EXCLUSIV AVANTAJE Laura Zburlea, marinărița de pe bricul Mircea

Laura Zburlea

Mărturisesc, pentru mine, marinarii sunt oamenii care ne colorează veșnic, poveștile copilăriei. Nişte aventurieri fermecători, sortiţi pe viaţă căutării, urmând o cale mereu fascinantă și grea ce vine din adâncurile lumii. Astfel că, o fată-marinar, șefă de promoție la Academia Navală, singura fată ofițer de velatură pe cea mai frumoasă navă – blazonul Marinei Române – bricul Mircea, înseamnă o istorie de două ori uimitoare.

Dar ce înseamnă de fapt pentru o fată opţiunea unui drum în care zi de zi să îți măsori forţele cu imensitatea mișcătoare a mării? E ciudat poate, e dificil, fabulos, pragmatic ori teribil de complicat? Şi cât o costă, sufleteşte, o astfel de alegere pentru toată viaţa?

Este poate o nonconformistă, o curajoasă fără limite, sau pur şi simplu o tânără frumoasă și inteligentă ce are încredere în simţul propriilor proporţii și alege să le impună vieţii?

„Domnișoara aspirant' Laura Zburlea va deveni curând cea mai tânără locotentent al Marinei Militare

Căutând răspunsuri la aceste întrebări am cunoscut-o, am admirat-o şi recunosc, am invidiat-o din prima clipă, pe „domnișoara aspirant' (cum trebuie să i te adresezi milităreşte, după regulament) Laura Zburlea.

Laura este „marinăriță' începătoare, este ofițer aspirant, comandant grup vele prova și va deveni curând cea mai tânără locotentent al Marinei Militare, a făcut deja două marșuri, traversare de-a lungul Mediteranei și Mării Negre, comandând la punte manevrele cu pânze ale bricului Mircea și, fiindcă a absolvit Academia anul trecut cu cea mai mare notă, a avut dreptul să-și aleagă viitorul loc din marină.

Și după Școala de Aplicație a ales bricul Mircea, perla marinei noastre și una dintre singurele nave cu pânze din lume. L-a ales fiindcă îl iubește, de la primul pas făcut, în urmă cu patru ani, pe puntea lustruită de generații de studenți. S-a îndrăgostit de silueta zveltă și inconfundabilă, cu catargele înalte și prova perfect desenată și aici a rămas, deși munca pe un vas cu pânze este mult mai grea decât pe unul de luptă, modern, cu motoare uriașe.

Comandant de velatură

Subțire şi zâmbitoare, viitoarea domnișoară locotenent pare la început un pic stingherită de atenţia care o înconjoară. Călcătură sigură, elastică, cu umerii drepţi şi pieptul împins înainte. Surprinzător însă, în ciuda farmecului ei şi a impactului „special' pe care îl are aerul de aventurier romantic, cu aerul depărtărilor în priviri, cuvântul care o caracterizează este normalitate.

Uniforma neagră îi desenează delicat silueta și naște puțină ezitare, dar imediat descoperi dincolo de epoleți și însemne, o personalitate originală din cap până în picioare. Ai putea spune că ceea ce trăiește ea e o aventură feminină într-o lume rezervată de veacuri bărbaţilor.

Dar competența, mintea ascuțită ca o lamă de oțel și sângele rece, te conving că aventura este de fapt putere de a învinge. Aşa sunt eu. Mă agăţ de o idee, dar apoi sunt extraordinar de conştiincioasă. Defect de premiantă, nu?'

O optimistă fără leac, romantică, da, dar și independentă, Laura a înfruntat orice opoziții și prejudecăți când a decis să aleagă şi și-a văzut de drumul ei, cu toate că știa că nu va fi unul ușor. „Am fost mereu o adeptă a perfecţionării şi cred că investiţia în dezvoltarea profesională, este componenta importantă a carierei cuiva. De aceea poziţia de acum, de la comandă grup vele, nu am privit-o ca pe un premiu, ca pe o aventură cu un procent de risc asumat, ci ca pe un pas înainte, o recunoaştere într-un loc unde eram deja cunoscută, acceptată şi apreciată, unde demonstrasem deja ce pot şi reușita era de aşteptat', spune Laura, nu fără o doză de mândrie legitimă.

Aici pe bric, Laura a învăţat că poate fi ascultată de echipaj pentru ceea ce ştie şi poate, nu pentru ceea ce este. Comanda la velatură, manevra pânzelor în arboradă pentru a prinde vântul bun este esențială pentru drumul navei, iar pentru a manevra perfect vasul trebuie să știi tot timpul ce ai de făcut și să știi că n-ai voie să eziţi.

Este acolo o teamă, teamă de greșeală, de manevra greșită de ordinul dat aiurea dar teama asta nu are voie să te complexeze. Laura e conștientă că va trebui să lupte mai mult decât alții, dar ştie şi că autoritatea unui ofițer marinar depinde de pregătirea sa. „Dacă ştii perfect ce ai de făcut, de la navigaţie, hărţi, vele, arme, cursuri, comenzi şi până la frecatul punţii şi la ciorba la cazan, atunci echipajul te respectă şi te urmează. Atunci ai autoritate'.

200 de oameni la bord

De fapt, spune ea, viaţa în Academia Navală și la bordul navei şcoală Mircea- bricul unicat mondial- nu-i uşoară dar nici atât de dură cum te-ai aştepta să fie, nici chiar la marșurile lungi de luni de zile, în mare deschisă. Așa înveți, spune Laura, de la A la Z tainele marinăriei. Pe hârtie dar şi practic apoi, cu mâinile, cu ochii şi cu umărul pus la treabă. Nimic nu-i la voia întâmplării. Nimic nu se omite, uită ori trece cu vederea. Afli că marinăria nu e doar aşa, cum e prin filme: o poezie, o plimbare lină cu vasul peste valuri.

E muncă. Muncă din greu. Şi sudoare. Mâini julite de asprimea frânghiilor, spatele încovoiat sub răceala oţelului, muşchii încordaţi trăgând de parâme ori de ramele bărcilor grele echipate cu nu ştiu câte rânduri de vâsle lungi de vreo trei metri, ori ale celor mici, care se cheamă pui'.

De fapt, râde ea, cu orele de urcat în velatură, cu învergarea navei- o operațiune complexă și laborioasă care durează câteva zile și unde muncește tot echipajul permanent împreună cu studenții și cadeții – apoi cu trasul la rame şi toată condiţia fizică de care are parte, s-ar putea spune că antrenorul ei de fitness este chiar marina.

Mai sunt și ochii împăienjeniţi de soare şi arşi de vânturile aspre venite din largurile mării, dormitul sub punte în hamac, după o zi lungă de manevre, corvoadă și alergătură, traiul zi și noapte alături de un echipaj de 200 de oameni, cât încap pe bric, ori masa în comun, la cantină, adevărata mâncare bună și destulă cu câte patru feluri dimineaţa, două la gustare şi iarăşi patru la prânz.

Laura Zburlea

Sunt apoi încă multe: marea rea de gradul nu știu cât, cu valuri care te apleacă la 45 de grade, când cealaltă femeie de la bord, bucătăreasa, trebuie să lege oalele de argaz ca să poată da de mâncare oamenilor şi când te apucă răul de mare, oricâtă vechime ai avea, dar și carturile nesfârşite, fără somn, cu privirea ţintă pe sonare şi cu fiecare luminiţă verzuie sau roşietică ce pâlpâie acolo pe ecran însemnând ceva. Un ceva pe care tu trebuie să-l înţelegi, să-l descifrezi clar, fiindcă pe mare vieţile altor oameni depind de profesionalismul tău…

