Victoria unui vis: cât de mare este prețul pe care trebuie să-l plătești ca să devii mamă

familia ganea

Carmen Ganea este acum o mămică fericită. Are gemeni minunați, un băiețel și o fetiță, care au aproape doi ani. Puţini însă îşi pot imagina drama trăită de această familie vreme de câţiva ani, până ce visul ei a ajuns la împlinire.

O femeie vrea să devină mamă. Este unul dintre cele mai firești şi mai frumoase lucruri din lume. Atâta doar că, uneori, Dumnezeu sau soarta sau cine mai ştie cine se împotriveşte. Şi atunci totul se transformă într-o luptă lungă, complicată şi chinuitoare. Un drum istovitor, care durează ani întregi.

1.100 de zile de încercări

Dar uneori, o tehnologie medicală perfectă produce un miracol şi îi dăruieşte femeii această bucurie. Şi pentru ea viaţa redevine simplă şi frumoasă.

Carmen Ganea e o femeie tânără şi delicată, cu ochii rotunzi şi luminoşi, în care se citeşte uşor căldura unei împliniri, ca un gând ascuns şi liniştitor, dus până la capăt. Vorbeşte liniştit, cu o cuminţenie molcomă, ca de om trecut printr-o mare de rele. „Acum constat, de fapt, că nu-mi e greu să vorbesc despre asta, dar cu un an şi jumătate în urmă, era subiectul care mă deprima. Nu simt nici o greutate să povestesc despre tot ce-am trăit, despre disperarea pe care o încercam atunci.

De ani întregi încercam să am şi eu un copil. Am umblat din medic în medic: ginecologi, endocrinologi, sexologi şi internişti, toţi mă consultau, îmi dădeau să fac şi să repet la nesfârşit fel şi fel de analize scumpe şi complicate, iar după aceea ridicau din umeri”. Lupta ei cu infertilitatea a început în 2011 și un an mai târziu a încercat prima procedură de fertilizare in vitro (FIV). Inutilă.

Au urmat, vreme de trei ani, alte câteva fertilizări, la diferite clinici din București și din țară. Aproape 1.100 de zile, la fel, fără nici un rezultat. A decis atunci să meargă şi la o clinică de reproducere umană asistată din Cehia, în oraşul Zlin, iar acolo primul lucru remarcat a fost diferenţa de abordare a acestei probleme medicale atât de delicate şi de traumatizante.

O tehnologie perfectă

„Sunt convinsă că și în România există medici minunați, dar pot să afirm fără rezerve că nu există termen de comparație. Sunt foarte multe diferențe, dar cred că cea care contează cel mai mult e considerația cu care sunt tratați pacienții.

În România, protocolul medical nu este personalizat în funcție de problemele pacientului, te îndrumă să faci o mulțime de analize și totul este tergiversat, cheltuiești mulți bani, dar fără un rezultat concret. Nu ți se spune clar cu ce probleme te confrunți și care sunt soluțiile”, povestește, cu tristețe, Carmen Ganea.

Acolo a aflat totul despre procedura, simplă în sine, dar de o gingăşie extraordinară şi uluitoare prin rezultate. Şi a trăit, secundă cu secundă, aşteptarea miracolului primelor clipe de viaţă pe această lume, din cele două celule, vegheate sub microscop, pentru ca apoi, închise într-o lacrimă minusculă de gheaţă, să fie transferate în uterul mamei, unde să fie vegheate vreme de nouă luni.

Totul începe cu multe ecografii Doppler şi analize cu nume complicate, cu teste de stimulare ovariană care să stabilească producerea de ovule, iar la sfârşit, ovulaţia este declanşată, exact în ziua stabilită, de o injecţie cu gonadotrofină choriornică umană, care se face fix la ora 23.00 şi este apoi urmărită ecografic.

Exact după 35 de ore se recoltează apoi ovocitele, printr-o puncţie vaginală ghidată tot pe ecograf. Un ac, subţire de abia-l zăreşti, trecut printr-un tub elastic „înţeapă” uşor ovarele şi un aparat special aspiră lichidul folicular (care conţine ovule) direct în recipiente sterile, preîncălzite la temperatura corpului. Tot acum se recoltează şi lichidul seminal masculin, în „casolete“ speciale, încălzite, de unde apoi este separat într-o centrifugă de ultraviteză şi totul e cântărit la miime de gram.

Decizia care a schimbat totul

Apoi, fecundaţia se produce în incubatoare cu bioxid de carbon, în cutiuţe de cristal optic, ţinute la 37 de grade, exact aceeaşi temperatură precum cea din uterul mamei. Sunt cazuri în care, din motive nu întotdeauna cunoscute, fecundaţia nu are loc şi când, i-au explicat medicii embriologi de la IVF Zlin, spermatozoidul trebuie „pilotat” cu o cameră video, aşa ca un avion, şi introdus direct în ovocit.

Este cea mai delicată parte a întregului proces, care se petrece aproape ca într-un film ştiinţifico-fantastic, sub microscop, pe o balanţă de dozaj electronic şi asta numai dimineaţa, la lumina zilei, pentru că embrionii şi ovocitele sunt atât de sensibili, încât nu pot fi expuşi la lumină artificială.

În momentul în care a decis să meargă la o clinică din străinătate, totul s-a schimbat pentru Carmen și familia ei. A mers în Cehia, s-a programat şi a făcut tot ce trebuia fără ezitare, deşi recunoaşte că zilele acelea din clinică, în aşteptarea rezultatului, parcă nu mai aveau capăt, erau prea multe emoții adunate.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate