Nata Albot, fata care aduce ia: „Iile sunt singurele haine purtătoare de povești”

Nata Albot are 36 de ani, trei copii, o carieră de 20 de ani în televiziune, la care a renunțat pentru o viață nouă la capătul lumii. De unde schimbă fața Basarabiei.

Am cunoscut-o pe Nata Albot la Lavender Fest, ca să aflu că tot ea se ocupă și de târgul „Mai dulce, apoi prin ea am descoperit o comunitate de femei foarte activă și foarte solidară, o stare de spirit pe care în România nu o găsești la tot pasul. În Basarabia însă, femeile par să facă lucrurile să meargă.

În cât timp ai reușit să aduni pe lângă tine atât de multe femei?

Cert e că o comunitate nu se naște peste noapte. E nevoie de foarte multă răbdare, dar, mai cu seamă, de un scop care să-i motiveze pe oameni să se solidarizeze în jurul tău. Comunitatea trebuie să devină un trend al timpurilor pe care le trăim în Moldova. Încrederea în politicieni e la pământ, iar oamenii ar putea schimba lucrurile dacă s-ar solidariza în comunități tematice.

Până la 36 de ani, ai avut o viață plină, cât a multor femei la un loc. Cu multe schimbări radicale – de job, de viață personală, de țară. Vorbeşte-ne despre cât de greu sau de ușor ți-a fost.

Nu m-aș grăbi să vorbesc de la înălțimea unei femei mature. Am lucrat în media fără pauză de la 16 ani și până la 34 de ani. La un moment dat, am simțit că e bine să vină și o schimbare. Și am plecat la studii în Canada cu copiii și omul meu drag, cu care nu locuisem nici o zi împreună înainte să ne mutăm la Montreal.

Îmi place să cred că sunt propriul meu cioban și că mă rup ușor de turmă, de dependențe materiale, de frica instabilității. Nu, nu sunt nici vreo hipsteriță, pur și simplu am conștientizat că nevoile mele sunt mult mai mici decât mi le impun societatea, reclamele sau rețelele de socializare. Înțelegând care îmi sunt nevoile, îmi reduc automat poftele.

Am luat o pauză de la viața mea obișnuită de pe ecran, pentru că totul devenise prea toxic. Pentru că nu aveam îndemânarea să mă distanțez de oamenii și lucrurile care mă influențau negativ. Acum am impresia că, plecând, m-am înțeles și m-am redescoperit. Fac un bacalaureat în arte, am devenit mai zen, mai călită și poate mai înțeleaptă.

Le doresc tuturor celor ajunși în vreun impas de viață să nu se teamă să o ia de la zero, să o întoarcă în altă direcție, să își schimbe profesia, mașina, casa, țara. Pentru că timpul trece atât de vertiginos, încât nici nu apuci să înțelegi cum s-a întâmplat să nu îți mai placă viața ta și să nu ai entuziasmul necesar ca să te joci nițel în nisip cu destinul.

Vorbește-ne despre familia în care ai crescut. Ce ai preluat, ce ai „ajustat?

Cred că sunt o mare norocoasă. Am parte de cei mai buni părinți de pe lume. Și încerc să nu-i dezamăgesc, deși uneori nu îmi reușește. Mama e genul de femeie care îi primește pe toți prietenii mei în casă, gata să aștearnă masa și să scoată bunătăți din beci.

Tata e dintre cei care curăță încălțămintea copiilor, se trezește devreme, aduce dimineața strachina plină de fructe culese din grădină și se duce după pâine la magazin, dacă s-a terminat, chiar dacă are pe cine trimite în locul lui. Am parte de părinți mereu gata de sacrificii de dragul nostru, dar nici eu și nici fratele meu nu am abuzat. Părinții mei sunt cei care m-au ținut aproape de Moldova, chiar dacă am plecat la capătul celălalt al lumii.

Citește continuarea pe pagina următoare

Atât de multe schimbări și alternanțe – par să fie desprinse dintr-un scenariu de film. Au fost și momente grele?

Cine nu are momente grele cum oare e capabil să se bucure de victoriile sale? Din 2009, odată cu pierderea lui Bogdan, băiatul nostru, am început să trăiesc a doua viață, în care m-am separat de soțul meu, am revizuit valorile mele, m-am îndrăgostit din nou și am încetat să mă agit pentru lucruri care nu contează.

Nata de până la 29 de ani era mult prea naivă, supărăcioasă, mai superficială, mai puțin atentă la detalii și poate arogantă în relațiile cu oamenii. Acum știu pentru ce merită să mă zbat și care e prețul sănătății. Sunt mai așezată, mai atentă la oameni. Dar tot simt că fac cam multe gafe.

Care e modelul tău?

Toate femeile inteligente, curajoase, luptătoare, optimiste, gospodine, creative și talentate din Moldova. De exemplu, Lidia din satul Cuhnești – o femeie care a făcut 6 copii, are 8 nepoți, gătește cele mai bune sarmale din univers și e în stare ca pentru împlinirea visurilor copiilor săi să stea cu picioarele până la genunchi în apa de ploaie care îi inundă casa. Dar mai este și Tatiana Popa din Palanca, și Viorica Nagacevschi și mama.

Cum te vezi peste 5 ani?

Mai suplă!

Prima ie de care îți aduci aminte.

A fost o creație Valentina Vidrașcu. Până în clipa în care am cunoscut-o, nu am avut nici o ie. Când mi-am cumpărat prima bluză a început și prietenia noastră, și inițierea în lumea magică a rădăcinilor mele.

Rochia mamei și fascinația copilăriei. Ai purtat vreodată o rochie de-a ei?

Sigur. Mai ales că mămica avea mașină de cusut și le croia singură. Erau cochete, vaporoase, cumințele. Le probam când lipseau părinții de acasă.

Rochia de mireasă. Ce ai schimba la ea? Cum ar arăta acum?

Ar fi curat albă, nu ar avea nici o pată de culoare. Ca o lenjerie de corp.

De ce iubești iile? Ce spun ele despre tine și starea ta de spirit?

Iile sunt singurele haine purtătoare de povești. Cu iile poți sta la taifas și aduna secrete și stări. Nici o haină de pe lume nu îmi dă o astfel de stare de feminitate.

Rochiile preferate ale fetițelor tale?

Fetele mele sunt exact la vârsta când șorturile și colanții au cea mai mare priză. Dar purtăm cu drag rochiile de la Lia Fia, un brand local de haine pentru fetițe.

Ce face mama Nata Albot pentru comunitatea mamelor din Basarabia?

Mamele care-și asumă responsabil rolul nu vor permite să rămână neinformate și needucate în materie de parenting. Asta face copilul din noi – ne ajută să ne stabilim prioritățile, să ne dozăm eforturile, să căutăm echilibrul.

Eu încerc să transmit această filosofie mamelor care vor să fie odihnite, creative, dar și autonome, și curajoase. Sunt convinsă că datoria celor care acumulează experiență de viață e să o transmită. De aceea îmi permit, uneori, să cochetez cu rolul de coach.

Care e mottoul tău în viață?

„Bea mai multă apă zilnic dacă vrei să mori fericită. – sper că v-am convins că dacă simțul umorului nu e, nimic nu e.

Din dor de casă și din respect pentru valorile supreme ale Basarabiei – femeile vrednice, mâncărurile de poveste și vinurile fabuloase, Nata a scris în Canada cartea „Moldova – din bucătăria mamei mele , un album cu povești culinare care-ți fac poftă de viață autentică.

Interviu realizat de Daniela Palade Teodorescu

Foto: Tiberiu Arsene, arhiva personală