Fascinanta lume a tangoului argentinian, dansul care naște iubiri și pasiuni pe viață
Puţin ştiută, la câţiva paşi de noi, stă ascunsă o lume aparte. Fascinantă, incitantă în umbra reflectoarelor colorate, fantezistă, strălucitoare şi incitantă: lumea pasionantă a tangoului argentinian, dansul care naşte iubiri şi pasiuni pe viaţă.
Povestea Ancăi şi a lui Traian Ionescu, doi oameni pe care tangoul i-a adus împreună, şi a curajului cu care au pornit ambiţiosul proiect al Asociaţiei pentru Cultură şi Tango, dedicată „celui mai frumos dans din lume, începe în Bucureşti, într-o mansardă din lemn, unde atmosfera, energia aproape electrică a mişcărilor şi acordurile iscate pe întinderile fără capăt ale pampasului au fascinat-o complet pe Anca, frumoasa craioveancă.
Viaţa, în jurul artei dansului
„Nu venisem cu aşteptări mari de a dansa, fiindcă amicul care mă adusese acolo mă avertizase că, la tango, «regulile sunt altfel» decât la dansurile latino pe care le ştiam atât de bine. Contrar aşteptărilor, a fost o seară magică, în care am cunoscut persoane deosebite, printre care şi pe viitorul meu soţ, Traian.
Îmbrăţişarea şi trăirile primului dans au fost atât de puternice, încât pur şi simplu am ameţit, ceea ce i-am spus şi lui la finalul tandei (o tandă este un calup de 3-4 melodii de tango). El doar a zâmbit şi mi-a zis un simplu «mulţumesc». Încă îmi mai răsună în gând şi în inimă acele cuvinte, de fiecare dată când mă gândesc cum ne-am cunoscut.
Au urmat multe alte seri de dans, până când ne-am hotărât să rămânem pentru totdeauna îmbrăţişaţi. La început, uşurinţa deciziei m-a speriat puţin, însă mi-am dat seama că atunci când totul este natural şi vine din inimă, lucrurile se întâmplă pur şi simplu.
Tangoul te schimbă pentru totdeauna
Toate temerile mele legate de carieră, de faptul că părinţii încă mai sperau să mă întorc în oraşul natal au dispărut imediat doar pentru că totul se învârtea în jurul familiei mele și al pasiunii pentru tango: Traian (partenerul meu de dans și de viață), Cezar (bebelușul nostru care are acum aproape trei ani) şi Eliza, căţeluşa noastră albă, cuminte şi prezentă, pe cât posibil, la serile de tango argentinian, povesteşte Anca Ionescu şi mărturiseşte cu un surâs încântător că tangoul i-a schimbat pe fiecare dintre ei pentru totdeauna şi i-a făcut să-şi construiască viaţa în jurul acestei arte.
Pasiunea i-a determinat pe cei doi soţi să dorească să predea această artă tuturor categoriilor de vârstă, iar dorința s-a concretizat în înființarea Asociației pentru Cultură și Tango, un ONG devenit bucuria lor de după orele lungi de birou şi inspiraţia de a-i iniţia pe ceilalţi în tainele mişcărilor pasionale.
Citește continuarea pe pagina următoare
Cultura tango pentru toţi
Cei doi soţi au scris împreună şi au pus în aplicare numeroase proiecte europene destinate răspândirii „culturii tango, care au cunoscut un succes spectaculos şi prin care vor să transforme tangoul dintr-un dans de nișă într-unul de masă.
„Eu am terminat Facultatea de Științe Politice şi am lucrat doi ani la Ambasada Italiei, timp în care m-am pregătit pentru a intra în diplomație (am absolvit Institutul Diplomatic, un masterat în Studii de Securitate, trei limbi străine la nivel avansat, Manager Proiect, Formator, Instructor de Dans, expert Fonduri Europene) apoi vreme de cinci ani am lucrat într-o multinațională.
