Teo Trandafir, mărturisiri tulburătoare despre cea mai neagră perioadă din viața ei. „Prin asta trebuie să treci singură”
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/teo-trandafir-la-jorge.jpg)
Diagnosticată cu o pancreatită severă, Teo Trandafir a fost la un pas de moarte. Cea mai dură perioadă din viața ei, când a fost inclusiv în comă, a lăsat urme adânci și dureroase, care nu se vor șterge niciodată. Mult mai târziu, Teo Trandafir a avut curajul să își amintească și să vorbească deschis despre boala prin care a trecut și despre frica de moarte.
Cuprins
Au trecut mai bine de 15 ani de când Teo Trandafir a traversat una dintre cele mai grele perioade ale vieții sale. În 2011, o pancreatită acută severă a dus-o la Viena, unde a petrecut aproximativ 100 de zile în spital și a trecut prin intervenții și tratamente care au lăsat urme adânci asupra trupului și memoriei sale. A fost o perioadă în care moartea nu a mai fost un cuvânt îndepărtat, ci o posibilitate despre care medicii erau nevoiți să țină cont.
Astăzi, Teo vorbește despre acele zile cu o sinceritate care emoționează. Își amintește neputința, singurătatea, confuzia și momentele în care nu mai știa dacă va putea vorbi vreodată. Dar, dincolo de ceea ce i s-a întâmplat medical, păstrează și o amintire pe care o descrie ca fiind aproape mistică: o cameră albă, o voce și un dialog despre viață și moarte.
„Credeam că mi-a luat Dumnezeu darul'

În perioada în care a fost internată, Teo nu s-a putut ridica din pat. Zilele se succedau într-un spațiu în care depindea aproape în totalitate de cei care o îngrijeau. Într-un moment care astăzi poate părea aproape neverosimil, una dintre asistente i-a cerut să-i spună „mulțumesc'.
Pentru Teo, însă, nu era atât de simplu. Era convinsă că nu mai poate vorbi. „Eu am stat în același pat 100 de zile. Eu nu m-am dat jos din pat deloc. Acolo îmi făceau și baie, puneau un dispozitiv special, din plastic, și mă spălau acolo. Una dintre asistente îmi zice într-o dimineață: «Eu vin, te spăl, te fac boboc, bă o dată să îmi spui și mie Mulțumesc». Eu eram convinsă că nu mai pot vorbi deloc. Credeam că mi-a luat Dumnezeu darul.'
A așteptat ca asistenta să iasă din încăpere, apoi a încercat să scoată un sunet. Erau nouă persoane în salon, iar opt dintre ele se aflau în comă. „Deci, eram convinsă că nu voi mai vorbi niciodată. Am așteptat să iasă din sala unde eram 9 persoane, dintre care 8 în comă și cu mine, ea a ieșit, a dat să închidă ușa și eu am zis totuși să încerc…' și a reușit să emită două sunete abia indescifrabile.
Dar asistenta a auzit-o și s-a întors. I-a răspuns simplu: „Cu plăcere'. Pentru Teo, acele două cuvinte au însemnat mai mult decât pare. Au fost dovada că vocea ei nu dispăruse. „Mi-am dat seama că s-ar putea să am voce din nou, deși eu eram convinsă că nu.'
O minte care încerca să reconstruiască realitatea
Sedarea prelungită și intervențiile medicale au avut efecte puternice asupra memoriei sale. Teo a povestit că au existat momente în care nu mai știa cine este și că a trebuit să învețe din nou lucruri pe care le știa înainte. „Eu nu știam nimic despre mine și multe dintre lucrurile care mi se întâmplaseră până atunci s-au dus. Sunt oameni cu care mă întâlnesc și îmi sar de gât cu drag și eu nu știu cine sunt nici azi, dar am recuperat, am învățat din nou culorile, am învățat numerele, textele Beatles, am luat-o de la început.'
Pentru ea, recuperarea nu a însemnat doar să-și recapete forțele fizice. A trebuit să-și reconstruiască, pas cu pas, propria memorie. „Am făcut cinci anestezii generale într-o lună jumătate și asta îți face creierul praștie. La un moment dat, eu am abandonat', a povestit Teo.
A găsit însă o metodă personală de a se întoarce la lucrurile pe care le pierduse. Și-a cumpărat un radio care difuza melodii Beatles și le-a ascultat luni întregi, până când a reușit să recupereze versurile pe care le uitase. A fost, într-un fel, o întoarcere la începuturi. Să înveți din nou culorile. Să înveți numerele. Să recunoști cuvintele. Să reconstruiești bucățile unei vieți pe care, pentru o vreme, mintea le ștersese.
„Te doare spatele, cervicala și capul'
Dincolo de pierderea memoriei, Teo își amintește și durerea fizică, dar mai ales senzația de neputință. Nu putea să se ridice, să se miște sau să aibă grijă de ea însăși. „Știi care e cel mai rău moment? Faptul că tu stai pe spate, nu te doare neapărat operația, care la mine e uriașă, te doare spatele, cervicala și capul. Nu poți să te miști. M-au întrebat la un moment dat ce mă doare, m-am enervat și am spus că organismul', a povestit ea.
