalalt. Vali e prezent la toate meciurile juniorului, iar Rafael e foarte mandru de amandoi parintii. Face si el sport la scoala (baschet, fotbal european), dar nu s-a hotarat inca pentru o cariera sportiva.

A alergat si el la concursul din Boulder, la categoria amatori. Mama, inscrisa in acelasi timp in concursul pentru profesionisti, avea mari emotii pentru copil si n-a putut sa nu ii urmareasca, macar partial, cursa, desi Vali a asigurat-o ca va fi prezent la sosire. „Mi-era frica sa alerge 10 kilometri, pentru ca el nu alergase niciodata, l-am pregatit, i-am dat echipament.

Nu m-a rabdat inima sa nu-l vad. L-am asteptat cu 500 m inainte de sosire, aproape de pod, intr-un loc foarte aproape de hotel. Incepuse sa ploua putin, il asteptam cu inima fripta ca nu mai vine si la un moment dat l-am vazut. Venea asa, cu un fuleu foarte frumos, frumusel cum este el, cu ochii albastri, alerga foarte frumos, si m-a bufnit plansul… Cand m-a vazut, a inceput sa fuga si mai tare!“.

Vecinii americani sunt foarte mandri de campioana romanca si „suparati“ pe ea ca nu alearga pentru America. Cand s-a intors in Denver de la olimpiada, o astepta insa o surpriza…

„Comunitatea de romani era pe aeroport, nici nu ii cunosteam pe cea mai mare parte dintre ei, erau acolo, cu stegulete si baloane. Stiam ca ma asteapta managerul meu american, dar de ei nu stiam nimic. M-au impresionat foarte tare“.

In Romania, anul trecut Constantina Dita s-a intalnit cu presedintele si primul ministru. Pe langa onorurile de rigoare, o asteptau premiul de 70.000 euro din partea guvernului roman si un Hover de la Alexandrion Group.

„Gri metalizat, caci e culoarea mea preferata la masini!“, spune Pusa razand.

Proiecte
Un fratior pentru Rafael? Indraznesc s-o intreb de proiecte pe termen lung… „Eu imi doresc inca un copil. Baiat, fata, ce-o vrea Dumnezeu. Mi-ar placea sa am o fetita, ca baietel am! Vali ma bate la cap si el de vreo doi ani sa mai fac un copil.

Eu i-am zis ca inca nu este timpul. Eu vreau sa continuu cu sportul, nu stiu daca o sa pot chiar pana in 2012, sa fiu sanatoasa, sa merg la Olimpiada de la Londra. O sa alerg si la anul, la Mondialele de la Berlin, si vom vedea dupa aceea…“.

Text: Mihaela Doina Radulescu; foto: ©Pascal Pamfil (fotograf cosr), Mediafax, Rompres.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete