Este inflamatia unui ganglion limfatic. Are origine infectioasa, putand fi virala, parazitara, cauzata de un germene obisnuit sau piogen, sau de bacilul lui Koch. Localizarile obis­nuite ale adenitei sunt pe gat, subsoara, plica inghinala, dar unele sunt mai profunde, mediastinale sau ab­dominale, si pot comprima organele din vecinatate.

Este diminuarea in volum a unui muschi striat prin reducerea numarului de fibre contractile care il constituie. O amitrofie este, in general, consecinta unei lezari a fibrelor musculare (amitrofie miogena), a unei lezari a sistemului nervos (amitrofie neurogena) sau a unei imobilizari prelungite. Se poate ameliora prin fizioterapie.

Este o afectiune ce consta in absenta sau pierderea vocii, determinata de boli ale laringelui sau ale cavitatii bucale, ori afectari ale nervilor si muschilor care au rol in generarea si articularea vorbirii. Daca pierderea capacitatii de a vorbi este datorata unei dereglari la nivelul emisferelor cerebrale, boala se numeste afazie.

Este o afectiune a creierului in care pacientul nu poate interpreta corect senzatiile, desi organele de simt si nervii care conduc impulsul la creier functioneaza nomal. De exemplu, in agnozia auditiva, pacientul poate auzi, dar nu poate interpreta sunetele. In agnozia tactila, bolnavul nu poate recunoaste obiectele prin simpla atingere.

Aceasta reprezinta incapacitatea sau dificultatea de a articula sunete, cuvinte, independenta de vreo leziune a organelor de fonatie; mai mult, ea se produce si atunci cand intelegerea limbajului oral si scris este normala.

(fr. acne) Cauza profunda a acneei este hipersensibilitatea la nivelul normal al hormonului sexual, testosteron. Aceasta determina producerea unei cantitati mari de substanta grasa secretata de glandele sebacee (care protejeaza pielea).

(fr. asphyer) Reprezinta o dificultate sau, in cazurile grave, imposibilitatea de a respira, care antreneaza o intrerupere a aportului de oxigen la organe si la tesuturi (anoxie) cu risc de coma sau chiar de oprire cardiaca.

(fr. angiographie) Poate fi o inflamatie a faringelui si a amigdalelor. Cand are alaturi denumirea de angina (sau anghina) pectorala, defineste boala care se manifesta prin accese de sufocare si dureri in regiunea inimii. Radiografia vaselor sangvine poarta denumirea de angiografie.

(fr. adynamie) Scadere accentuata a fortei musculare care apare in cursul unor boli grave: anumite boli renale, poliomielita sau diverse afectiuni ale sangelui.

(ar. alcohol sau al koh’l = subtil, patrunzator) Adictie de bauturi alcoolice, considerata de Organizatia Mondiala a Sanatatii drept a treia problema de sanatate publica, dupa importanta. Defineste starea de dependenta fizica fata de alcool semnalata de comportamentul adictiv si utilizarea daunatoare a alcoolului (toleranta angreneaza cresterea treptata a cantitatii ingerate). Complicatii: gastrita, ciroza, polinevrita, encefalopatie Wernicke, encefalopatie alcoolica pelagroasa, crize comitiale secundare, stroke, dementa, cardiomiopatie.

(gr. alfa = prima litera din alfabet; fr. bloquant= trunchi de copac taiat)

Medicamente utilizate impotriva hipertensiunii arteriale (vasodilatatoare) si pentru corectarea tulburarilor functionale urinare legate de adenomul de prostata. Se administreaza pe cale orala.

(gr. anti = contra; lat. fungus = ciuperca) Medicamente utilizate in tratamentul micozelor. Antifungicele locale, pentru micozele superficiale (ale pielii si mucoaselor) sunt sub forma de pomada, crema, gel, lotiune, ovule ginecologice. Antifungicele orale si sistemice sunt destinate tratamentului candidozelor intestinale.

(Gr. angeion = vas; plastos = modelat) Este un procedeu chirurgical de refacerea continutatii sau de remodelare a unui vas. Poate consta in sutura, dezobstructie, dilatare.

(Lat. anxius = nelinistit; Gr. lytikos =  care distruge) Sunt utilizate in tratamentul anxietatii si al manifestarilor sale. Administrarea lor se face pe cale orala sau, in caz de urgenta, prin injectare. Daca sunt asociate alcoolului, pot provoca dependenta. Somnolenta pe care o produc face periculoasa conducerea unui autovehicul.

(Gr. anti = contra; pyretikos = febril) Substante care combat febra. Medicamentele sunt folosite in tratamentul simptomatic al febrei. La copii, pentru a evita convulsiile febrile, antipireticele sunt administrate mai mult decat la adulti, dar intotdeauna dupa aviz medical.

(Gr. anti = contra; histos = tesut; ammoniakum = sare de amoniu) Medicament care inhiba actiunea unei substante naturale a organismului, histamina, cea care declanseaza efectele alergiei si creste secretia gastrica. Se administreaza pe cale orala sau injectabila. Atentie, are actiune sedativa, periculoasa pentru conducatorii auto.

(Gr. algos = durere, sau algesis = simtul durerii) Aceasta denumire este purtata de o substanta care suprima sau atenueaza durerea. Administrarea se poate face pe cale orala, rectala, intramusculara, intravenoasa sau locala.

(Gr. Aden, adenos = glanda) Este o tumora benigna la nivelul unei glande. Structura sa este asemanatoare cu cea a glandei din care provine. Ex.: adenom hipofizar.

Cauzele ascitei se impart in hepatice si extrahepatice. Cel mai frecvent ascita este urmarea unei afectiuni hepatice, in special ciroza hepatica; popular este cunoscuta ca „apa la ficat“, dar de fapt lichidul se acumuleaza in jurul ficatului, nu in interiorul acestuia. Alte boli hepatice pot da ascita, de exemplu: hepatitele acute sau cronice virale, hepatita cronica alcoolica.

Dintre cauzele extrahepatice, cele mai importante sunt: insuficienta cardiaca severa, pericardita constrictiva, sindromul nefrotic, insuficienta renala. De asemenea, afecti-unile locale ale peritoneului se insotesc de lichid la acest nivel (tuberculoza cu localizare peritoneala, carcinomatoza peritoneala, adica metastaze localizate aici). Cancerul de ovar se diagnosticheaza des in faza de ascita, hipotiroidia avansata da ascita, pancreatita acuta poate produce ascita. Anumite boli de colagen care se manifesta prin poliserozita se complica cu ascita pe langa pleurezie (acumulare de lichid in pleura).

Ascita nu este o boala in sine, ci un semn in cadrul unor boli si atunci beneficiaza de tratamentul bolii de baza. Dispare daca tratam cauza care a dus la aparitia ei. Tratamentul direct se face atunci cand avem de-a face cu o cantitate mare de lichid in peritoneu si consta in paracenteza (se aspira cu o seringa o anumita cantitate de lichid, in urma unei punctii abdominale). Paracenteza se poate repeta la 2-3 zile in cazul ascitelor mari sau care se refac rapid.