Este poate una dintre cele mai puternice imagini pe care Teo le-a lăsat despre acea perioadă: un om care nu mai poate separa o durere de alta, pentru că întregul corp era copleșit de suferință.
Teo Trandafir, experiență mistică pe când era în comă

Poate cea mai tulburătoare parte a poveștii este însă cea pe care Teo o leagă de perioada în care se afla în comă. Vedeta povestește că s-a văzut într-o încăpere albă și că a auzit o voce. Nu spune că poate demonstra cine era acea prezență și chiar precizează că nu poate garanta că vocea aparținea lui Dumnezeu. Pentru ea, însă, experiența a fost suficient de puternică pentru a rămâne vie după atâția ani.
„Am auzit la un moment dat o voce, eram într-o cameră albă ca laptele. Eu eram în comă, de fapt. Am auzit o voce și eu am început să fac mișto: «Doamne, dar nu mai moare nimeni pe aici, să fac și eu conversație?».' Apoi, spune Teo, vocea i-ar fi răspuns: „Și cine o fi fost, nu pot să garantez că era Dumnezeu, că nu l-am văzut, mi-a zis: «Nu, Teo. Prin asta trebuie să treci singură».'
Momentul a fost urmat de o întrebare despre moarte. Teo spune că a întrebat cum poate ajunge „dincolo', iar răspunsul pe care îl descrie a venit sub forma unei imagini aproape liniștite: o câmpie, un pârâu limpede și sentimentul de a te lăsa purtat de apă. „Atunci l-am întrebat și eu serios: «Cum fac să vin la Tine?». Și mi-a explicat cum se moare. Îți imaginezi o câmpie irlandeză perfectă, cu un pârâu de vreo 50 de cm, pui mâinile și picioarele în lateral și te așezi ușor în apa perfect limpede, de acolo te duci cu ea', a povestit Teo în podcastul 'Vorba lu’ Jorge'.
A doua zi, la 6:15, spune Teo, s-a trezit. „A doua zi dimineață la 6:15 m-am trezit. Zic: «Mersi, Doamne». Îmi doream să mă duc în «cealaltă parte», aici nu știam ce să mai fac', a mărturisit ea.
Este o amintire greu de pus într-o singură categorie. Poate fi privită prin prisma unei experiențe spirituale, dar poate fi și înțeleasă în contextul unei perioade în care Teo se afla într-o stare medicală extrem de gravă, sedată și supusă unor proceduri complexe. Cert este că pentru ea acel moment a rămas parte din povestea dureroasă prin care a trecut acum 15 ani.
După cele mai negre zile, Teo a luat-o de la capăt
În urmă au rămas nu doar lunile de spital, ci și o perioadă lungă de recuperare. Teo a revenit treptat la viața de zi cu zi, iar experiența a schimbat și felul în care privește lucrurile. În 2011, ea a trecut printr-o pancreatită acută severă și a fost transferată la Viena pentru tratament. Acolo a avut mai multe intervenții, inclusiv chirurgicale, după ce infecția și țesutul afectat au continuat să îi creeze probleme. A fost o perioadă în care a stat aproximativ 100 de zile în spital, a fost ventilată mecanic pentru o perioadă și a fost supusă mai multor proceduri, după cum scrie Libertatea.ro
Ulterior, în decurs de aproximativ o lună și jumătate, Teo a trecut prin cinci anestezii generale și spune că, în urma acestei perioade, și-a pierdut memoria. A trebuit să reînvețe lucruri elementare, de la culori și numere până la versuri pe care le știa înainte pe de rost. În anii care au urmat, a apelat și la o operație de micșorare a stomacului și a vorbit despre schimbările pe care le-a făcut în alimentație și stilul de viață.
Poate că acesta este, în cele din urmă, sensul cel mai profund al poveștii sale: după ce a fost nevoită să învețe din nou lucruri pe care le știa deja, Teo a primit șansa de a-și reconstrui viața. Iar astăzi, când vorbește despre acele zile, nu vorbește doar despre boală, ci despre fragilitatea omului, despre memorie, credință și despre felul în care, uneori, întoarcerea la viață începe cu lucrurile cele mai mici.
Citește și: Teo Trandafir a spus ce a făcut cu banii pe care i-a câștigat la PRO TV: „Nu erau așa mulți'
Citește și: Cum a ajuns Teo Trandafir la greutatea ideală: „Două săptămâni jumate am băut numai…'
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/andreea-popescu-in-podcast.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/nutritionist-tania-fantana.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/feed/images/17_1d53e4a4d5e6db7f7e647bc72d0e8686.jpg)
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/lili-sandu.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/ionut-dolanescu-si-doinita-dolanescu-foto.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/laurette.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/horia-brenciu-si-theo-rose-scaled.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/09/pitbul-atodiresei-si-sotia-lui.jpg)