Simptomele și cauzele infecțiilor cu variola maimuțelor

Variola maimuțelor este prezentă în acest moment la peste 85 de persoane din întreaga lume. Specialiștii susțin că este „cel mai important focar din istoria variolei maimuțelor din emisfera vestică'.

Au fost raportate peste 85 de cazuri de variolă a maimuței în 11 țări din Europa și America de Nord.

SUA și-au confirmat miercuri, 18 mai, primul caz de variola a maimuței, un bărbat în Massachusetts, urmat de un al doilea, vineri, în New York City.

De vineri, Franța, Germania, Suedia și Țările de Jos au confirmat fiecare câte un caz recent, Canada a raportat două, iar Belgia și Italia trei. Numărul total de cazuri din Marea Britanie este de până la 20, cel al Portugaliei de 23 și al Spaniei de 30. Australia a raportat vineri un caz, la un călător care s-a întors recent din Marea Britanie. Majoritatea acestor țări au mai multe cazuri suspecte care așteaptă confirmarea.

„Acesta este cel mai important focar din istoria variolei maimuțelor din emisfera vestică', a spus Anne Rimoin, profesor de epidemiologie la UCLA Fielding School of Public Health, scrie NBC News.

Ultima dată când emisfera vestică a văzut un focar de variolă de această amploare a fost în 2003, a spus ea, când SUA au identificat 47 de cazuri. Acei pacienți au fost în contact cu câini de prerie infectați și niciunul nu a murit. Dar experții în boli nu au identificat cu exactitate cum se răspândește virusul în prezent.

Ce este variola maimuțelor și de unde îi vine numele?

Variola maimuțelor aparține familiei de poxvirusuri, care include variola. Boala și-a primit numele după ce oamenii de știință au descoperit-o printre maimuțele de laborator în 1958. Primul caz de variolă la un om a fost diagnosticat în 1970. De atunci, cele mai multe infecții s-au concentrat în Republica Democrată Congo și Nigeria. Tipul de variola a maimuțelor identificat în cazurile recente din SUA și Europa tinde să producă o boală mai ușoară decât cealaltă ramură comună a virusului.

Oamenii se pot infecta cu variola maimuțelor de la animale, fie prin mușcături sau zgârieturi, fie prin pregătirea cărnii din vânatul sălbatic, potrivit CDC. Transmiterea de la persoană la persoană poate avea loc prin schimbul de picături respiratorii mari în timpul contactului prelungit față în față. Oamenii pot fi expuși și prin contactul direct cu fluidele corporale, leziunile care se formează în timpul unei infecții sau articole contaminate precum îmbrăcămintea sau lenjeria de pat.

Multe dintre cazurile nou identificate în Europa sunt în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați, dar variola maimuței nu este considerată o infecție cu transmitere sexuală. Simptomele variolei maimuțelor sunt asemănătoare gripei, cum ar fi febră, dureri de cap, dureri musculare și oboseală. Pacienții pot dezvolta o erupție pe față sau pe alte părți ale corpului în decurs de una până la trei zile de la febră.

Erupția cutanată poate arăta asemănătoare cu varicela, sifilisul sau herpesul, dar o trăsătură distinctivă sunt veziculele pline de lichid. Simptomele se pot dezvolta oricând între cinci și 21 de zile după infectare. Majoritatea oamenilor se recuperează după două până la patru săptămâni.

Foto: 123RF

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Stiri