Meteora romaneasca din Muntii Buzaului

pestera-in-muntii-buzaului

Aceste locuri din Carpatii de Curbura nu se prea regasesc pe agenda turistica obisnuita si nici nu fac parte din pachetul de servicii al vreunei agentii de turism. Dar va garantez ca merita toata atentia!

pestera-in-muntii-buzaului

Drumul chihlimbarului…
Aflate la intretaierea axelor care unesc comunele buzoiene Colti, Nucu si Bozioru, ascunse de vai abrupte si camuflate de paduri pe care securea nu le-a rarit inca, cele 20 de asezari rupestre sunt o veritabila Meteora romaneasca.

O calatorie in locuri pline de mister, in care veti intalni naluci ale trecutului, povesti despre comori ascunse in adancurile padurilor si chihlimbar auriu.

Din soseaua care leaga orasele Buzau si Brasov, in comuna Patarlagele se ramifica un drum care traverseaza apa Buzaului si merge pana in comuna Colti.

Asezarea e cunoscuta in zona ca principalul centru de exploatare a chihlimbarului – o rasina fosila din care se fac obiecte de podoaba. In centrul comunei se afla, de altfel, un muzeu dedicat istoriei exploatarii acestei rasini, in care puteti vedea bucati uriase gasite la Colti, precum si utilaje pentru prelucrarea ei.

Dar scopul nostru e vizitarea asezarilor rupestre din apropiere. Drumul pana la ele este lung si va va lua o zi buna de mers, asa ca cel mai bine e sa innoptati la singura pensiune din zona, cea a profesorului Dumitru Nica. Sotia acestuia este si custodele Muzeului Chihlimbarului, asa ca il puteti vizita chiar daca ajungeti la o ora nepotrivita.

Seara, puteti sta la povesti cu profesorul Nica – un bun cunoscator al locurilor – despre aur, chihlimbar, comorile nestiute ale calugarilor de odinioara, despre nalucile care bantuiesc muntii si padurile locului si despre multe altele.

A doua zi, vom porni dis-de-dimineata. Prima tinta e satul Alunis, aflat la circa 3 km distanta. Pana acolo se poate mer-ge si cu masina, drumul e asfaltat, insa are cateva portiuni rupte de miscarea dealurilor si de viituri, pe unde se trece destul de greu. Cu masina sau fara, ajungem langa biserica de la Alunis.

Biserica este jumatate sapata in stanca, jumatate construita din lemn si este unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din Romania in care se oficiaza slujbe. Legenda spune ca a fost taiata in stanca de doi ciobani, in cautarea unei icoane. Alaturi, in peretele de stanca, sunt sapate fostele chilii. O potecuta firava si expusa urca in varful dealului, acolo unde se afla un jilt de piatra. Se presupune ca locul ar fi servit unor sacrificii rituale.

Frumoasa poiana a Cozanei
Din Alunis, vom continua numai pe poteca de picior, coborand pe o ulita innoroita de cirezile satului. Drumul e marcat destul de rar cu triunghi rosu, dar este clar. Urcam sustinut, spre o cumpana de ape care se afla in stanga Culmii Martirei. Aici se spune ca ar fi un cimitir al ciumatilor, loc ocolit cu strasnicie de cautatorii de comori.

 

Dupa ce traversam un palc de padure frumoasa, incepem sa coboram, printre fanete si ciresi salbatici, spre Poiana Cozanei. Sunt multi aceia care, strabatand acest drum aflat intre Culmea Martirei si Dealul Hotilor (initial al Gotilor), s-au plans de oboseala sau, din contra, de vitalitate excesiva.

De unde s-a nascut si banuiala ca intre cele doua culmi ar fi o falie de timp si ca nu poti aprecia cat iti va lua sa il strabati. Marturisesc ca nu am simtit nimic din toate astea coborand spre frumoasa poiana a Cozanei.

Undeva in dreapta poienii, mai sus de captarea de apa care duce la Nucu, se afla poate cel mai important loc, Fundul Pesterii, locuit dintr-o perioada precrestina. Exista si inscriptii stranii aici, care par sa apartina unui alfabet si unei limbi de mult uitate.

Grote si pesteri sfinte
In stanga poienii, sapata intr-un pinten urias de stanca vizibil de oriunde, se afla o spectaculoasa chilie al carei nume are o rezonanta aparte: grota lui Dionisie Torcatorul. Pana la ea, se urca printr-un palc de padure, si apoi pe o scara de lemn, care duce spre gura de la intrare. Chilia are o suprafata de cativa metri si o ferestruica de la care locatarul ei scruta zarile.

De la Dionisie Torcatorul incepem sa urcam panta Muntelui Crucea Spatarului. Nu departe, intalnim un izvor sulfuros, a carui apa poate fi bauta de cei care ii suporta mirosul.

In poienile din drum veti intalni localnici din Nucu cu vitele la pascut. Deschideti o conversatie despre chiliile rupestre si eventualele comori ascunse acolo si nu veti regreta. Povesti aiuritoare, cu flacari iesite din pamant – in functie de felul comorii – va vor face sa pasiti mai atent prin desisul padurii.

Dupa circa 20 de minute de urcus intalnim cea mai interesanta chilie: Pestera lui Iosif. Sapata intr-un perete urias si aproape vertical de stanca, aflat in mijlocul padurii, pestera este, de fapt, o bisericuta in toata puterea cuvantului, cu pronaos si altar, si a fost folosita pana pe la 1871.


Locul e frumos si plin de mister, in fata intrarii este un platou drept pe care au crescut fagi inalti. Un sentiment ciudat, de liniste, te cuprinde privind la misterioasa lucratura in stanca. Ar fi bine sa popositi mai mult aici, pentru ca greul de-abia acum urmeaza. Urcusul devine aproape pieptis prin padurea de fag si pare interminabil. Dar sunt lucruri interesante de vazut.

Locuri in care trebuie sa revii
Mare atentie insa, pentru ca, luati cu drumul si cu oboseala, puteti rata cele doua Agatoane, situate pe partea stanga cum urcati. Acestea sunt schituri sapate in bolovani uriasi de piatra, carora, in timp, le-a cazut tavanul. Pot fi confundate usor cu restul stancariilor prezente acum pe marginea potecii.

Agatonul Nou era un schit minuscul, aflat pe buza unei prapastii uriase. Sub podeaua de piatra se afla Camera Fetelor, locul unde taranii isi ascundeau copilele atunci cand navaleau tatarii. Aici se spune ca a fost gasita cea mai mare comoara, un ladoi plin cu aur. Cel putin asa pretind localnicii.

De aici ne mai trebuie 1/2 h de urcus pana la Crucea Spatarului. O cruce de piatra, replica in miniatura a celei uriase pe care a urcat-o Spatarul Cristea cu treisprezece perechi de boi pana sus, pe un drum care venea dinspre Nucu si azi nu se mai cunoaste. Ascunse prin padurea neumblata, se afla si alte asezari rupestre – Casa Hotilor, Bucataria, Fundatura, Ghireta, Piatra Ingaurita, Ruginoasa -, pe care eu nu le-am gasit, neavand o calauza.

Paradoxal, sunt putini oameni ai locului care le stiu pe toate, Dumitru Nica fiind, probabil, cel mai informat. Daca aveti timp si rabdare le puteti cauta pe toate, ca sa aveti o privire completa asupra vechii tari a monahilor din Curbura Carpatilor. Dar chiar daca nu le veti gasi pe toate, frumusetea si ineditul locurilor va va prinde si, cu certitudine, veti reveni.

Text si foto: Cristian Duminecioiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta