Simptomele autismului pot fi vizibile inca din primele luni de viata ale unui sugar (6-9 luni) si nu trebuie ignorate pentru ca, in primul an de viata, creierul copilului cunoaste cele mai dinamice procese de dezvoltare din intreaga existenta. In autism, cu cat se intervine la o varsta mai frageda, cu atat cresc sansele de recuperare. Este util sa cunosti cateva dintre simptomele specifice (de retinut faptul ca acestea pot varia de la un copil la altul):
◆ pasivitatea excesiva – lipsa plansului, imobilitate, dezinteres fata de mediu/obiectele din jur (in mod normal, la 6-9 luni, copilul trebuie sa reactioneze direct la privirile mamei, la sunetul vocii ei);
◆ activitatea excesiva (bebelusul plange mult si/sau isi schimba rapid starea de la plans la cumintenie excesiva);
◆ refuza alaptarea si/sau ingrijirea, de cele mai multe ori intoarce capul si nu priveste spre persoana care doreste sa il hraneasca;
◆ nu reactioneaza la vocea sau la prezenta parintelui (nu zambeste, nu priveste persoanele, nu gangureste, nu comunica); uneori poate manifesta aversiune fata de atingerile parintilor sau ale altor persoane;
◆ dezvoltare motorie intarziata.
Iti propun sa urmaresti aceste simptome, iar daca cel putin do-ua dintre ele sunt observabile pe parcursul a cel putin trei saptamani, iti recomand sa mergi la medicul de familie – acesta este primul pas. Dupa ce vei anunta medicul de familie ca ai observat o parte dintre simptomele enumerate mai sus, urmeza ca diagnosticul corect sa fie pus de o echipa de medici specialisti. Aceasta va include: un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog si un logoped – in functie de varsta copilului.
Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii si cu o serie de analize ale sangelui, scanare RMN a creierului, electroencefalograma etc. In paralel, psihologul si/sau medicul psihiatru va sta de vorba cu tine si, probabil, vei raspunde la o serie de chestionare speciale care vor ajuta la evaluarea comportamentului copilului tau.
Este foarte important ca in perioada urmatoare sa observi cu atentie comportamentul copilului, pentru a putea raspunde intrebarilor pe care ti le vor adresa medicii mai tarziu.