Primele noastre proiecte au fost scrise în timpul nostru liber, după opt ore de program, când ne dedicam serile proiectelor de tango care ne aduceau în schimb satisfacția de a schimba în bine viețile tinerilor. A fost un parcurs greu, chiar epuizant uneori, însă plin de bucuria de a împărtăși. Băiatul nostru, Cezar, a fost conceput în Argentina și timp de nouă luni a ascultat și a dansat tango.
După venirea lui pe lume, eu am renunțat la locul de muncă sigur într-o companie multinațională și am luat calea antreprenoriatului, iar acum mă dedic full-time și chiar mai mult asociației, fiind sprijinită, bineînţeles, de Traian și de bunicii lui Cezar. Încă mai există seri în care rămân peste program la birou…. deși sunt conștientă că cel mai important proiect al meu este familia.
Tangoul, un stil de viață
Dar tangoul, această lume uluitoare a mişcării, este şi un stil de viață ce poate fi asociat cu nenumărate domenii: cu medicina şi sportul – o viață sănătoasă prin mișcare, sau cu diplomația şi antreprenoriatul, fiindcă prin tango se pot dobândi abilități de leadership, de comunicare nonverbală, negociere şi luare a deciziilor. Apoi, cu psihologia; există deja cursuri de terapie prin tango pentru redobândirea încrederii în sine și în partener, dar şi, oricât de curios ar părea, cu siguranța rutieră, întrucât în tango există un cod de comportament asemănător cu cel rutier: la o seară de dans este indicat să dansezi în rondă, să nu depășești celelalte cupluri, să nu faci pași în spate pentru că poți deranja restul participanților la rondă, să ai un comportament civilizat și să-i respecți pe ceilalți.
Râde: „Eu le-aş recomanda multor şoferi români să urmeze cursuri de tango și, cu siguranță, își vor schimba comportamentul și în trafic, spune Anca, în vreme ce ne decodifică spectacolul fabulos al dansului la care asistăm: „Tangoul începe printr-un cabeceo (înclinare a capului pentru ca liderul să facă invitația la dans și followerul să accepte), apoi prin câteva cuvinte de socializare, în care cei doi își zâmbesc (
În momentul în care dansul începe, aceste «dulcegării» se opresc, cei doi parteneri devin serioși și începe o abordare de tipul: «Muéstrame lo que sabes, me bailan bien» (Arată-mi ce știi, dansează-mă bine).
În tango nu te prefaci
În acest tip de abordare nu mai are ce căuta atitudinea de politically correct, nu se mai ține cont de relația dintre cei doi parteneri (familie, prieten, iubită, fostă iubită etc.), fiindcă dacă am dansa fără să ne „punem total în dans, în îmbrățișare, nu ar mai fi tango, ci ar exista o serie de bariere sociale, culturale, care ne-ar împiedica să dansăm cât de bine putem.
Într-o îmbrățișare apropiată, toate emoțiile se transmit foarte ușor de la un partener la altul, motiv pentru care este greu să te prefaci în tango. În timpul dansului, fiecare poate trăi sentimente intense de bucurie, respect, dar și de mândrie, ori poate de confuzie sau vulnerabilitate.
Patrimoniu imaterial
Tangoul ne face să revenim la esență, să spunem lucrurilor pe nume, să fim noi înșine, să fim creativi, să dansăm şi să trăim în fiecare zi cât putem de bine, fiind un dans bazat pe improvizație. Prin el reușim să ne povestim unul altuia realitatea prin imagini expresive, să creăm împreună cu partenerii de dans pe acordurile muzicii și să generăm emoții specifice complexe, la care participă atât cel care conduce în dans, cât și cel care urmează.
Tangoul este patrimoniu mondial imaterial UNESCO.
Prin proiectele pe care le scriem și le implementăm încercăm să redăm comunității ce ne-a dat nouă tangoul: atitudine, postură, spirit antreprenorial, creativitate, inovație, redescoperire, relaxare, mișcare, comunicare, abilități de leader, și lista poate continua aproape la nesfârșit pentru noi, fiindcă tangoul este stilul nostru de a trăi și de a le oferi celor din jur bucurie.
Autor: Adrian Câlțan
Foto: arhiva personală