Florin Busuioc ne povesteste despre persoanele dragi lui, amintiri frumoase si lucrurile care ii imbogatesc viata.
“Unul dintre avantajele vietii mele este insasi nasterea.
Adica locul in care te nasti, familia in care te nasti, oamenii printre care s-a intamplat acest eveniment, peisajul care te-a inconjurat inca de cand te-ai nascut.
Primele guri de aer cu miros de verdeata, plante, flori sau orice alt iz pe care il simtim si care ramane in plamanii fiecaruia dintre noi pana la sfarsit.
Nu stiu daca voi, dragi cititori ai revistei Avantaje, stiti, dar prima respiratie iti ramane in plamani si te insoteste toata viata.
Prima suflare a nou- nascutului, acea prima data cand inspira cu sete aerul in plamani, inseamna 10% din aerul pe care il va purta totdeauna in interior. Eu, cel putin, asa cred! Asa ca 10% din aerul pe care il am tot timpul in plamani este cel al locului in care m-am nascut, Hunedoara.
Cineva spunea ca personalitatea si caracterul fiecaruia dintre noi sunt determinate de suma tuturor intalnirilor pe care le-am avut in viata.
In cazul meu, e vorba de educatoare, invatatoare, colegii de scoala, cei de liceu, colonelul Sperila (seful batalionului din armata), colegii de la cocseria din Combinatul Siderurgic Hunedoara, toate iubitele, de foarte putinii dusmani… Apoi, de colegii de facultate, de Dem Radulescu si toti profesorii de la Academia de Teatru…
Precum si de Petrica Gheorghiu, Franz Kafka, Modigliani, Caragiale, Grigore Gonta, Marin Moraru, Ilf si Petrov, Nikita Mihal-kov, Radu Beligan, Cornel Todea, Adrian Sarbu, Terry Gillian, Gina Patrichi, Meryl Streep, Anthony Hopkins, Radu Anton Roman. Si tot ce pot sa adaug este ca, in ce ma priveste, caracterul mi-e in continua formare, iar lista de mai sus e deschisa in continuare.
Traiesti o buna bucata de vreme intr-un anume fel, pana cand apare o mogaldeata, trup din trupul tau si suflet din sufletul tau.
Atunci iti dai seama ca fericirea e altceva, are alt gust decat credeai pana in acel moment.
Dupa o iarna care parea ca nu se mai termina, presarata, printre nameti si rafale de crivat taios, cu pofte imposibile de capsuni, bile de guma de mestecat care nu se mai fabricau de 15 ani si alte trufandale parca desprinse din muncile lui Hercule, a venit primavara si pentru mine.
Cu muguri timizi si cu un vant cam obraznic, primavara aceea a adus cu ea o mogaldeata. O minune mica si frumoasa care se numeste Natalie, are patru ani si ne ocupa toata fericirea.
Liliana. Aici povestea se complica. Dar asa e si normal, pentru ca orice femeie este o poveste complicata.
Mai mult decat atat, povestea noastra chiar este o poveste complicata. Ne-am cunoscut, ne-am iubit, ne-am despartit, ne-am facut ca ne uitam unul pe altul, ne-am reintalnit, ne-am cunoscut din nou, ne iubim. Punct.
Sa nu crezi tu, barbate, ca vei patrunde vreodata tot misterul unei femei! Dar bucura-te atunci cand, din cand in cand, femeia iti da iluzia ca ai priceput ceva din acest mister. Si bucura-te si mai tare atunci cand tu, barbate, fiinta logica si carteziana, iti vei da seama ca a fost o iluzie si ca misterul ramane nepatruns. Mai am o viata intreaga sa dezleg misterul, mai am multi oameni de intalnit si multa fericire de ocupat.“
Actorul si prezentatorul Florin Busuioc povesteste: “De 12 ani, de cand sunt la Pro Tv, am facut de toate. Dar de-abia acum, dupa ce m-am prins cum e cu televiziunea, ma apuc serios de treaba. O sa vedeti asta in urmatorii 49 de ani. Dupa aceea poate ma pensionez. Dar ma mai gandesc.”
Text: Delia Bratosin; Foto: Arhiva personala