Ocolul lumii pe 4 roti

11.06.2010, 14:24 . Actualizat 29.08.2013, 20:42

Homepage / Vacanta

Pentru mine, un visator, marii calatori sunt cei care ne leagana mereu povestile copilariei. Sunt niste aventurieri fermecatori, sortiti pe viata cautarii, iar calea lor este pe veci fascinanta, grea si vine din adancurile lumii. Dar ce inseamna de fapt optiunea unui drum pe parcursul caruia sa-si masoare zilnic fortele cu imensitatea Terrei?

E ciudat, dificil, fabulos, pragmatic ori este teribil de complicat? Si cat ii costa, sufleteste, o astfel de alegere? Sunt aventurieri? Nebuni? Nonconformisti? Sau pur si simplu oameni care nu accepta resemnarea unei etichete sociale si au incredere in simtul propriilor proportii pe care aleg sa le impuna vietii?

Cautand raspunsuri la aceste intrebari, i-am cunoscut (pe Internet, la telefon, prin imagini…), i-am admirat si, recunosc, i-am invidiat din prima clipa pe sotii Pouzet.

Urmeaza Australia, Africa si Asia. Romani crescuti, scoliti si indragostiti in Romania, dar stabiliti in urma cu vreo patru ani in Franta, Marilena si Dan Pouzet au aproape 41 de ani si trei copii – Matei, de unsprezece ani, Vladi, de sapte ani, si Ilincuta, mezina familiei, care abia a implinit patru anisori.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Destăinuirea emoționantă a lui Teo Trandafir: „Dacă îl chem acum, vine fără să întrebe de ce”. Cine este singurul bărbat din showbiz pe care se bazează oricând

Cei doi soti au si o rulota, de fapt, un camper sau un „camion lejer, botezat Simon. De trei ani, si-au schimbat total viata, renuntand la conformismul citadin, confortabil si astenizant, si cutreierand lumea de la un cap la altul, muncind part-time, externalizat, de la distanta, in veme ce micutii lor termina scoala „prin corespondenta.

Iar „in ritmul acestui gen de invatamant, Matei va putea sa sustina bacalaureatul la varsta de 12 ani. Traseul drumului lor este fabulos si ametitor: canioanele din Utah, fiordurile din Alaska, Mexic, Guatemala, Peru, Atacama din Chile, Caretera Austral, Tara de Foc, Patagonia, Ushuaia – capatul lumii cunoscute… si familia Pouzet nu se opreste aici.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Horoscop Urania: 5 zodii ajutate de Jupiter să adune bani și să rezolve probleme acute în luna iulie

Vor urma Noua Zeelanda, Australia, Asia de Sud-Est, poate si China, apoi Japonia… „Multa vreme am crezut ca o astfel de calatorie sau, in general, o «nebunie» in viata este rezervata unei elite… financiare sau macar unei sanatati perfecte. Pornind la drum, ne-am convins ca nu este asa.

Am descoperit tot felul de oameni, de la tineri calatorind fara un ban si lucrand ocazional, pe parcursul calatoriei, la familii plecate in jurul lumii cu copiii si castigand bani din job-uri part-time, de la calatori diabetici sau cardiaci, pana la cei cu varste intre 70 si 80 de ani, care dorm inghesuiti in cortul de pe acoperisul Land Rover-ului si care, ca si noi, nu gasesc timpul necesar pentru a imbatrani…, spune Dan si adauga, cu un ras sanatos si cu o ridicare intrebatoare din umeri: „Da, societatea ne crede sigur nebuni, dar oare nebunie nu inseamna sa te resemnezi in fata «verdictului»?.

Au decis sa plece dupa un accident. Marilena si Dan s-au cunoscut in Romania, in timpul studiilor de arhitectura, dar fiecare si-a urmat calea, pana cand viata a facut ca drumurile lor sa se intalneasca din nou si au realizat ca au multe lucruri de facut impreuna. Romantismul lor i-a facut sa se casatoreasca la Paris, apoi, el arhitect, ea grafician, au intrat in tiparul unor demni reprezentanti ai societatii de consum, sufocati intre casa si job, aproape fara timp pentru ei insisi.

Un accident al lui Dan, urmat de operatii, de saptamani de spitalizare si de reinvatatul mersului in cadru metalic, a fost semnalul ca viata lor trebuia schimbata.

Totul a inceput de la sotii Gal, de la firma „Motorhome, care au fost colegi de banca cu Marilena inca din scoala primara, au devenit apoi nasii lor de casatorie, de botez si au sfarsit prin a-i contamina cu virusul rulotismului, desi Dan nu schimbase nici macar o roata inainte de calatorie. Au vandut casa, au cumparat-o pe Simon, rulota, au imbarcat tot ce au crezut ca le va trebui, si-au luat copiii si au pornit intr-o experienta fabuloasa a vietii nomade.

„Asta a fost in 2007, pe cand Ilinca nu implinise un an (acum are patru anisori si mai bine de doua treimi din viata petrecute intr-un camper), Vladi avea patru ani, iar Matei, putin peste sapte. Acum, la trei ani distanta, sunt mai bogati cu sute de experiente pe care natura din lumea intreaga le-o ofera: de la joaca cu puii de pinguini, primele intalniri cu crocodilii, in Everglades, sau balenele si ursii din Alaska, la ghetarul Perito Moreno, din Argentina, vulcanul Popocatepetl (al carui nume ii amuza teribil), cascadele de la Iguaçu sau dragsterele si rachetele de la Cape Canaveral.

Intamplarile si experientele familiei Pouzet si-ar afla locul intr-un roman. Povesti incepute in canioanele Utah-ului, atat de inguste, incat uneori trebuie sa golesti buzunarele rucsacului ca sa poti trece prin ele, cu Matei care a terminat clasa a doua in Marele Canion si a invatat lectiile despre Magellan traversand stramtoarea botezata de acesta, cu Ilinca balacindu-se fericita in lavaboul camper-ului si Vladi pedaland mandru prin Altiplano, la 4.500 m.

Povesti de Craciun, din Teacapan (un mic sat de pescari, din Mexic), printre mangrove si jejenii (a se citi hehenii), „minusculele bestii din familia tantarilor, care trec prin absolut orice si nu fac nici un zgomot (noroc insa ca nu transmit nici o boala), sau povestiri de camping din mijlocul desertului Chihuahua, cu panterele de langa Rio Grande, ori amintiri din Alaska, despre „arma fatala (clopotelul anti-ursi depre care nimeni nu stie daca ii goneste sau ii cheama la masa pe grizzly) si despre aniversarea lui Vladi care „a primit (cum spune el) cinci ani in mijlocul Parcului National Denali.

40.000 km fara nici o raceala. Viata administrativa a familiei este redusa la o cutie postala si la cateva adrese de e-mail, bugetul este undeva la 50 de dolari pe zi, cu ceva in plus sau in minus, insa copiii adora calatoria pe parcursul careia au vazut si au facut atat de multe lucruri interesante.

(„Important este ca nici un membru al familiei nu a fost bolnav o data de la inceputul calatoriei noastre, nici macar racit).

Asadar, jurnalul familiei Pouzet continua parca fara oprire: intamplari „sarbatoresti din Oaxaca si Chiapas, in timpul carora constati ca „veselia mexicanului il reduce pe italian la sobrietatea eschimosului, Patagonia, Insula leilor de mare, balene, foci, vanturi care darama casele si pinguini care „vin si te ciupesc de tot ce pot, arta culinara transformata in mici „tratate gastronomice: viermi de cactus la tigaie, furnici prajite, oua gigantice de furnici, lacuste fripte, crocodil, iguana, apoi nucile de cocos, un adevarat cadou al naturii (pui paiul direct in fruct) si zecile de peripetii tesute din obiecte: scoicile din Alaska, melcii din Mexic, buretii de mare din Florida, semintele din Ecuador, conurile gigantice de Sequoia, florile de bumbac din Peru.

La mijlocul drumului, Colorado, Marele Canion sau locul de pe Terra care lasa vizibili 1,5 miliarde de ani, la o scara de neimaginat: („De fapt, aici am simtit ca scara lui este normala, noi suntem nesemnificativi); 46˚ Celsius ziua, 43,5˚ Celsius noaptea, apa de la robinet devenita fierbinte si temperatura din frigiderul camper-ului atingand-o pe cea de topire a untului, apoi Sequoia, copacii-fiinta, inalti de 90 m si cu scoarta groasa de jumatate de metru. Mai sus, catre nord, bariera de gheata din Alaska si, la sud, Ushuaia, orasul cel mai austral din lume.

Intre ele, 500 de zile, 40.000 km, 15 tari, 20.000 de poze, un cufar intreg cu amintiri de neuitat si cateva fire de par alb in plus.

DOCUMENTARE TRAITE pe viu. Cand Vladut se duce sa caute scorpioni si se intoarce cu trofeul lui, alaturi de o tarantula paroasa ce traverseaza linistita strada, Dan si Marilena stau prin preajma. Nu pentru ca le-ar fi frica, ci mai degraba pentru a face poze. „Pare un lucru inconstient, dar copiii au invatat multe despre animalele periculoase in timpul calatoriei: stiu ca serpii nu sunt «rai», dar nu trebuie surprinsi (la fel ca ursii), stiu ca ei nu aud, ci simt vibratiile, asa ca evita sa cotrobaie prin tufisuri, iar in locurile periculoase, tarasc un bat, pentru a produce aceste vibratii.

In concluzie, ei se responsabilizeaza si castiga enorm in libertate, iar noi reusim sa mai razuim putin stratul de paranoia urbana care ne acopera. Ce sa facem, daca nu-i lasam sa se bucure pe viu de toate astea, mai bine stam tolaniti in fata televizorului, pe Discovery, spune Dan. „Oricum, adauga el serios, „pentru copii, viata insasi e scoala si, din tot ce traiesc si inteleg zilnic, invata, fara sa-si dea seama, iar pentru noi ramane enorma satisfactie de a nu ne trai viata de familie la «fara frecventa».

Adrian Ciltan; foto: arhiva personala

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro