Vişinel Bălan – Orfanul care ne-a dat o lecţie de viaţă!

La 25 de ani, Vişinel are un CV impresionant: a absolvit Facultatea de Drept şi UNATC-ul, are un master în Criminalistică, este inspector la ANTS, expert proiecte europene, dar şi şef de serviciu în cadrul Direcţiei Programe şi Activităţi pentru Studenţi, din Ministerul Tineretului şi Sportului.

Când vorbeşti cu Vişinel, descoperi un om cald şi puternic, pentru care nu există cuvântul ,,nu pot,,,.

Un om care a ştiut să găsească mereu ocazii şi oportunităţi şi să le folosească.

,,Singura chestie pe care trebuie să o faci este să-ţi doreşti acel lucru şi gandirea ta să fie constructivă şi pozitivă. Dacă introduci elemente negative în acest proces de dezvoltare şi de construcţie a visului, sau de îndeplinirea gândurilor, automat gândurile nu se mai pot împlini.

Asta transmit copiilor instituţionalizaţi: că în momentul în care ai un vis trebuie să lupţi pentru el, cu toată credinţa!

Niciodată să nu laşi un factor negativ să-ţi disturbe calea, sau drumul, pentru că automat te-ai prăbuşit. Eu, dacă mi-am dorit ceva, am tras foarte tare şi nu am renunţat niciun moment,,.

La vârsta de 10 ani, Vişinel şi-a cunoscut părinţii… iar când a văzut cum trăiau, le-a mulţumit că l-au lăsat în grija statului.

,,Erau bătrâni şi bolnavi. Mama cu schizofrenie, gradul II, tata oligrofen. Tata avea un picior mai mic, din cauza unui accident în copilarie, iar mama, din câte am înţeles, a avut un accident de tren şi a înnebunit.

Ei nu au vrut să mă dea. Am fost singurul copil pe care nu au vrut sa îl dea, însă primăria a vrut să mă ia.

Mama mi-a povestit că pentru ea a fost cel mai mare chin, atunci a luat-o ea de tot razna, că am fost luat din braţele ei,,.

Vişinel este conştient că nu putea reuşi fără ajutorul unor oameni cu suflet mare, care i-au oferit ajutor, în momente cheie.

,,Cel mai mare mentor din viaţa aceasta, fără de care nu aş fi reuşit nimic, este domnul Codrin Lungu, un om care niciodată nu a vrut să fie prezent în lumea asta vizuală.

El din clasa a IX a, când m-a cunoscut, m-a mutat la cel mai bun liceu din Bacău. El a fost omul care m-a ghidat, m-a coordonat şi mi-a dat drumul.

A mai fost domnul Prihoanca, care mi-a asigurat hrana necesară în perioada liceului, ca să pot să fac faţă fizic şi psihic. Eu am alergat mereu ca un bezmetic şi mă luptam. Am fost ales preşedinte în consiliul elevilor şi am impus costumul. Am fost mai revoluţionar aşa,, îşi aminteşte Vişinel, care acum lucrează, de cinci ani, în Ministerul Tineretului şi Sportului.

,,Încerc să găsesc metode prin care să stimulez implicarea tinerilor şi colegilor. Aşa am gândit şi când am fost propus ca şef. Eu am alte abordari. De exemplu, luni şi vineri nu se lucrează, decât se planifică.

Luni planificăm ce se poate face săptămâna aceasta, cu direcţii clare, iar vineri măsurăm ce am realizat. Marţi, miercuri şi joi se lucrează intensiv.

Acesta este stilul meu de management, pentru ca lucrurile să fie relaxante şi oamenii să se bucure de muncă. Lucrăm cu toate casele de cultură din ţară şi tot ce ţin de programe şi activităţi strict pentru studenţi,,.

De curând, s-a decis să scrie o carte despre viaţa lui, care ar putea să-i inspire pe orfani.

,,Se lucrează la această carte. Vreau ca această carte să fie o construcţie pozitivă a caracterului unui om. Eu tot ce am dorit pe lumea aceasta am avut, excepţie fiind afecţiunea părintească… dar nu am suferit, pentru că am avut oameni în jurul meu, cu multe alte realizări.

Înainte mergeam regulat la biserică, posturile erau regulate. Până să vin în Bucureşti, legatura mea cu Dumnezeu era una foarte puternică.

Astăzi legătura este mai puternică, dar din punct de vedere energetic, nu din punct de vedere al prezenţei mele în biserică. Am o altă abordare despre construcţia şi comunicarea directă cu Dumnezeu, eu fiind împotriva bisericilor, în general, pentru că mi-am dorit foarte mult să devin preot. Abordarea mea despre Iisus a fost că EL este vindecătorul de răni.

Astăzi nu văd niciun preot care să vindece rănile oamenilor. Văd patru mii şi ceva de biserici şi o sută şi ceva de spitale. În timp ce oamenii trăiesc într-o sărăcie şi o durere puternică, asistam la alte construcţii grandioase: Catedrala Mântuirii Neamului, etc.

Astăzi nu vad în această credinţă o reprezentare a lui Dumnezeu, a unui învăţător, sau a unui trimis al lui Dumnezeu, ci mai degrabă o afacere.

Cred că datoria noastră este să preluăm ce este bine şi să respingem ce este rău. De aceea, am fost creaţi cu raţiune să discernem aceste două lumi. Depinde de fiecare cât de hotărât este să lucreze cu sufletul lui, căci aceasta este lucrarea,,.

 

Alături de fosta lui prietenă, Vişinel a pus bazele Asociaţiei ,,Împreună Desenăm Viitorul,, iar pe 12 decembrie 2012, în cadrul Galei Naţionale a Voluntarilor, proiectul asociaţiei ”De noi depinde viaţa lor!” a fost dublu nominalizat şi a primit premiul pentru ,,Proiectul de Voluntariat al Anului în Domeniul Tineret,,.

Acest proiect a fost primul din seria proiectelor destinate tinerilor instituţionalizaţi din România, prin care 45 de tineri din oraşul Bacău, cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani, au primit consiliere şi informaţii despre angajare, despre cum să-şi redacteze unui CV şi o scrisoare de intenţie,  şi au fost învăţaţi să-şi gestioneze resursele financiare.

Proiectul a ridicat o înrebare delicată: Cum poate un tânăr să-şi gestioneze resursele, atunci când părăseşte casa de plasament?

Tema a avut la bază experienţa personală a lui Vişinel, care a trebuit să se descurce în Bucureşti, doar cu 150 lei.

,,Când am venit în Bucureşti mi-am dat seama că statul îmi plătea 150 lei, din care trebuia să plătesc întreţinere, să şi mănânc şi trebuia să plătesc şi Universitatea. Am zis că asta nu este viaţa pe care trebuie să o aibă un om.

Mâncam paine în fiecare zi şi beam multă apă. Făceam un calcul – 30 lei mă costa pâinea pe lună. Făceam în aşa fel încât lucrurile să meargă ok, să am bani să plătesc facultatea, pentru că riscam să nu o mai fac.

La mine a fost foarte delicat, pentru că trebuia să plătesc facultatea şi să îmi asum un loc de muncă.

Protecţia Copilului nu este de acord să ai un loc de muncă, pentru că atunci spun că eşti pe cont propriu. Au dreptate şi nu au dreptate. Pentru că un copil, un tânar care nu a fost conectat cu lumea asta, se pierde,,.

În prezent, Vişinel a înfiinţat o altă asociaţie ,,Desenăm Viitorul Tău,, şi luptă pentru implementarea proiectului care vizează deschiderea unui ,,Centru de Tineret pentru formarea tinerilor instituţionalizaţi,,.

Dacă vreţi să îi susţineţi demersurile, puteţi obţine mai multe detalii pe site-ul asociaţiei www.desenamviitorul.ro

Cristian Filip, salvat de credinta si bucataria raw vegan!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate