Totul despre operațiile intrauterine. Interviu cu dr. Ioana Drăgan, medic specialist obstetrică-ginecologie, specializată în chirurgia fetală

operațiile intrauterine

Ioana Drăgan și-a dorit să fie medic, dar nu unul obișnuit, școlit, antrenat și format de performanta școală de medicină din România. Ci un medic de excepție, gata oricând să se ia la trântă cu destinul unor copii nenăscuți.

Doamna doctor, sunteți unul dintre puținii specialiști în medicina materno-fetală din România. Cum stăm la capitolul anomalii genetice față de media europeană?

România se încadrează în statisticile generale raportate de World Health Organisation în ceea ce privește incidența anomaliilor genetice. 

Nu suntem o țară mai păzită sau, din contră, mai expusă la riscul de apariție a unor boli genetice, însă, din păcate, în țara noastră screeningul ante-natal pentru depistarea acestor boli nu este uniform valabil și, mai ales, nu este oferit gratuit de Casa Națională de Sănătate la nivel național.

Adăugăm și lipsa existenței unui registru unic de malformații, adică acel loc unde fiecare specialist de medicină materno-fetală să poată să înregistreze fiecare nou caz. 

Care este cea mai mare greșeală pe care o fac viitoarele mămici?

Poate cea mai mare greșeală este să nu se adreseze unui medic specialist pentru monitorizarea sarcinii. Este foarte
important să reținem că tinerețea, starea noastră perfectă de sănătate și lipsa unui istoric familal nu ne garantează, din păcate, o sarcină normală și un copil sănătos.

Medicul specialist are rolul de a identifica precoce anomaliile majore de formare a fătului, cât și eventualele complicații materne, cum ar fi diabetul gestațional sau hipertensiunea arterială indusă de sarcină. Toate aceste patologii, nediagnosticate și netratate corespunzător, pot fi fatale atât pentru mamă, cât și pentru făt.

V-ați ales o supra-specializare grea, operați copii nenăscuți… a fost o alegere personală sau valurile vieții v-au adus aici?

Chirurgia fetală este, într-adevăr, o meserie grea, dar extrem de frumoasă și care îți aduce cu siguranță multe satisfacții profesionale.

Pasiunea pentru această specializare a venit ca o continuitate a pasiunii pentru ecografia de sarcină, pentru că odată ce stăpânești arta diagnosticului prenatal și, mai ales, consilierea sarcinilor cu risc, următorul pas firesc este dorința de a-i trata pe acești micuți.

Trebuie să precizez că această ramură a medicinei, chirurgia fetală, nu este o specializare cu o adresabilitate de aceeași amploare cum e chirurgia generală. Patologia pe care noi o tratăm este atât de rară (1:2500 de sarcini), încât, într-o țară precum România, ne așteptăm să avem cam 80-90 de cazuri anual, asta în condițiile ideale, în care aceste sarcini ar fi diagnosticate la timp.

Practic însă, cifra este mult mai mică, la nivel național fiind diagnosticate la timp aproximativ 30 de cazuri anual. În aceste condiții, în România, formarea unui chirurg fetal ar putea dura 10 ani, ceea ce nu este fezabil. 

De aceea, această meserie se învață în marile centre din lume, precum Londra sau America, unde centre terțiare în
chirurgia fetală au circa 10 cazuri pe săptămână, adică 250 de cazuri anual. 

Amânarea până la pragul de 40 de ani a primei sarcini aduce după sine riscuri?

Riscul cel mai mare când vorbim de vârsta maternă avansată este legat de apariția unei mutații genetice. Astfel, cu
cât o femeie este mai în vârstă, cu atât riscul ei de a avea un copil cu boală genetică este mai mare.

Lucrul acesta se datorează faptului că femeile au un număr limitat de ovocite, adică de potențiali copii, încă de la începutul adolescenței și al primului ciclu menstrual. Aceste ovocite sunt expuse, precum tenul, la toți factorii de mediu din viața unei femei.

Vă puteți închipui deci că un ovocit de la patruzeci de ani va fi trecut prin multe expuneri atât la factori de stres emoțional, alimentar, poluare, pesticide, și atunci calitatea lui va fi una inferioară unui ovocit de douăzeci de ani. 

Cum însă media de vârstă a mamelor la prima sarcină a crescut la nivel global, ajungând în țările dezvoltate în jurul vârstei de 35-36 de ani, a fost necesară introducerea unor metode de screening prenatal care să le ofere acestor mame siguranța unei sarcini sănătoase.

Există, în acest moment, multe metode de investigare a fătului, cum ar fi analiza ADN-ului fetal din sângele matern sau, în cazuri selecționate cu grad înalt de suspiciune ecografică, amniocenteza sau puncția de vilozități coriale.

Care sunt riscurile majore ale amniocentezei?

Riscul major al amniocentezei este acela de a pierde sarcina ca urmare a manevrei. Conform ultimelor studii însă,
riscul acesta rămâne mic, de cca 1: 400 de cazuri, dacă manevra este efectuată de un medic specialist în manevre
invazive prenatale, care să efectueze mai mult de 150 de astfel de manevre anual.

Au fost situații în care ați fost nevoită să-L lăsați pe Dumnezeu să decidă, în cazul unui bebeluș?

Din păcate, au existat și astfel de momente. Într-o țară în care Biserica își găsește un rol important în viața oamenilor, cum e și cazul României, se întâmplă ca diagnosticul și consilierea medicală să contravină convingerilor
spirituale ale părinților.

Cum avortul este considerat un păcat în ochii Bisericii, fie el și un avort terapeutic, de multe ori părinții refuză intervenția medicală și se lasă în mâinile lui Dumnezeu, sperând la o minune.

Noi, ca doctori, nu putem decât să-i consiliem și să le explicăm acestor părinți despre evoluția bolii și despre șansele minime de supraviețuire ale copilului după naștere, și să le o oferim posiblitatea unui avort terapeutic, însă decizia este în totalitate a lor.

Ați ales tronsonul cel mai dificil al obstetricii. Fiecare zi la spital este o provocare. Cum faceți față, de unde vă luați puterea?

Zilele la spital pot fi uneori interminabile, pline de consultații și de intervenții de urgență și poți ajunge să stai și câte 14-16 ore la spital. Majoritatea dintre noi facem însă această meserie cu plăcere și dăruire și, pentru mulți dintre noi,
este un drog, un stil de viață.

Nu am putea să încetinim sau să ne oprim din ceea ce facem decât dacă ne-am greșit vocația medicală de la început cu totul. De aceea, vezi și auzi în spitale despre cazuri de doctori, profesori sau academicieni care au muncit până la 70-80 de ani: din pasiune pentru meseria lor și din dragoste pentru pacienți.

Când eram studentă în anul IV la Medicină, profesorul meu de Cardiologie mi-a spus că un doctor mare trebuie să găsească un echilibru între viața profesională și momentele de evadare personală și că trebuie neapărat să îmi găsesc un hobby sau un mod de a-mi limpezi capul după munca de la spital. 

Acest minunat profesor avea 70 de ani și în fiecare dimineață înota timp de 45 de minute ca metodă de a se menține sănătos, atât fizic, cât și mental.

V-ați întors în țară după stagiile de pregătire din străinătate. Este acesta un semn al normalității societății românești? Sistemul medical de la noi începe să-și revină din convalescență?

M-am întors în țară pentru că eu cred în România și în schimbarea ei în bine. Asemenea prietenilor și colegilor mei care am ales să ne întoarcem acasă după ani de studiu în străinătate, facem asta pentru că nicăieri nu e ca acasă.

Pentru că aici îți poți face meseria în limba ta, poți îngriji pacienți români, frați, surori, prieteni, amici, vecini, chiar dacă într-un sistem sanitar net inferior celui din Occident, prost dotat din punctul de vedere al echipamentelor și al condițiilor de spitalizare.

Am avut și colegi care au plecat „pentru totdeauna” și care s-au întors după câteva luni pentru că nu s-au putut adapta. Mie îmi place fantastic de mult schimbarea pe care toți acești tineri școliți pe afară și care au decis să se întoarcă acasă au produs-o în România. Și nu vorbesc aici doar de medicină.

Care este palierul din medicină unde simțiți că s-au făcut reale progrese?

Cred că genetica medicală este domeniul cu cele mai fantastice progrese din medicină și este cu atât mai important
acest progres cu cât această ramură își găsește implicații practice în toate celelalte paliere din medicină.

Terapiile genice din oncologie sau reumatologie sunt doar câteva exemple despre beneficiile majore pe care aceste noi descoperiri le-au adus în practica noastră.

Până și în medicina materno-fetală genetica medicală își pune o amprentă majoră: terapiile intrauterine cu celule stem sau depistarea unor noi metode de diagnostic non-invazive pentru afecțiunile genetice ale fătului sunt doar câteva exemple.

Sunt nerăbdătoare să văd ce ne rezervă viitorul din punctul de vedere al evoluției geneticii medicale.

A consemnat: Florentina Mușat

Foto: arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate