Atena Boca, o mamă pe “Acoperișul Africii”

Am cunoscut o mamă cu un curaj rar, care a îndrăznit să-şi urmeze dorinţele într-o experienţă unică, escaladând cel mai înalt vârf al Africii. O poveste despre visuri împlinite şi despre lucruri pe care le faci, poate, o singură dată în viaţă.

Imediat ce o întâlneşti, îţi dai seama că Atena Boca, fondatoarea asociaţiei de sprijin pentru mame educate „LaPrimulBebe”, este o persoană specială. Ceva din privire sau din neastâmpărul mişcărilor îţi povesteşte despre ea ca despre o luptătoare ambiţioasă, despre care lumea ştie destul de puţine lucruri.

Visurile noastre nu mor

Ştiam şi eu despre cum a luat naştere „LaPrimulBebe”, iniţial un grup de Facebook, pornit de Atena, la trei luni după ce devenise mămică şi trecea prin trăiri, spaime şi emoţii pe care nu le înţelegea, şi despre cum grupul a evoluat într-un ONG extins în 16 comunităţi locale şi care numără peste 26.000 de membre active.

Nu ştiam însă despre cele 15 campanii de informare derulate sau despre cele 50 de evenimente, cu peste 3.000 de mame prezente în sală şi despre cum, împreună, toate aceste mămici pornesc, de două ori pe an, propriile campanii umanitare destinate ajutorului mamă-copil, dar şi spitalelor şi maternităţilor.

Când povesteşte toate acestea, despre proiecte, voluntariat, probleme depăşite ori planuri de viitor, se luminează şi i se citeşte pe faţă bucuria victoriilor adunate, urmare, cumva firească, a unei chemări către drumul ei, a unei ştiinţe a alegerii amestecată puţin cu cea a riscului. Despre o altfel de victorie însă, aveam să aflu uimit, una despre care nu ştiam nimic, căci tânăra mămică nu povestise nimănui despre ea.

O victorie pentru visurile şi dorinţele ei şi pentru a se descoperi pe ea însăşi, dusă la capăt cu o îndrăzneală nebună: o escaladă la aproape 6.000 de metri înălţime pe vârful lui Kilimanjaro, „Acoperişul Africii”.

„Auzim de când ne ştim că, atunci când devenim părinţi, trecem pe locul doi şi că singura noastră preocupare ar trebui să fie copilul. Că pentru un copil trebuie să ne sacrificăm plăcerile şi visurile şi până nu de mult acest lucru era considerat a fi chiar o mare virtute. Dar ceea ce nu ne spune nimeni niciodată este că, după ce avem copii, visurile noastre nu mor! Şi nici dorinţele! Că noi rămânem tot noi.

Când fiul meu avea doar doi ani am decis să îmi urmez un vis vechi de ani şi să spun «Da» unei expediţii pe cel mai înalt munte al Africii, Kilimanjaro, 5895 m. De ce Kilimanjaro? Pentru că am simţit nevoia să întâlnesc un munte uriaş care să mă facă să mă simt foarte mică, pentru că aveam nevoie de o libertate a minţii deplină şi pentru că am vrut să fiu un exemplu pentru fiul meu. Pentru că speram că ceea ce voi aduce acasă şi voi împărţi apoi cu cei dragi va fi atât de mare şi de profund încât toată familia se va putea bucura de asta împreună cu mine”, povesteşte Atena.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre