Istorie si rafinament pe valea Loarei

Istorie si rafinament pe valea Loarei

valea loareiGata de aventura
Pentru ca nimeni nu a vrut sa ma insoteasca in aceasta calatorie, m-am vazut pusa in situatia de a pleca la drum singura. Voiam sa ajung in Tours, capitala neoficiala a Vaii Loarei, dar, dupa cum aveam sa observ imediat, destinatie inexistenta in ofertele agentiilor noastre de turism.

N-am reusit sa gasesc vreo agentie in stare sa-mi faca rezervari la avion pana acolo, desi in Tours exista aeroport. Am inteles de ce abia atunci cand am inceput sa-mi fac singura toate planificarile cu putinta: nu exista zboruri regulate din Paris pana in Tours, iar daca voiam sa ajung cu alte mijloace de transport, erau prea multe de schimbat.

Insa, cu toate ca mi-am facut eu rezervari si am calatorit singura, pana la urma a fost foarte frumos. Mica aventura in care m-am implicat s-a lasat cu doar doua intamplari neprevazute, pe care le-am rezolvat in aceeasi zi. De aceea, va recomand tuturor sa incercati sa va planificati calatoria singure sau impreuna cu cei dragi. In fond, este o tara civilizata, europeana, iar zona – total orientata pe turism. In plus, francezii au mare grija de turistii lor!

Trasee europene
Daca va hotarati sa mergeti in Tours (sau la Blois, al doilea oras ca importanta din regiune) aveti doua variante: sa va inarmati cu o harta a Europei si sa luati masina personala (eu o recomand, pentru ca va va da cea mai mare libertate de miscare, chiar daca drumul pana acolo este obositor), sau sa planificati foarte bine un orar avion-tren-tren-autobuz-cazare si sa va faceti rezervarile din timp.

Partea buna in Franta este ca, daca stii cateva cuvinte in franceza, te poti descurca fara nici o problema. Sagetile indicatoare, o foarte buna structura a garilor, precum si ghidurile cu orare si harti, pe care le poti gasi gratuit la Oficiile de Turism, sunt de mare ajutor chiar si cuiva care nu vorbeste limba. Eu am intalnit un grup de asiatici care vorbeau, in afara de limba lor, doar italiana! Desi se spune despre francezi ca-si pastreaza cu strasnicie limba si refuza sa invete alte graiuri, eu am intalnit destui localnici, si tineri si batrani, care vorbeau engleza – chiar foarte bine.

Capitala neoficiala a Vaii Loarei
Tours este un oras frumos: extrem de curat, cosmopolit si cu o arhitectura veche impresionanta. Stilul de viata de aici m-a sedus instantanteu: pe langa serviciile hoteliere, mi-au placut oamenii amabili si senzatia de comunitate toleranta pe care ti-o da amestecul de rase si religii (citite pe chipul si din imbracamintea omenilor).

Tours isi merita numele de „capitala“ a Vaii Loarei. Am vazut si foarte multi francezi care nu erau „de-ai locului“, dar venisera aici de prin toata tara, in excursie. Am inteles, vorbind cu oamenii, ca Valea Loarei e locul preferat pentru vacante al multor francezi bogati. Acestia vin in regiune atrasi nu doar de peisajele superbe si de castelele demne de vizitat, ci si de specificul culinar al locului si de vinurile nemaipomenite, de pe podgorii de renume. Bucataria franceza si-a stabilit aici un varf al rafinamentului, iar crame si ocazii pentru degustari de vinuri gasesti la tot pasul.
 

valea loareiUn stil de viata regal
Am stat trei zile pe Valea Loarei si am apucat sa vizitez doar cateva dintre zecile de castele care merita vazute. Mi-am dat seama in scurt timp de ce regii Frantei si-au ales aceste locuri, si nu altele, pentru resedintele lor: o lumina blanda, aurie, invaluie copacii, domenii intinse se scalda in soare, ape molcome curg spre orizont, peste tot este verdeata. Mergand cu autobuzul sau masina inchiriata pe soselele aproape necirculate, ce onduleaza printre dealuri, imi imaginam cum regi, principi si vicontese plecau pe vremuri la vanatoare prin padurile intinse…

Castelele la care m-am oprit au un farmec aparte: par vechi, dar si moderne, pierdute in negura timpului, dar si ancorate in prezent. Unele dintre ele au fost reamenajate cu mari eforturi (pentru ca la Revolutie, ne spune un sofer, tot ce era simbol al regalitatii a fost distrus). Acum castelele apartin, in marea lor majoritate, unor persoane particulare. Stapanii acestor fabuloase proprietati prefera sa le lase deschise publicului, non-stop: sunt, probabil, o sursa de venit. De fiecare data cand am vizitat un „Chateau“ am fost impresionata.

Vedeam cu ochii mintii viata de curte de odinioara: gradinile din fata castelelor sunt extrem de bine ingrijite, nu iti trebuie decat un mic efort pentru a-ti imagina domnite si servitoare umbland printre flori, cu umbrelute de soare, copii alergand dupa cercuri de jucarie sau cavaleri descalecand undeva, in margine, pentru a veni sa se plimbe printre flori si arbori. Unele interioare par extrem de vii: La Azay le Rideau, m-au uluit masa de biliard, care ocupa o camera intreaga, si salonul de jucat carti amenajat intr-o aripa a castelului – era zona de petrecere a timpului liber.

mancareLa Chenonceau mi-a placut bucataria: e pastrata aproape intacta, inclusiv instalatia de apa curenta. Imi si imaginam forfota care domnea aici, in urma cu vreo patru sute de ani: o armata de bucatarese si ajutoare sacrificand fazani, preparand umpluturi din gramezi de ierburi aromate, framantand paine… La Amboise am retinut, in afara mormantului lui Da Vinci si in afara peisajului extraordinar (de pe meterezele castelului orasul se vede ca in palma), mirosul de foc de lemne si cel intens de mamaliga, care vine de la terasele de langa castel.

Mancaruri si vinuri
Millefeuille cu mozarella si rosii uscate la soare ori somon cu paste „al dente“ si garnitura de legume, crêpes umplute cu aproape orice, supa-crema de legume – iata doar cateva dintre specialitatile pe care am apucat sa le gust prin orase, la restaurante sau cafenele. Insa o adevarata explozie de descoperiri ti-o poate oferi o „degustare“ – mai bine zis, cina – organizata: in prima seara, am ajuns la o ferma unde s-au servit buseuri si flanuri cu cele mai diverse ingrediente, uneori greu de recunoscut numai dupa gust (si dupa vaz, in semi­intunericul din marea sala a fermei).

Supa de scoici Saint-Jacques se oferea in boluri miniaturale, ca de jucarie, in forma de scoica: trebuia s-o dai pe gat dintr-o inghititura, sorbind direct din farfuriuta. Painea de la micul dejun este, de asemenea, cu totul aparte: desi la noi in tara se acorda destula importanta painii si suntem unul dintre popoarele cu sortimente multe si bune de paine, tot m-am simtit de parca pe Valea Loarei conceptul de paine a fost reinventat…

valea loareiCelebra bagheta frantuzeasca sau renumitele croissants cu unt sunt se­­con­­date de o armata de specialitati de paine sau foietaje: neagra, cu seminte, cu coaja tare si crocanta, pufoasa, umpluta cu cicolata sau cu stafide… Despre dulciuri ar fi mai bine sa nu va povestesc prea multe: tartele cu zmeura (framboise) erau preferatele mele, dar asta pana sa intru intr-o „Chocolaterie“. Ai fi in stare sa stai intr-un asemenea magazin chiar si o zi intreaga, numai de dragul mirosurilor ce plutesc prin aer! Ciudat: m-am intors acasa cu aceeasi greutate ca la plecare. Ceea ce imi aduce aminte de o dilema a nutritionistilor: de ce francezii mananca atat de consistent si totusi nu se ingrasa? Ei bine, am aflat de ce: ei doar degusta, nu se imbuiba. Putin, dar bun – acesta este conceptul care a adus bucataria frantuzeasca pe culmile rafinamentului.

 

 

Informatii utile

  • Avionul face doua ore si 40 de minute, pana pe aeroportul Charles de Gaulle, iar daca mergeti spreTours, aveti un tren care face doar o ora pana in Saint Pierre des Corps. E vorba de renumitul TGV (Train à Grand Vitesse), care circula cu 300 km/ora. Din TGV coborati in Saint Pierre des Corps, unde schimbati si mai luati, pentru numai cinci minute, o „navette“ pana in Tours Gare. De aici, puteti merge la Oficiul de Turism sa aflati cu ce autobuz ajungeti pana la locul in care aveti cazarea.
  • Francezii sunt foarte atenti cu turistii lor, iar Oficiile de Turism sunt extraordinare. Pana si in satele anexe castelelor veti gasi un astfel de birou, unde veti gasi harti, suveniruri, acces la Internet si oferte turistice variate.
  • O zi de circuit costa cam 60 euro: pentru aceasta suma soferul unei masini cu noua locuri va va duce, impreuna cu alti turisti, la trei-patru locatii, va va vorbi in limba pe care o cunoasteti mai bine, va va cumpara bilete la castele, poate va va invita si la o degustare de vinuri…

 

 

text si foto: A. E. Miron
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Publicitate
Libertatea
Shtiu.ro
Diva Hair
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta