Teodora Calipetre: „Gândesc pozitiv și învăț să fiu recunoscătoare“

avocat teodora calipetre

Protagonista copertei este Teodora Calipetre, 37 de ani, o avocată de renume în Constanța, mamă a doi copii, care îmbină armonios viața de familie cu profesia și, mai nou, voluntariatul. 

E absolventă a Facultății de Drept, Universitatea din București și membru al Baroului Constanța din 2003. A absolvit studii în materie de drept european, cursuri de mediator și un masterat în dreptul afacerilor.

E specializată în consultanță și litigii în domeniile dreptului civil, imobiliar, bancar, în materia relațiilor de muncă și a dreptului muncii, precum și în reprezentarea în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Dincolo de CV-ul impresionant, este o femeie foarte elegantă și un vorbitor extrem de convingător. Pentru mine „a pledat“, fără să știe, că e cea mai potrivită pentru coperta Avantaje la conferința femeilor-antreprenor din Constanța, organizată de ELITE Business Women.

Prima amintire legată de Avantaje

Când băiețelul cel mic, Alexandru, avea 1 an și jumătate, m-am trezit într-o după-amiază de vară singură în casă (soțul meu scosese copiii la plimbare). Primul gând a fost: eu ce fac acum?! Nu mai avusesem de mult câteva ore doar pentru mine.

M-am gândit că aș putea să merg pe plajă, să citesc o carte. Părea o idee minunată, dar, când am căutat așa ceva prin casă, nu am găsit decât „Mama și copilul“ și alte (multe) cărți de gen (ne mutasem în casă nouă chiar atunci când s-a născut cel mic și nu apucasem să aducem și cărțile). Ca să nu irosesc, totuși, ocazia, am hotărât că o să cumpăr o revistă în drum spre plajă.

M-am uitat siderată la nenumărate reviste ce aveau pe copertă personaje celebre și titluri ce promiteau detalii picante din viața lor privată. Nu mă simțeam în stare să diger atâta informație „prețioasă“. Mi-am adus aminte că în liceu citeam revista Avantaje și am întrebat-o timid pe vânzătoare „Avantaje mai există?“. S-a uitat la mine de parcă eram picată din Lună… dar eu am petrecut o după-amiază plăcută în compania revistei care, în acea zi, a fost pentru mine ca madlena lui Proust!

Începutul carierei de avocat. Momente grele, împliniri, renunțări

Povestea mea nu este una spectaculoasă. Lucrurile nu s-au întâmplat rapid, schimbările nu au fost bruște sau dramatice. În 2005 am înființat, împreună cu soțul meu, societatea de avocatură Calipetre și Asociații și, treptat, ne-am construit un renume în mediul juridic. Pentru mine, rețeta de succes e dedicarea și implicarea.

Nu există clienți neimportanți, cazuri tratate superficial. Și nici o detașare completă de serviciu, nici în concediu, nici de sărbători. Așa funcționează lucrurile la mine: rezultatele sunt muncite si… simțite. E unul dintre motivele pentru care am ales să mă întorc în Constanța, după facultate, în loc să rămân în București la o mare firmă de avocatură.

Voiam să fac avocatură „în stilul clasic“, așa cum am visat. Un mare avantaj a fost că am făcut cursurile de mediator, unde înveți să negociezi și să aduci oamenii să-și înțeleagă și să-și recunoască adevăratele nevoi (care, de multe ori, diferă mult de cele declarate). Așa se construiește o relație de încredere.

Ca avocat, îmi place mai degrabă să previn, decât să tratez

Vreau să pot să previn „dezastrele“ pentru un client, mai degrabă decât să mă laud că am câștigat greu, după ani de zile, un proces cu miză mare. Și, da, vine și răsplata; mai mult decât noii clienți, mai importante sunt momentele în care vin adversarii să te felicite, în care te oprește câte un străin la ieșirea din sală să îți spună că i-a plăcut cum ai vorbit. Ori când vin la tine, la interval de nici jumătate de oră, un client și…adversarul lui (mi s-a întâmplat și asta).

Balanța viață profesională – viață personală

Evident, există un preț pentru succes. Timpul. O bună perioadă, am luat din timpul familiei. Veneam târziu acasă, mă duceam în weekend la birou. La un moment dat, am înțeles că trebuie să schimb ceva, pierdeam prea mult din minunile pe care le făceau copiii. Și am făcut o înțelegere cu soțul meu: plec de la birou la ora 6, dar scriu noaptea, după ce adorm copiii.

Ne adaptăm continuu, unul la programul celuilalt, astfel încât să acoperim, pe rând, când nu se poate împreună, nevoia copiilor de a fi cu noi. Poate pe termen lung nu e foarte sănătos, dar e soluția ideală pentru această perioadă.

Stilul vestimentar care mă caracterizează

Cel de business. Mă simt puternică, sigură pe mine, într-o rochie midi, cambrată și în culori „moarte“ (cum îi place fiului meu cel mare să spună): gri, bleumarin, mov-închis, accesorizate însă cu o curea sau bijuterii.

Femeile din breasla avocățească

De regulă, sunt mai muncitoare și mai implicate. Le admir pe cele care reușesc să păstreze un echilibru între carieră și familie. Dacă ar trebui să spun ceva ce îmi displace (și la unii domni avocați, în egală măsură), ar fi așezarea ca prioritate a câștigului material, cu orice preț.

Știu bine că avocații, ca liber-profesioniști, au venituri fluctuante și nesigure, dar nu mi se pare normal să sfătuiești un client să înceapă un litigiu lung și costisitor în instanță, numai pentru că onorariul poate fi mai mare decât în cazul unei tranzacții, spre exemplu.

Solidaritate feminină

Sunt norocoasă că am în viața mea femei puternice, cu suflete frumoase: prietenele mele. Nu multe, dar bune de pus pe rană. De la fiecare învăț câte ceva, știu că mă pot baza pe fiecare dintre ele (chiar dacă pentru probleme diferite).

Atunci când mă simt depășită de o situație, sun o prietenă să mă încurajeze; când mă cred atotștiutoare – sun altă prietenă, să mă aducă repede cu picioarele pe pământ; când vreau să râd până mă dor toate – sun o prietenă. Ne susținem. Îmi dau putere.

Îmi cresc băieții să devină oameni

Primele cuvinte scrise de băiatul cel mare, David, după „Mami, te iubesc!“, au fost „Nu țipăm, nu lovim, nu vorbim urât“. Le-am spus des că acestea sunt singurele lor restricții în copilărie. Și încerc să îi conving, inclusiv prin exemple personale, de puterea rugăciunii. Și să îi asigur că rugăciunile nu se „consumă“, nu rămâi fără dreptul de a-ți dori ceva, de a te ruga, pentru că ai fi făcut-o deja de prea multe ori.

Energiile pozitive nu sunt în cantitate limitată. E greu să convingi un copil să înțeleagă și să creadă asta, dar sunt sigură că, repetându-le și exemplificându-le, când vor deveni adulți le va fi mai ușor. Sunt mândră că am înțeles destul de repede că trebuie sa îmi ascult copiii. Și sunt fericită să văd că îi înțeleg, le aflu nevoile și văd ce efecte benefice are comunicarea dintre noi.

Întotdeauna, la baza comportamentului nepotrivit (ca să nu spun “neplăcut părinților”) stă o frustrare ascunsă a copilului, o dorință neîmpărtășită care îl macină sau o întâmplare care l-a afectat. Dacă reușești să îl faci să îți spună despre ce e vorba și apoi discutați despre asta, nici nu e nevoie să ai soluțiile, ele vin de la sine.

Ca mamă, dar și ca om cu conștiință civică, îmi doresc să ajut, cum pot, comunitatea, copiii aflați în suferință; de aceea am decis să mă implic în Asociația “Dăruiește aripi”, din Constanța, cu care am început o colaborare pro bono pentru proiectele pe care asociația le are în desfășurare.

Interviu de Daniela Palade Teodorescu

Fotografii de Radu Chindriș

Stilist: Alexandra Calafeteanu; Vestimentație: Nissa, sandale Il Passo

Machiaj: Marina Chiorean/Makeup For Ever by Kruger Brent Agency

Coafură: Cătălin Trifu/Gett’s Hair Studio

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate