Tora Vasilescu, apariție rară la 75 de ani. Cum s-a schimbat actrița și ce amintiri o emoționează și astăzi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Tora Vasilescu a vorbit despre copilăria petrecută la Tulcea, jocurile de pe străzi, plimbările pe faleză și amintirile care i-au rămas în suflet. Actrița și-a rememorat adolescența și începuturile unei vieți marcate de încercări.

Tora Vasilescu, una dintre cele mai cunoscute actrițe ale cinematografiei românești și una dintre figurile îndrăgite de public și datorită rolului din prima telenovelă românească, „Numai iubirea', a vorbit despre orașul în care și-a petrecut copilăria și adolescența. Artista și-a amintit de Tulcea de altădată, de Dunăre, de jocurile în aer liber și de locurile care i-au rămas întipărite în memorie.

CONȚINUT VIDEO AVANTAJE

Tulcea, orașul care i-a rămas în suflet

Deși s-a născut la Constanța, pe 22 martie 1951, Tora Vasilescu și-a petrecut copilăria și adolescența la Tulcea. Actrița spune că acolo a descoperit frumusețea Dunării, istoria orașului și libertatea anilor petrecuți alături de ceilalți copii.

Unul dintre locurile de care își amintește cu emoție este zona de unde putea admira Dunărea șerpuind printre coline și unde profesorul de istorie le vorbea elevilor despre trecutul orașului.

Eram mândri, să-i spunem că e orașul care e așezat pe șapte coline, precum Roma. Mi-aduc aminte chiar aniversarea de 14 ani, pentru că am o poză chiar la monument acolo și eram mândri, cum vă spun, că suntem precum Roma. Vedeam Dunărea șerpuind din locul acela, era un muzeu acolo, unde profesorul nostru de istorie ne-a dus de mai multe ori și ne-a explicat. Era renumită mica statuie neagră, despre care se spunea că are cel puțin două mii de ani, renumitul Gânditor. Adică o mică statuie care reprezenta un om care nu numai stătea, chiar și gândea. Asta așa e o glumă, cu meditația. Adică ce să faci în meditație? Stai și gândești, nu? Nu, numai stai.'

Tora Vasilescu (3)SeparatorVEZI FOTOPOZA (1 / 24)

„De-abia noaptea ne adunau familiile prin casă'

Actrița spune că a avut o copilărie plină de energie și aventură. Jocurile în aer liber ocupau cea mai mare parte a zilei, iar vecinii o considerau un adevărat băiețoi.

Aveam atâta energie încât nu cred că am gândit vreodată că sunt obosită. Vecinii chiar râdeau de mama că sunt un băiețoi. Iarna ne dădeam cu sania pe o stradă în pantă, chiar dacă era destul de periculos, pentru că dădea într-o stradă principală pe unde treceau mașini. În fața clasei mele era o alimentară cu niște scări unde ne adunam toți copiii. Acolo se intersectau două străzi și ne jucam coarda, cu elasticele. De-abia noaptea ne adunau familiile prin casă, pentru că toată copilăria mea îmi aduc aminte de stradă. Când am mai crescut și am devenit adolescentă, era plimbarea pe faleză. Toți tulcenii aveau obiceiul acesta. Noi, fetele, mergeam într-un rând lung, iar din sens opus veneau băieții. Era o mare bucurie să schimbi un zâmbet cu cel care îți plăcea. Îți dădea optimism pentru o săptămână întreagă.'

Faleza Dunării și atmosfera unui oraș aflat la începutul turismului

În adolescență, unul dintre locurile preferate ale actriței era faleza Dunării. Tora Vasilescu își amintește că Restaurantul Dunărea devenise un punct de atracție pentru localnici și pentru turiștii care ajungeau în Delta Dunării.

Dunărea mi-a atras atenția când eram adolescentă, când ne plimbam pe faleză. Era acolo Restaurantul Dunărea, care atrăgea oamenii ca fluturii la lampă. Începuse turismul. Veneau nemții la mare și apoi în Deltă. Era poarta spre Deltă. Erau terase cu fotolii de răchită, cânta muzica, mesele aveau fețe de masă albe, iar noi, elevii, nu aveam voie să intrăm la restaurant și nici să stăm în oraș după ora nouă. Dar era o lume colorată pentru noi. Veneau străinii cu autocare și mașini, iar la vârsta aceea te impresionau toate aceste lucruri. Acum mă gândesc că valoarea unui om este ceea ce are în interiorul lui, nu extensiile lui, mașina sau alte lucruri. Atunci însă priveam mai mult la exterior.'

O carieră începută în anii ’70

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale', promoția 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici, Tora Vasilescu și-a făcut debutul în cinematografie în filmul Cursa (1975), regizat de Mircea Daneliuc.

Au urmat roluri în producții precum Probă de microfon, Glissando, Imposibila iubire, Cuibul de viespi, Cel mai iubit dintre pământeni și Legături bolnăvicioase. Publicul a urmărit-o și în televiziune, în prima telenovelă românească, Numai iubirea, dar și în serialele Păcatele Evei și Daria, iubirea mea.

Drama care a marcat-o la doar 14 ani

Dincolo de cariera artistică, viața actriței a fost marcată de o pierdere timpurie. Tora Vasilescu și-a pierdut tatăl adoptiv, omul care i-a oferit numele și a crescut-o, când avea doar 14 ani.

Acesta, de origine germană, fusese deportat în Donbass după cel de-Al Doilea Război Mondial, iar problemele de sănătate dobândite în lagăr l-au urmărit toată viața. În adolescență, actrița îi administra injecțiile cu morfină și se ocupa de formalitățile necesare pentru tratament, experiență despre care a spus că a maturizat-o înainte de vreme și care i-a influențat sensibilitatea artistică.

Astăzi, după mai bine de cinci decenii de carieră, Tora Vasilescu continuă să vorbească cu emoție despre Tulcea, orașul în care și-a petrecut copilăria și adolescența, locul de care spune că o leagă unele dintre cele mai frumoase amintiri.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Mai multe din Avantaje.ro