Despre matelotaj și matisaj

Vorbește și vorbind povestea ei țese o vrajă și iscă un noian de lucruri de care habar n-aveam, amestecate într-un limbaj codificat aproape misterios. Unghiuri de bandă, dansul perpendicular pe hulă, mare rea de trei la patru, cârma banda, alură sub vânt, drum general sud, puntea bărcii, vântul opt la care te adăposteşti sub bandă, viteze în noduri pe oră, ruliul de larg…

Aflu că nava școală Mircea împlinește anul acesta 80 de ani de când a intrat în serviciu și va reface într-un marș istoric – de 8300 de mile marine, cu 12 escale și echipaj complet inclusiv 20 de cadeți străini – traseul urmat în 1939, la aducerea ei în țară de la șantierele navale din Hamburg unde a fost
construită, apoi că va face o incursiune pe Dunăre, ceea ce nu s-a mai făcut din 2002, după reparația capitală.

Aflu apoi că făcutul nodurilor chiar este o materie de curs, cu ore de practică, care se cheamă matelotaj. Adică să înveţi să faci noduri. Noduri marinăreşti, dintr-alea complicate pe care nu ştii cum le mai poţi desface. Aflu că istoria cu marinarul care s-a înecat pentru că nu ştia să înoate e doar un banc ori că matisajul înseamnă să faci… împletituri. Un fel de tricotaj fără ace, făcut cu palmele goale, din funii rezistente de urzică, groase cât degetul.

Auzind-o și știindu-i vârsta, abia trecută puțin de 20 de ani, te întrebi dacă nu cumva vede viaţa prea uşor. Dar văzând-o acolo, pe bric, căţărată pe scările de frânghie până în vârful catargului, adunând velele, ducând fără să crâcnească poveri grele ori trăgând la rame pe marea agitată, te convingi că nu-i vorbă de aşa ceva.

Laura gândeşte profund, cu maturitatea omului deja trecut prin viaţă şi se exprimă fără ezitări. Are opiniile ei, simţămintele ei, dorinţele şi idealurile ei. Ştie exact ce vrea şi impresia de „fată cu capul în nori' dispare în faţa „femeii-ofițer de marină'. Are un aer de puştoaică pusă pe şotii, dar la prima ocazie simţi oţelul de dedesubt.

Marina e mai mult decât ce vezi în filme

Nu cred să existe femeie care să nu fi visat la viaţa romantică din filme. La aventura mării. Cu imensitatea din faţa ta, cu prova vasului spintecând valurile şi cu o iubire din poveşti. Marina însă e mult mai mult de atât. Eu chiar simt viaţa asta, e ceva fantastic şi de nepovestit. Dar sunt dureros de conştientă că nu ăsta e lucrul cel mai important. Frumuseţea se poate spulbera, marea poate deveni rea, poţi să pierzi totul. Și ce ar mai rămâne?

Poate amintirile frumoase, poate cercul auriu de pe epoleţi pe care noi, în marină, îl numim ochiul lui Nelson', în amintirea amiralului de la Trafalgar, care este semnul învingătorilor… nu ştiu. Sigur însă, îţi va rămâne puterea de a rezista şi apoi viaţa care merge înainte, ca un semn al victoriei. Şi sufletul de marinar. El rămâne', surâde nițel enigmatic marinărița iar vorbele ei sună ca un secret dezvăluit cu greu. Sunt cuvinte ce pot ascunde în spatele lor o viaţă de om.

Citeste si

EXCLUSIV AVANTAJE Inventatorul Cornel Amariei, unul dintre cei mai inteligenţi 10 oameni ai planetei, a inventat primii ochelari pentru nevăzători

EXCLUSIV AVANTAJE Mărturiile tulburătoare ale unui fost dependent de droguri

DOSAR SPECIAL: Iubiri celebre de altădată. ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ ȘI IRINEL LICIU

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre