(P) Sănătatea cere terapie

Era o perioadă în care terapia era un proces la care se apela doar în cazuri excepționale. În cele mai multe situații în care o persoană urma sesiuni de terapie era vorba despre factori genetici care influențau comportamentul de zi cu zi, dar astăzi terapia este văzută ca o soluție pentru reglementarea unui comportament care a fost influențat de anumiți factori externi. În fond, este vorba despre un tratament care vine pe altă cale decât medicamentoasă, care poate nu doar să trateze, ci și să prevină. Este auxiliară, dar uneori și imperativă. Există două mari categorii și fiecare din acestea include categorii mai mici, care presupun de asemenea și diferite stiluri de abordare. Prima este practica psihanalitică, văzută ca un anacronism în această economie de îngrijire a sănătății și care se poate extinde pe o perioadă mai lungă de timp, explorând evenimentele care au avut loc într-o perioadă timpurie a pacientului. Cea de-a doua categorie e reprezentată de terapia cognitiv-comportamentală, cu o mare varietate de module care se concentrează pe rezolvarea problemelor, tratarea provocărilor din viața cotidiană, cum ar fi schimbările la nivel comportamental, fobiile, dar și piedici actuale care pot avea origini în trecut. Mai există și psihanaliza, văzută atât ca terapie, cât și ca o teorie asupra minții umane. De la fondarea sa și până în prezent sunt realizate demersuri de dezvoltare, iar conceptele revoluționare stabilite de către Freud între 1885 și 1935 sunt repere în ariile de aplicabilitate ale terapiei.

   Trăind într-o lume în care suntem încojurați de probleme, dar și de soluții, s-ar putea spune că bariera care ne-ar împiedica să apelăm la terapie dispare puțin câte puțin. Nu mai este vorba despre o reținere în a acționa în acest sens, ci mai degrabă despre o nelămurire cu privire la cum să facem acest lucru, ce să alegem și în cine să ne încredem că știe ce e mai bine pentru noi. Și, în multe situații, după ce acești doi pași sunt depășiți, persoanele în cauză nu știu cum anume pot fi ajutate. Din fericire, acest aspect este identificat într-o primă etapă a terapiei, dar alegerile făcute înainte de ajunge în sala de terapie propriu-zisă țin pur și simplu de o informare aferentă, de o cercetare realizată pe cont propriu, concomitent cu o auto-analiză. Pe lângă terapiile uzuale care presupun discuții purtate cu un specialist, în cadrul cărora abordarea factorului perturbator se realizează dinspre general spre specific, există și alte terapii considerate a fi mai neconvenționale. Aici se încadrează și yoga, care, în afară de a fi văzută ca terapie, este considerată totodată și sport, o modalitate de a ieși din rutină şi un bun ajutor pentru a rămâne prezenți în tot ceea ce facem. Oamenii care lucrează în domenii diverse aleg beneficiile yoga, dar mai ales cei care întreprind o muncă mai degrabă mentală, decât fizică, ce presupune o gândire strategică şi procese etapizate. Aici se încadrează atât persoanele care au un program de lucru clasic, de la 9 la 6, dar și cei mai puțin convenționali, precum jucătorii de șah sau poker profesioniști. Activitatea lor presupune multă concentrare și control, iar efortul fizic e minim. Adeptă a acestei terapii este Celina Lin, care a devenit o profesionistă în lumea pokerului și datorită faptului că a inclus yoga în programul ei. A găsit astfel un echilibru pentru a fi capabilă să dea ce are mai bun în ceea ce face. Yoga l-a ajutat și pe Fabiano Caruana, jucător profesionist de șah în reușitele sale în cadrul Campionatului Mondial de Șah. Acesta și-a exprimat în mai multe interviuri părerea conform căreia acest sport este pentru el metoda ideală de a combate stresul și că, în general, jucătorii de șah nu iau în serios exercițiul fizic, pe atât de mult cât ar trebui.

   O altă cale de regăsire a liniștii interioare este terapia prin artă. Prin aceasta, oamenii sunt încurajați să își înțeleagă în primul rând emoțiile și mai apoi să și le exprime printr-un proces creativ. Talentul nu este o necesitate și absența sa nu stă în calea primirii beneficiilor. Există profesioniști care te ajută să faci analize cât mai aprofundate asupra propriilor lucrări și să înțelegi mesajele ascunse care stau la baza lor, lucru care ajută în procesul de vindecare. Foarte mulți utilizează tehnica imaginației active, creată de Carl Jung, prin care participanții la proces sunt încurajați să se folosească de propria imaginație pentru a face asocieri între gândurile și sentimentele apărute în mod spontan. Cei mai mulți terapeuți sunt persoane care au trecut la rândul lor peste obstacole cu ajutorul artei, au simțit efectele sale eliberatoare și au decis să îi ajute și pe alții să treacă peste dificultăți care le marchează viața. La nivel de materiale folosite, se poate vorbi despre diferite tipuri de acuarele, vopsele, cretă sau markere, iar procesul de introspecție efectiv presupune și o înțelegere a proprietăților acestora, având în vedere că sunt folosite ca instrumente în recuperare. Această terapie promovează dezvoltarea personală, crește abilitățile de adaptare și sporește funcția cognitivă. Se bazează pe teorii de personalitate, dezvoltare umană și pe psihologie.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Richard Chamberlain a murit. Celebrul actor din "Pasărea Spin" avea 90 de ani

   Tot o formă de artă este și dansul, iar efortul fizic realizat respectând anumite standarde este cunoscut ca modalitate eficientă de eliberare de endorfine în corp. Poți să nu fii un adept al sporturilor și să iubești în schimb dansul, iar acest lucru nu poate să aducă decât beneficii atât corpului, cât și minții tale. Există diferențe între dansul normal și dansul terapeutic. Într-un cadru terapeutic nu este vorba doar despre exercitare de mișcări. Acțiunile și fluiditatea sunt interpretate ca un limbaj, fiind exprimate sentimente atât conștient, cât și inconștient. Terapeutul asimilează limbajul corpului, tot ce ține de comportamentul non-verbal și emoțiile exprimate pentru a răspunde nevoilor specifice ale participantului la activitate. Susan Kleinman, terapeut certificat de dans și mișcare, a definit această terapie ca „acțiunea de a vorbi prin intermediul întregului corp și nu doar cu ajutorul gurii.' Cele mai evidente dovezi că dansul contribuie la buna-dispoziție și la sănătatea mentală sunt chiar persoanele care au o carieră în domeniu. Vorbind de dans ca activitate publică și nu organizat într-un spațiu terapeutic, este cazul dansatorului Ashley Banjo, coregraf și actor englez, care a pus bazele trupei Diversity, câștigătoare a celei de-a 3-a ediții Britains Got Talent. Când dansează, acesta declară că „se simte ca și cum ar intra într-un spațiu în afara minții, părăsește universul conștient și ajunge într-o stare primară, inconștientă.' Cel mai important e că prin dans poți fi cel mai autentic tu, nimeni nu poate avea mișcări identice cu ale tale, limbajul corpului e diferit de la o persoană la alta, iar aceste lucruri te fac să te apreciezi pentru ceea ce ești.

   Echilibrarea nivelului de stres și îmbunătățirea stimei și încrederii în sine se mai pot realiza și apelând la terapia prin arta culinară, cu rezultate delicioase garantate, terapia prin râs sau umor, care se extinde și până la organizarea de sesiuni de yoga prin râs. Aceasta include însă și alte tipuri de exerciții, vizionarea de filme și studiul anumitor cărți. O altă terapie care o însoțește adesea pe cea cognitiv-comportamentală pentru a-i spori efectele este hipnoterapia. În cadrul unor astfel de sesiuni, pacienții experimentează o stare de transă care îi ajută ulterior în a deveni mai deschiși sugestiilor de confruntare a obstacolelor.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Reacția iubitei lui Cătălin Botezatu, după ce a fost comparată cu Bianca Drăgușanu: „Eu am 18 ani”

   Oricare ar fi terapia aleasă este important ca aceasta să te aducă în starea în care să te simți că ești în controlul propriei vieți, să realizezi în același timp că ai libertatea de a alege cum vrei să fii astăzi, iar acest astăzi definește în mare măsură viitorul. Și cum alegerile pe care le facem ne caracterizează, nimic nu ne împiedică să ne auto-analizăm în primul rând, pentru ca apoi să știm sigur dacă vrem să ne destindem prin dans, prin culori, să experimentăm lacrimile de bucurie sau să uităm complet de noi printr-o modalitate care să ne surprindă pe noi înșine.