Viata mea este un roman

Fără categorie

A plecat la liceu intr-un oras departe de casa. La 23 de ani, era vaduva si fara loc de munca. La 40, a parasit Romania fiindca nu mai suporta nedreptatile care i se faceau. La pensie, Gabriela Voinea s-a reintors in tara, unde s-a dedicat voluntar copiilor abandonati.

Nascuta la Cernauti, s-a refugiat cu familia la Timisoara. A urmat Scoala de balet din Timisoara pana in clasa a VIII-a, cand, din lipsa de elevi, scoala si-a inchis portile. S-a dus atunci la Liceul de coregrafie din Bucuresti, a dat examen, l-a luat cu note maxime, dar, pe parcursul anului scolar, neputandu-se adapta vietii printre straini, a obtinut rezultate foarte slabe. Reintoarsa acasa, nu s-a regasit, nu a fost in stare sa-si reia studiile si a pierdut doi ani de scoala. Apoi afla ca Opera din Iasi da concurs pentru angajarea unor balerine…

Ajunsa acolo, i se spune despre amanarea concursului. Practic, din momentul acela, timp de zece ani, viata ei s-a desfasurat, in etape de cel mult un an, fie bine (ca prim-balerina a unor opere sau maestru coregraf la case de cultura), fie rau (ca muncitor necalificat in constructii). In acest zig-zag existential a existat o singu-ra constanta: dragostea pentru balet si dorinta de a-si termina liceul. A reusit sa-si ia diploma de bacalaureat in 1963, pe cand se afla la Onesti.

Era deja vaduva (sotul, un om deosebit, inginer, murise intr-un accident la noua luni dupa casatorie). S-a recasatorit in Bacau, cu medicul-sef al garnizoanei, insa, din nefericire, acesta era bolnav de schizofrenie si casatoria s-a anulat dupa cinci ani. Despartindu-se de el, Gabriela a plecat la Bucuresti.

Nu dupa mult timp, a reusit sa infiinteze un cerc de balet la Casa de cultura a sectorului 3, cu care a obtinut numeroase premii. In pofida premiilor, nu se bucura de aprecierea sefilor. Dimpotriva… Nevazand alta solutie, a dat curs unei invitatii mai vechi din partea unei prietene stabilite in Suedia. "Nu voiam sa revin in tara, dar nici sa raman in Suedia, despre a carei cultura stiam prea putine, si nici nu vorbeam limba. Gandul meu era sa ma duc la Paris", marturiseste Gabriela.

Totusi, conform reglementarilor in vigoare, trebuia sa ceara azil politic in Suedia. Impresionata de cat de frumos s-au purtat autoritatile suedeze cu ea, a decis sa ramana acolo, ca sa le "rasplateasca bunatatea!", spune ea

in foto: alaturi de familia regala suedeza

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din