Poveștile cititoarelor: Alinușca – „Uneori, pentru a fi fericit, trebuie să știi să renunți”

Sub sloganul „Prețuim femei ca tine”, revista Avantaje își încurajează cititoarele să-și spună poveștile de viață, povești în care multe dintre noi se vor regăsi și din care cu siguranță fiecare dintre noi poate trage învățăminte.

Dacă ai o poveste interesantă și vrei să o împărtășești cu noi, te așteptăm să ne scrii pe adresa contact@avantaje.ro.

Mai jos, povestea emoționantă a Alinușcăi:

„Voi începe ca la școală. Numele meu este Alina Șerban, dar foarte mulți îmi spun Alinușca. Din cei 30 de ani pe care-i am, 11 i-am petrecut alături de copii, având o dublă specializare ca și dascăl, și anume, educatoare-învățătoare. M-am aruncat în mijlocul lor ca una dintre cele patru fiice ale anului, din vechiul Abecedar.

Primăvara i-am învățat să alerge pe câmpia verde și să-și bucure mamele cu diferite cadouașe făcute de mânuțele lor. Vara i-am împrietenit cu valurile mării și i-am dus la cules de cireșe. Toamna ne-am jucat cu frunzele arămii și-am oftat împreună privind cerul plin de păsări călătoare, iar Iarna ne-am distrat pe cinste construind palate din zăpadă și pregătind serbări de neuitat.

Corpul meu dădea semne de oboseală

Toate acestea le-am făcut până anul trecut, când am simțit că ceva, undeva în interiorul meu, s-a schimbat și că trebuia să fac cumva pentru a mă simți din nou bine, pentru a-mi recăpăta încrederea și veselia. Până și corpul meu îmi dădea semnale în acest sens, cotropit fiind de o alergie dezvoltată pe sistem nervos.

După multe seri lipsite de odihnă, după reproșuri pe care mi le făceam singură și după o stare de nefericire accentuată, am hotărât să-mi redirecționez cursul vieții. Am demisionat, am renunțat la medicamentația specifică alergiilor, mi-am pus capul pe pernă și-am adormit după atâta timp. Dacă aș spune că mi-a fost ușor, aș minți.

Dacă nu mai ești de folos, nu mai prezinți interes

Două luni am trecut prin toate stările posibile: disperare, remușcare, panică, plâns, nervi… Cum am reușit să mă redresez? Am avut susținători de seamă. Cei mai apropiați mi-au fost soțul, familia și câțiva prieteni. Puține dintre persoanele pe care le-am crezut apropiate m-au mai căutat după și chiar am avut certitudinea că dacă nu-i mai folosești cuiva, nu mai prezinți interes.

Am trecut peste, muncind la mine așa cum zidești o casă: începi cu temelia și termini cu acoperișul. Am pus speranță, veselie, încredere, curaj, bunătate și iubire. Pe toate le-am așezat la locul lor și le-am sfințit cu credință.

Mă aflam pe un nou drum și nu știam încotro să o apuc, așa că am cerut ajutor specializat și-am mers la terapie. Asta m-a ajutat să găsesc răspuns și
rezolvare pentru multe din fricile căpătate în toți acei ani. Am citit mult, însă cel mai mult am scris, fiind posesoarea unui blog unde îmi aștern o parte din gânduri.

Și pentru că am știut că asta aș vrea să fac în continuare, am început să bat la ușa editurilor, prezentându-le fragmente din munca mea cea veche. Așa se face că anul acesta, am avut satisfacția enormă de a lansa prima mea cărticică intitulată „Povești de noapte bună cu bunicuța Alina “, iar la scurt timp, primul meu caiet special dedicat preșcolarilor, “ De la 1 pân’ la zece- Matematică distractivă pentru pitici isteți”.

Ambele au luat drumul librăriilor și sunt citite cu entuziasm de către cei care mi-au colorat 11 ani din viață și nu numai. Am avut această oportunitate pentru că
cineva, din spatele ușii Editurii Pescăruș, a considerat că există o scânteie în mine ce va porni un foc la un moment dat. Zis și făcut. Momentan lucrez la încă două proiecte, unul pentru copii și unul pentru oameni mari, cum îmi place mie să spun.

Visurile pot deveni realitate dacă ai puterea să crezi în ele

Și ca să vedeți că visurile pot deveni realitate dacă ai puterea să crezi în ele, tot anul acesta, am urcat pentru prima dată pe scenă, în postura de actor
neprofesionist. Am urmat și urmez în continuare cursurile unei academii de teatru, care a sărbătorit 8 ani de la debut printr-un spectacol fenomen la Teatrul Nottara.

Când am ajuns la repetiții, m-am așezat în public. Mi se părea că nu merit să pășesc pe scena pe care au jucat atâtea nume mari. Simțeam că nu sunt demnă, însă am întâlnit în aceste luni niște oameni care știu ce înseamnă cu adevărat lucrul în echipă și astfel, am depășit și teama momentului respectiv.

Am ajuns acasă după spectacol cu senzația că sunt pe un nor pufos și mă uit la stele, iar Doamne Doamne mă mângâie pe frunte. A fost unul dintre acele momente pe care le voi prețui întotdeauna.

Am redescoperit din nou ce înseamnă să fii împlinit

Mi-am eliberat corpul și mintea de temeri și-am putut să redescopăr din nou ce înseamnă să fii împlinit. Chiar dacă pentru unii sau alții înseamnă puțin, pentru mine este mai mult decât mă așteptam și știu că asta trebuia să fac pentru a redobândi ce a fost cândva acolo, în sufletul meu. Uneori, pentru a fi fericit, trebuie să știi să renunți. Este cumplit de greu, dar dacă ai răbdare și lași timpul să lucreze, într-un final va fi bine.

Sunt Alinușca și atunci când toată lumea visează, eu sunt trează. Împletesc șoșoni din vise și visuri. Nu îi vând. Îi ofer gratuit celor cărora le este frig pentru că, acum ceva timp și eu am primit o pereche, iar picioarele mele nu au mai fost reci de-atunci.”

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre