Oenologie de familie
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2015/09/oenologie-de-familie.png)
O columbiancă frumoasă și un francez fermecător, știutori ai tainelor vinului nobil, s-au îndrăgostit de „Toscana României, s-au căsătorit și au rămas aici să scrie o poveste despre iubire, profesionalism și fericirea lucrului bine făcut.
Pentru cine nu a văzut vreodată, interiorul unei crame moderne e un loc care te copleșește și care are, asemenea unui ghețar uriaș, două treimi din construcție ascunse sub nivelul solului.
Puțin cunoscător, am descoperit crama domeniului drăgășănean Dobrușa, abia dupa întâlnirea cu Angela Prado Buitrago (pronunțat lung-rotunjit-sud-americănește: Anhela) și cu soțul ei, Ghislain Moritz, vinificatorii de la Avincis, o familie dublu expată, vorbitoare de-o română absolut încântătoare și care așteaptă nașterea primului lor copil.
Crama Avincis, construită de arhitectul Alexandru Beldiman sub forma unei nave, cu o atenție fantastică pentru detalii: din calcar gros, greu, de Arnota și îmbrăcată în verdeață până la acoperiș, îmi pare desprinsă dintr-un ținut al frumosului de o simplitate teribil de complicată.
Înăuntru, uși grele, închise pneumatic, care te duc cu gândul la un labirint construit după scheme misterioase, duc către un lift gigant ce coboară spre cele două etaje din subteran, unde, în butoaiele de stejar și fag, rânduite strict, cazon, în liniște și întuneric, se produc unele dintre cele mai renumite vinuri românești: Rose-ul 2014, un amestec perfect de Sauvignon și Merlot aromat, Cabernet-ul Cuvee Andrei, Crâmpoșia (vinul emblemă al podgoriei) sau parfumul inconfundabil de Fetească Regală și Pinot Gris 2013.
Vinuri complexe și vibrante, adunând pasiunea vinificatorului, dar și patina specifică terroir-ului din care provin.
Un oenolog se îndrăgostește de o finanțistă
Șefi aici, peste licoarea așezată de filozofii Extremului Orient printre cele șase puteri ale lumii, cei care știu locul, vechimea, puritatea și gustul fiecărui lot sunt cei doi soți, Moritz și Prado. Pentru ei, vinul nu mai are secrete și când vorbesc despre munca și povestea lor frumoasă, privirile îndrăgostite și râsetele lor pline luminează totul în jur:
„Povestea noastră a început pe aeroport, între Columbia, Paris și România, cu un ocol prin Noua Zeelandă și Portugalia, asta datorită spiritului aventuros al lui Ghizlain. Dar pasiunea mea pentru tainele vinului datează dinainte de a-l cunoaște pe el, de acasă din Columbia. Acolo nu sunt băutori de vin, dar tata m-a încurajat să descopăr savoarea vinurilor, așa că am crescut cu vinurile roșii chiliene și argentiniene.
Am venit în Europa acum opt ani, aveam pe atunci 22 de ani, la Rennes, în Franța, pentru un masterat în Finanțe Internaționale, prima mea profesie, și l-am întâlnit pe Ghislain la Paris, datorită unui prieten comun, care ne-a făcut cunoștință.
Recunosc, am fost fascinată de el: oenolog, absolvent vinificație la Universitatea din Dijon, a lucrat în Bourgogne, la Domaine Devillard, tocmai se întorcea din Portugalia și era la Paris pentru a prinde un avion către viitorul sau loc de muncă la Avincis.
A fost dragoste la prima vedere și, deși știam că aveam doar câteva luni de petrecut împreună înainte de plecarea lui, ideea de a trăi o iubire pariziană de iarnă a fost captivantă, așa că am făcut o încercare….
Bogota-Paris-Drăgășani
Încercarea celor doi s-a dovedit a fi o pasiune fără leac, fiindcă la scurt timp au decis că nu pot trăi unul fără altul și că se vor căsători. Dar… unde? „Ghizlain e un bărbat deosebit: fermecător, inteligent, generos, fascinat de profesia sa, un loc unde pasiunile noastre rezonau și am realizat că nu avea niciun sens să continui să trăiesc în Paris, chiar dacă e orașul pe care îl iubesc cel mai mult, fără cel alături de care voiam să-mi petrec viața.
Astfel, am căutat un loc de muncă în România ca să putem merge împreună, iar familia Stoica, proprietarii domeniului Dobrușa, au venit cu ideea de a ma include în proiectul Avincis, ca director de marketing; am acceptat imediat. Puteam fi alături de Ghizlain și asta conta.
Oenologia nu e deloc o profesie ușoară
E mai mult decât o meserie, e o artă. Angela spune că îi e greu, aproape imposibil de explicat cum se creează un vin fiindcă nu există reguli stricte, ci doar un un al șaselea simț ori poate o combinație de simțuri care nu se învață la școala.
Aflu că soiuri de bază sunt vreo 20, însă există sute de combinații. „E cam la fel ca în industria parfumurilor, nu?, întreb cu oarece ipocrizie, „Se pot face mii de amestecuri, se pot crea gusturi, arome și armonii noi. Și asta o face doar vinificatorul, oenologul.
Nu vreau să rămân doar soția soțului meu, așa că am decis să evoluez profesional
„Aventura a avut rostul ei, iar locul, aidoma viilor din Toscana, la fel și vinurile delicioase ne-au ușurat frământarile de „nomazi”. Atât de mult încât vom avea un băiețel, care se va naște în decembrie, iar eu am pornit un proiect care să mă reprezinte: un al doilea masterat: International Wine & Spirit Business, la Dijon. Ne-am orientat către proiectul de a îmbunătăți consumul de vin în România și de a promova gustul și tendința de a consuma vin de calitate, o provocare chinuitoare, dar cu sorți de izbândă.
Sus în deal, la vie
Domeniul de la Dobrușa e la o aruncătură de băț de panglica strălucitoare a Oltului, pe culme dominând, printre rândurile nefârșite de vie, conacul familiei Râmniceanu, ridicat la 1905 în stil pur neoromânesc.
„Avincis e, într-un fel, un simbol al renașterii vinurilor românești sub semnul tradiției de un secol, dar și al modernității, o întoarcere la origini și o viziune de viitor pentru părinții mei, Cristiana și Valeriu Stoica, cei care au decis să dea o nouă viață moștenirii de familie a stră-străbunicilor, așezată aici, la porțile mânăstirilor din nordul Olteniei, spune Andreea Micu, cea care e sufletul proiectului, care a găsit și numele domeniului și cele sub care ajung în lume vinurile de colecție create cu dragoste și stiință de familia româno-francocolumbiană Prado-Moritz.
Autor: Adrian Cîlțan
Foto: Dan Borzan