Fotografia, un fel special de a vorbi despre oameni

cristina paraschiv

Imaginaţie, suflet şi enorm de multă muncă sunt reperele drumului către celebritate al unei mămici sensibile, pentru care fotografia este un fel special de a vorbi despre oameni. Povestea unei femei fotograf-portretist, care ar fi trebuit să ajungă o mare finanţistă, şi a unui talent devenit profesie.

Cristina Paraschiv e un artist mai puţin obişnuit, iar drumul ei este cumva urmarea firească a construcţiei pe care a început-o şi a dus-o la capăt de una singură. Pentru ea, semnul creaţiei este dat de sensibilitatea imaginii surprinse de ochiul camerei fotografice. De mică, a visat să devină pictoriţă.

Pictură şi finanţe

Visa să-şi expună tablourile pe simeze, să fie o artistă, să creeze curente în plastică. Viaţa a împins-o tot în zona artei, deşi, iniţial, a pornit-o pe calea exactă şi poate cam aridă a cifrelor, căci, aşa cum o spune singură: „Când ești mic, poți visa să devii orice, dar de cele mai multe ori rămâi doar cu visul pentru că în mod conștient sau nu facem pași în cu totul altă direcție, care pare mai avantajoasă economic și social.

Am sperat ca talentul pe care credeam eu pe atunci că-l am să fie descoperit și încurajat, însă nu s-a întâmplat asta niciodată, iar eu nu am avut curaj să-mi susțin visul în fața părinților. Acum, în timpul liber pictez cu aceeași bucurie și aceeași lipsă de talent de acum 30 de ani, însă pot recunoaște că nu am talent la pictură cu zâmbetul pe buze, pentru că mi-am găsit drumul şi mă simt împlinită și fericită”.

Cristina a urmat un liceu economic, apoi, „natural și ușor împinsă de la spate de părinți”, ASE-ul şi un master în finanțe. „În timpul masterului m-am hotărât să nu-mi mai plâng de milă că nu am dat la Arte și mi-am construit un nou țel: să lucrez într-o bancă pe un salariu bun și atât.

Cumva ironic, după două interviuri eșuate pe motiv că eram în altă zodie decât ar fi vrut ei (nu glumesc) sau că eram prea calificată pentru postul disponibil în acel moment (răspunsul clasic), am ajuns într-un final să lucrez într-o bancă. O bancă de celule stem. Iniţial ca secretară, dar imediat am ajuns să fac și marketing, contabilitate, relații cu clienții, vânzări, de toate, și îmi plăcea foarte mult”.

De o cuminţenie iscată poate din timiditate ori din delicateţea firii ei, Cristina povesteşte toate acestea liniştit, cu ochii luminaţi de un zâmbet blând şi cu o puritate a cuvântului ce mi se pare tare departe de stereotipurile din jurul lumii artistice: „Nişte rezultate proaste la analizele medicale, o discuție serioasă cu soțul meu, pe care nu mai reușeam să-l văd deloc, și o lună de concediu m-au determinat să-mi dau demisia și să-mi pornesc propria afacere – un magazin online pentru căței.

Nu a fost o idee bună de afaceri, însă nu regret că mi-am dat demisia, așa am avut timp să mă apuc serios de învățat fotografie, artă care îmi permite să mă joc cu lumina și culorile ca în pictură, și ulterior să devin mamă”. Nu știe, spune, cum a trecut primul an din viața fetiței ei Letiția, nu-şi aminteşte să fi fost prea greu, doar fără somn.

fotograf cristina paraschiv

Nouă luni în Ibiza

Crede că atât timp cât copilul e sănătos, e ușor să fii părinte, mai ales în primul an. „Am reușit, printre turele de alăptat, să fac un curs acreditat de fotograf profesionist și să urmăresc, zi sau noapte, cursurile difuzate gratuit pe CreativeLive, fără o direcție clară, cursuri de fotografie de produs, de nuntă sau nou-născut.

Știam că vreau să fac fotografie și îmi plăcea tot ce vedeam, totul era foarte diferit de ce făceau pe atunci fotografii din România, de la stil pană la modelul de business.” Drumul era găsit, dar înainte de a se apuca serios de treabă, Cristina şi-a îmbarcat în maşină soţul, pe Ovidiu, puştoaica de şapte luni şi căţelul şi au pornit într-o vacanţă cu gândul de „a schimba puţin aerul”.

„Am ales Ibiza, nu pentru cluburi, clar, ci pentru plajele «secrete», terasele boeme de pe plajă, oamenii pașnici și zâmbitori (În Ibiza găsești comunitatea cea mai mare de hipioți din Europa). A fost genul de concediu care îți sădeşte în minte întrebarea: «Ce-ar fi dacă am locui aici?», și așa tare ne-a chinuit gândul ăsta că după un an ne-am făcut bagajele și, în aceeași formulă, ne-am urcat în mașină și am pornit iar spre Ibiza.

Am locuit pe insulă nouă luni, cele mai frumoase din viața noastră, luni de soare și zâmbet, de crescut copilul în tihnă, printre oameni foarte prietenoși, simpli și fericiți. Luni în care am învățat că putem fi fericiți cu foarte puțin. Nu a fost totul roz, mai ales până ne-am obișnuit cu ritmul lent al spaniolilor, până am găsit o gazdă care să ne accepte cu câinele, până ne-am pus internet, apoi s-a îmbolnăvit câinele, s-a umplut de purici, și el, și casa… dar am trecut repede peste toate. Ne-a fost ușor să ne integrăm cu un copil zâmbăreț și un câine mare și blănos, la tot pasul ne oprea lumea să ne întrebe ba de unul, ba de altul.

Succesul spaniol

cristina si ovidiu paraschiv

Ovidiu a muncit mai tot timpul pentru că avea contracte de onorat din țară, dar eu am fost doar mamă în primele luni, apoi am simțit nevoia să pun în practică tot ce învățasem și am început să caut fotografi pentru care fiu second shooter, am studiat chiar și asta, cum să fii un second shooter foarte bun.”

Cristina spune că a ştiut clar ce ramură a artei fotografice va aborda atunci când privea împreună cu Leti pozele din primul an de viaţă al micuţei şi ea a întrebat de ce nu e şi mami în poze. „Singurele fotografii în care apăream şi eu erau cele pe care le făceam o dată pe lună – acum, an de an – pentru a documenta modul în care ne schimbam amândouă în timp, atât! Atunci mi-a venit în mine că, exact ca şi mine, multe alte femei, mămici sau nu, se ascund de aparat, fiindcă nu avem părul aranajat, că suntem obosite, că avem câteva kilograme în plus…

Aşa a apărut dorinţa de a le fotografia pe femei, de a le face să existe în fotografii, de a le răsfăţa şi de atunci doar asta fac, pentru ele şi familia lor”. După un sezon de lucru intens în portretistica feminină, care i-a adus celebritatea locală în Ibiza, au decis să revină în România, cu un popas într-un orăşel de lângă Malaga, pentru două săptămâni care au devenit… un an.

„Aici am trăit o altfel de viață, undeva între București și Ibiza ca ritm, agitație, nervi, dar apartamentul în care locuiam era oaza noastră de liniște, peste drum de un parc plin de animăluțe libere, un vis pentru Leti și la doi pași de mare.

O sărbătoare a feminităţii

Am ales să rămânem pentru că aveam cheltuieli mult mai mici decât pe insulă și șanse mai mari pentru mine să muncesc tot anul, nu doar în sezon. Cu timpul, a început să ne placă și sudul Spaniei: prieteni noi, drumeții, carnavaluri, muzee, orașe, am umblat cât am putut de mult și, cel mai important, am dat drumul la treabă, am început să am cliente pe fotografia de portret, exact ce îmi doream eu să fac. Într-un final, ne-am hotărât, în ciuda succesului spaniol, să ne întoarcem acasă pentru că părinţii noştri își doreau foarte mult să o vadă pe Leti crescând”.

Astăzi, la 35 de ani, tânăra mămică-fotograf este o prezenţă unică în peisajul plastic românesc: nu epatează prin ţinute, nu vrea să facă vâlvă din orice apariţie şi nu are gesturi artistice care să şocheze. Impune însă printr-o eleganţă discretă, colorată fin şi cu gust. Are o familie extraordinară, un soţ îndrăgostit de aplecarea ei către frumos, o fetiţă minunată, iar drumul ei în artă spune clar că succesul înseamnă talent, dăruire şi o doză uriaşă de îndrăzneală:

„În fiecare loc în care am trăit în ultimii doi ani am fost înconjurată de femei excepționale – în Ibiza au fost mămicile, în Malaga, femeile de afaceri din grupul Costa Women, în România, femeile puternice din Bussines Women Forum România, ce mă inspiră și mă susțin pe partea de antreprenoriat.

Așa am ajuns să mă împrietenesc cu o mulțime de femei minunate, de la care am învățat foarte mult, femei cu chipuri exotice, tinere, mature, timide, femei slabe sau cu forme, foarte diferite între ele, dar toate cu o dorință mare de a se descoperi, de a se transforma, de a-și sărbători feminitatea și frumusețea în fața camerei mele de fotografiat”.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Oana Păunescu, Mircea Avarvarii

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Femei ca tine