Totul despre herpesul genital: cum îl tratezi

Herpesul genital este printre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală. Este cauzată de virusul herpes simplex tip 2 (HSV-2) și, de asemenea, din ce în ce mai mult, virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1). Ambele organisme sunt viruși ADN înveliți care sunt sensibili la dezinfectanți și factori de mediu.

Datorită omologiei genetice marcate între HSV-1 și HSV-2, există numeroase asemănări biologice și reacții antigenice încrucișate între viruși. Herpesvirusurile sunt printre cele mai răspândite infecții umane. După infectarea cu HSV, se crede că virusul și răspunsul imun la virus persistă pe tot parcursul vieții gazdei. Infecțiile cu HSV sunt măsurate prin testarea diferitelor populații pentru prezența anticorpilor specifici virusului. Se estimează că 90% dintre oamenii din întreaga lume au unul sau ambii viruși. HSV-1 este virusul cel mai răspândit, 65% dintre persoanele din Statele Unite având anticorpi împotriva HSV-1 6, în timp ce infecțiile cu HSV-2 sunt semnificativ mai puțin frecvente, cu 15%-80% dintre persoanele din diferite populații infectate 7. HSV Ratele de infectare cu -1 și HSV-2 variază foarte mult între țări. Creșterea HSV-1 genital este atribuită în principal unei creșteri a sexului oral în rândul tinerilor și adulților, care este considerat mai sigur decât actul sexual.

Cauzele herpesului genital

Așa cum am spus deja, herpesul genital este cauzat de infectarea cu virusul herpes simplex (HSV), în special de tipul 2 (HSV-2). Cu toate acestea, în unele cazuri, herpesul genital poate fi cauzat și de virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1), care este asociat în mod obișnuit cu herpesul bucal (herpesul feței și al gurii).

Există câteva modalități prin care se poate produce transmiterea herpesului genital:

• Contact sexual: Principalul mod de transmitere al herpesului genital este prin contactul sexual cu o persoană infectată. Virusul poate fi prezent în secrețiile vaginale, spermă, lichid seminal sau leziunile vizibile cauzate de infecție. Transmiterea poate avea loc chiar și atunci când persoana infectată nu prezintă simptome evidente sau leziuni vizibile. Este important să știi că herpesul genital poate fi transmis în timpul actului sexual vaginal, anal sau oral.
• Transmitere verticală: O mamă infectată cu herpes genital poate transmite virusul copilului în timpul nașterii, în special în cazul în care are leziuni active sau simptome în zona genitală. Aceasta se numește transmitere verticală și poate duce la herpes neonatal, o afecțiune gravă și potențial periculoasă pentru nou-născut.
• Contact non-sexual: Deși mai rar, herpesul genital poate fi transmis prin contactul cu zone infectate sau leziuni active. Acest lucru poate include contactul cu leziunile pe piele sau pe mucoase, precum și folosirea obiectelor contaminate, cum ar fi prosoape sau lenjeria intimă a unei persoane infectate.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Destăinuirea emoționantă a lui Teo Trandafir: „Dacă îl chem acum, vine fără să întrebe de ce”. Cine este singurul bărbat din showbiz pe care se bazează oricând

Factori de risc

Persoanele care au mai mulți parteneri sexuali sau care au contact sexual neprotejat prezintă un risc mai mare de a contracta herpesul genital. Cu cât există mai multe contacte sexuale, cu atât crește probabilitatea de expunere la virus, fiind una dintre bolile cu transmitere sexuală.

Istoricul de infecții cu herpes genital poate fi și el un factor de risc. De exemplu, dacă ai avut anterior o infecție cu herpes genital, riscul de a dezvolta alte episoade de herpes genital este mai mare. De obicei, virusul rămâne în organism după primul episod și poate determina recurențe ulterioare.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Horoscop Urania: 5 zodii ajutate de Jupiter să adune bani și să rezolve probleme acute în luna iulie

În cazul în care ai fost infectat cu HSV-1 în zona bucală (herpes bucal), există un risc mai mare de a dezvolta herpes genital ca rezultat al transmiterii virusului la nivelul zonei genitale prin contact sexual oral-genital.

Tinerii sexual activi prezintă un risc mai mare de a contracta herpesul genital. Aceasta se datorează în parte unei mai mari tendințe de a avea mai mulți parteneri sexuali și de a lua mai puține măsuri de protecție.

Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza unei alte afecțiuni medicale sau a unui tratament medicamentos (cum ar fi chimioterapia sau medicamentele imunosupresoare), prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții mai severe și mai frecvente, inclusiv herpes genital.

Stresul emoțional sau fizic poate slăbi sistemul imunitar și poate crește susceptibilitatea la infecții, inclusiv la herpesul genital.

Simptomele herpesului genital

Simptomele herpesului genital pot varia în funcție de persoană și pot fi diferite în cazul fiecărei infecții. Unele persoane pot prezenta simptome severe, în timp ce altele pot avea simptome mai puțin evidente sau chiar să nu prezinte nicio manifestare simptomatică. Ele pot apărea și dispărea în episoade, iar acestea pot reveni în viitor, în special în perioade de stres sau slăbire a sistemului imunitar.

• Leziuni cutanate: Simptomul caracteristic al herpesului genital este apariția de leziuni sau vezicule dureroase pe sau în jurul organelor genitale, inclusiv pe penis, vulvă, vagin, anus și zona perianală. Aceste leziuni pot fi însoțite de mâncărime, arsură sau senzație de furnicături.
• Durere și disconfort: Herpesul genital poate determina durere sau disconfort în zona afectată. Durerea poate fi ușoară sau severă și poate afecta mersul, urinarea sau raporturile sexuale.
• Senzație de arsură sau mâncărime: Unele persoane pot experimenta senzații de arsură sau mâncărime în zona genitală înainte de apariția leziunilor vizibile.
• Umflături și inflamație: Infecția cu herpes genital poate determina umflarea și inflamația țesuturilor genitale afectate. Aceasta poate fi însoțită de senzație de sensibilitate sau de greutate în zona respectivă.
• Glande limfatice umflate: Herpesul genital poate determina umflarea și sensibilitatea ganglionilor limfatici în zona inghinală.
• Simptome gripale: În unele cazuri, persoanele infectate pot prezenta simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febră, dureri de cap, oboseală și dureri musculare.
• Recidive: După infecția primară, virusul herpes simplex rămâne latent în organism și poate determina recidive ulterioare. Recidivele pot fi caracterizate prin apariția leziunilor în aceleași zone genitale sau în apropierea acestora, însă pot fi mai puțin severe decât infecția primară.

Complicații ale herpesului genital

Herpesul genital poate duce la o serie de complicații, mai ales în cazurile în care infecția nu este gestionată corespunzător sau nu este tratată în mod adecvat. Printre complicațiile asociate cu herpesul genital putem să enumerăm următoarele situații:

• Recidive frecvente: După infecția inițială cu herpes genital, virusul rămâne latent în organism și poate determina recidive ulterioare. Recidivele pot fi mai puțin severe decât infecția primară, dar pot fi totuși inconfortabile și pot afecta calitatea vieții.
• Infecții secundare: Leziunile cauzate de herpesul genital pot deschide ușa pentru alte infecții bacteriene, cum ar fi infecțiile cu streptococi sau stafilococi. Aceste infecții secundare pot necesita tratament suplimentar.
• Complicații la femei gravide: Femeile gravide cu herpes genital pot prezenta riscul de a transmite infecția la făt în timpul nașterii, ceea ce poate duce la herpes neonatal. Herpesul neonatal este o afecțiune serioasă și potențial periculoasă pentru nou-născut, care poate afecta sistemul nervos central și poate cauza complicații grave.
• Infecție urinară: Leziunile herpetice din zona genitală pot duce la obstrucția tractului urinar și pot favoriza apariția infecțiilor urinare.
• Meningita herpetică: În cazuri rare, herpesul genital poate duce la apariția meningitei herpetice, o infecție a membranelor care acoperă creierul și măduva spinării. Aceasta este o complicație gravă care necesită asistență medicală de urgență.
• Risc crescut de transmitere HIV: Persoanele infectate cu herpes genital prezintă un risc crescut de a contracta și transmite virusul imunodeficienței umane (HIV). Herpesul genital poate crește susceptibilitatea la infecția cu HIV și poate favoriza transmiterea acestuia în cazul expunerii la virus.

Diagnosticul de herpes genital

Diagnosticul de herpes genital se stabilește de obicei pe baza simptomelor clinice, examinării fizice și a rezultatelor testelor de laborator. Există câteva modalități prin care se poate stabili diagnosticul de herpes genital, iar alegerea metodei o va facem medicul curant. Este important să te prezinți la medic, de la primele suspiciuni. Pașii de stabilire a diagnosticulu de herpes genital sunt următorii:

• Anamneză și examinare fizică: În timpul anamnezei, medicul va face o istorie detaliată a simptomelor pe care le-ai experimentat și va discuta despre eventualele leziuni anterioare sau recurente. Este important să furnizezi informații complete și precise despre simptomele tale. Apoi, medicul va efectua o examinare fizică a zonei genitale pentru a verifica prezența leziunilor caracteristice. Aceasta poate implica examinarea vizuală a leziunilor, palparea zonelor afectate și verificarea ganglionilor limfatici din zona inghinală.
• Testarea leziunilor: Dacă ai leziuni active, medicul poate recolta o probă de lichid sau țesut din leziuni pentru a fi testată în laborator. Această procedură implică de obicei utilizarea unui tampon de unică folosință sau a unei pipete pentru a colecta lichidul din vezicule sau pentru a recolta o mică bucată de țesut din leziune. Aceste probe sunt apoi trimise în laborator pentru testare.
• Testarea PCR (Reacția în lanț a polimerazei): Aceasta este o metodă de testare moleculară extrem de sensibilă și specifică pentru detectarea materialului genetic al virusului herpes simplex. Prin intermediul PCR, se amplifică și se detectează secvențe specifice de ADN sau ARN viral din proba recoltată. Această metodă poate identifica tipul de virus herpes simplex (HSV-1 sau HSV-2) și poate fi utilizată pentru confirmarea diagnosticului în cazul leziunilor active sau pentru detectarea virusului în perioadele de recidivă asimptomatică.
• Testarea culturii virale: În această metodă, o probă prelevată dintr-o leziune activă este plasată într-un mediu de cultură special. Dacă virusul herpes simplex este prezent în probă, acesta va crește și va forma culturi virale. Aceste culturi sunt apoi examinate pentru a confirma prezența virusului și pentru a identifica tipul viral.
• Testele de sânge: Există două tipuri principale de teste de sânge utilizate pentru diagnosticul herpesului genital: teste pentru detectarea anticorpilor IgG și IgM. Testele IgG măsoară nivelul de anticorpi produși în urma unei infecții anterioare cu herpes simplex. Aceste teste pot confirma prezența unei infecții anterioare, dar nu pot distinge între HSV-1 și HSV-2. Testele IgM detectează prezența anticorpilor IgM care apar în fazele incipiente ale unei infecții noi. Cu toate acestea, testele IgM pot avea un grad mai mare de erori și nu sunt întotdeauna specifice pentru herpesul genital.

Cum prevenim herpesul genital

Prevenirea herpesului genital implică luarea unor măsuri de precauție pentru a reduce riscul de infectare cu virusul herpes simplex.

Utilizarea regulată și corectă a prezervativelor în timpul actului sexual poate reduce semnificativ riscul de transmitere a herpesului genital. Prezervativele protejează zonele genitale și reduc contactul direct cu leziunile sau secrețiile infectate.

Evită contactul sexual cu parteneri care prezintă leziuni active sau simptome de herpes genital. Leziunile herpetice sunt cele mai contagioase în timpul perioadelor de recidivă, când apar veziculele, ulcerările sau alte manifestări cutanate.

Limitarea numărului de parteneri sexuali și menținerea unei relații monogame cu un partener de încredere poate reduce riscul de expunere la herpesul genital. Asigură-te că partenerul tău este testat și nu are infecții active.

Este important să comunici deschis cu partenerul tău despre istoricul tău medical și istoricul de infecții cu herpes genital. Încurajează testarea regulată și împărtășirea rezultatelor cu partenerul, pentru a lua măsuri preventive adecvate.

Dacă partenerul tău prezintă herpes bucal, este recomandat să eviți contactul oral-genital în perioadele în care prezintă leziuni active sau simptome.

Un sistem imunitar sănătos poate contribui la prevenirea sau reducerea frecvenței recidivelor de herpes genital. Asigură-te că ai un stil de viață echilibrat, care include o alimentație sănătoasă, exerciții fizice regulate, gestionarea stresului și suficientă odihnă.

Herpesul genital poate fi transmis și prin intermediul obiectelor contaminate, cum ar fi prosoapele, lenjeria intimă sau obiectele sexuale. Evită utilizarea în comun a acestor obiecte și asigură-te că le speli și le dezinfectezi în mod corespunzător.

Sursa foto: ShutterStock