Mărturisire emoționantă din scaunul rulant a profesoarei Nina Aurora Bălan: ”Pentru mine, dizabilitățile fizice sunt doar chestiuni tehnice”

profesor Nina Aurora Bălan

În numeroase rânduri, Avantaje a scris reportaje emoționanate despre femei care, deși imobilizate în scaunul cu rotile, sunt poate mult mai cu picioarele pe pământ decât majoritatea celorlalți, privilegiații care stăm la propriu pe picioarele noastre și ne văicărim din orice. Sunt printre cele mai verticale persoane pe care le știu, deși verticalitatea lor fizică e pusă la grea încercare.

Aceste femei cu dizabilități sunt printre cele mai curajoase, tenace, deștepte, independente, înțelepte și pozitive – și atât de evident, frumoase! – persoane pe care le cunosc. De câte ori îmi e greu, ma gândesc la ele și îmi spun că dacă ele pot înfrunta atât de demn provocările vieții, atunci e musai să pot și eu. După ce le cunoști pe aceste femei, nu poți să te mai plângi de toate nimicurile, că devii ridicol.

După ce am citit despre activitatea doamnei lector. univ. dr. Nina Aurora Bălan, de la Universitatea din Craiova, am rugat-o să ne povestească mai multe despre experiențele prin care a trecut.

În scaunul rulant din cauza unei poliomielite cauzată de vaccinul oral de producție autohtonă

Mă numesc Nina Aurora Bălan, iar din 1993 sunt cadru didactic la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Craiova, actualmente lector univ. dr. Predau cursuri ce țin de lingvistica generală, iar lucrările mele publicate, 4 cărți și articolele, aparțin acestui domeniu. Doctoratul l-am obținut cu teza Discursul politic românesc în anul 2001, sub conducerea domnului prof.univ.dr. Eugen Negrici.

Fac parte dintre cei care se consideră că s-au îmbolnăvit de poliomielită în asociație cu vaccinul oral de producție autohtonă. Aveam 4 ani. Nu s-a dovedit niciodată dacă aceasta e realitatea și cauza îmbolnăvirii, dar Organizația Mondială a Sănătății a cerut autorităților române să renunțe la vaccinul respectiv din cauza numărului mare de îmbolnăviri raportate între 1970  și 1990.

Citește și Persoane cu dizabilitati: Cum sa nu ramai un simplu pion

Poate că singurul lucru remarcabil și care poate constitui o lecție pentru alții, este faptul că, în ciuda dificultăților fizice, am frecventat toate nivelele de școlarizare în mod normal, deși părinții mei ar fi preferat să fiu educată acasă (nu mergeam deloc și ei se temeau de reacția celorlalți copii), dar o învățătoare din Hunedoara (unde locuiam pe atunci) a avut intuiția corectă de a nu ma lăsa izolată și i-a convins pe părinți că socializarea îmi va face bine.

La 14 ani am renunțat să mai depun eforturi pentru a-mi îmbunătăți condiția fizică, dintr-un motiv care mie mi s-a părut atunci (și nu regret nici azi) perfect rațional: progresele fizice ar fi fost minime, dar costurile – timp, suferință, spitale etc. – mult prea mari. Așa că am continuat să trăiesc ca un om normal, pentru mine problemele fizice fiind doar „tehnicalități”.

Cărțile și oamenii care m-au inspirat

Raspunzând recent la o întrebare despre ce înseamnă să fii român, am spus ca eu sunt ceea ce am citit. Poate ar fi trebuit să completez. Sunt ceea ce am văzut, am ascultat, am gândit și am simțit.

Una dintre bucuriile cele mai mari pe care le-am avut în viață este întâlnirea cu oameni deosebiți, oameni care mi-au lărgit orizontul prin experiențele lor, oameni care m-au făcut să zâmbesc sau să mă întristez, oameni care m-au ajutat sau care mi-au pus piedici. Toți au contat într-un fel sau altul. Toți m-au făcut să ajung ceea ce sunt azi.

În copilărie eram tentată să mă privesc ca pe un personaj dintr-un roman neștiut de nimeni: o prințesă șchioapă în luptă cu un balaur cu sute de capete, fiecare rânjind disprețuitor. Prințesa aceea nu câștiga bătălia fizică. Picioarele nu i se vindecau miraculos. Dar prin vorbe meșteșugite îl făcea pe balaur să se predea.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate