Vasile Pop, bistrițean, locuiește de mai mulți ani în Spania, relatează JurnaldeEmigrat.ro.
Soția lui, bistrițeancă și ea, l-a convins în urmă cu mai mulți ani să-și construiască viitorul împreună peste hotare. În 2011 s-au căsătorit, iar la scurt timp a venit pe lume și fiica perechii.
Înainte ca virusul COVID-19 să-și facă prezența simțită în Europa, Vasile Pop și-a dus fratele mai mic pe ultimul drum.
S-a stins din viață în februarie, pe o autostradă din Austria. „Abia m-am întors din țară, de la înmormântare, și ne-am trezit pe cap cu virusul.”
„Mă uitam la televizor și vedeam numai chinezi morți, apoi prietenii din Italia îmi ziceau că e belea mare pe la Milano.
Spitale aglomerate, nu mai încăpeau oamenii prin saloane, iarăși morți cu duiumul. Acum și la noi, în Spania.”
Localitatea în care locuiește a fost una dintre primele izolate de către guvern. Recent însă, atmosfera s-a mai relaxat.
„Mergem la muncă cu hârtie la mână. Traseu bine stabilit, mască pe față, casă-muncă-casă. Și cam atât. Seara intru în supermarket, iau ceva de mâncare, și tot așa …”
Sâmbăta trecută s-a stins din viață și mama lui. „Era bolnavă tare cu plămânii, avea și analizele la ficat foarte rele.
Ducea pe picioare o hepatită urâtă de ceva vreme. Știi cum e s-o vezi dusă la groapă pe WhatsApp, (…)?
Stăteam în pat și mușcam din pernă, am plâns ca un câine. N-am putut merge acasă pentru că de aici nu pleacă nimeni, nici pe șosea, nici cu avionul. (…)
Vorbeam cu un preot tânăr la telefon, celălalt părinte spunea slujba. Iar o vecină mi-a arătat tot prin telefon.
La capelă, apoi la cimitir, mai apoi cum au acoperit-o cu pământ. Și eu în pat, cu ochii în telefon …”
„Nevastă-mea nu mai muncește de la mijlocul lui martie. Eu am noroc, sunt mai vechi printre lucrători și trag tare. Dar muncim la jumătate din capacitate.
Patronul a pierdut comenzi multe, a trimis oameni acasă. E nebunie mare aici. Suntem noi vinovați pentru nenorocirea asta?
Ăștia n-au știut să se organizeze, n-au avut măști, n-au luat măsuri la timp și s-au infectat mulți oameni deodată. S-a dărâmat toată economia în câteva săptămâni.”
În continuarea materialului, Vasile Pop mărturisește că cei ca el nu pot pune bani deoparte fiindcă nici nu au de unde.
„Se termină banii. Ăștia ca mine nu putem strânge nimic „la saltea” că n-avem de unde. Trăim din ce câștigăm.
La sfârșitul lui martie am luat 1100 de euro, nevastă-mea doar 500. În aprilie am muncit mai puțin, nu știu dacă ajung la o mie.
Și trebuie să trăim din mia asta: chirie, facturi, mâncare. Cât o să mai dureze așa? Că ne ducem la vale și nu știu dacă ne mai ridică cineva de data asta.”
Foto: Shutterstock.com
Citește și: