Elsa Bădănac are o “meserie interzisă” femeilor: este una dintre cele două femei mecanici de locomotivă din România

„Sunt conștientă că, pentru a fi la maneta Săgeţii, trebuie să ştii tot, şi încă ceva pe deasupra'

În România, există doar două femei-mecanic de locomotivă. Una dintre ele vorbește, în exclusivitate, despre o „meserie interzisă' femeilor, despre putere și profesionalism și despre curajul nebun de a-ți urma pasiunea într-o lume dominată exclusiv de bărbați.

Într-un clasament al „meseriilor interzise' femeilor, pe unul din primele locuri stă cea de mecanic de locomotivă, dar Elsa Bădănac este una dintre singurele două femei din țară care au urmat cursurile speciale ale şcolii de mecanici și au îndrăznit să conducă trenuri de-a lungul și de-a latul României.

Elsa s-a născut lângă calea ferată şi spune că acesta a fost poate un semn al destinului ei de astăzi. A lucrat de la 20 de ani, în depoul locomotivelor, pornind de jos, de la munca grea, dar a rezistat acolo și a îndrăznit să urce către vârful unei cariere singulare fiindcă s-a îndrăgostit. De lumea trenurilor, a depărtărilor, de mirajul liniilor de fier desenate către orizont, de șerpii lungi, de metal, ce traversează zi și noapte lumea și de urieșenia locomotivelor, giganții cu puterea fabuloasă de a trage zeci de mii de tone către capătul zărilor.

Credința într-un vis

Așa și spune că trebuie: să te îndrăgosteşti de locomotivă adânc și definitiv, așa cum s-a îndrăgostit ea, şi să te încumeţi s-o conduci doar după ce o cunoşti ca pe tine însuţi. Este o pasiune pe care Elsa a decis să o urmeze în ciuda faptului că drumul ducea către o lume a bărbaților. „Am reușit pentru că am crezut într-un vis', spune Elsa abia intrată în camera mecanicilor la prezentarea de tură dinaintea plecării la drum.

Elsa Bădănac are în spate ani de teste și examene

„Vedeți, pentru fiecare dintre noi, valorile, speranțele și acțiunile sunt extrem de diverse pentru că vedem lumea cu alți ochi, iar ceea ce este esențial pentru unii ar putea să fie lipsit de valoare pentru alții… Pentru mine, visul de a conduce o locomotivă, de a domina mașinăria aceasta uriașă a fost motorul care m-a mânat către această meserie frumoasă, însă foarte riscantă, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede'.

Înainte de a decide să dea examen la şcoala specială de mecanici a Regionalei CFR Craiova, unde era singura reprezentantă a genului feminin din promoție, și mai apoi de a ajunge să conducă trenuri de rang superior în Regională, unde mai sunt aproape 400 de mecanici de tren, toți bărbați, Elsa a trebuit să-și adune tot curajul pe care îl avea. Dar s-a încumetat.

Așa a fost ea mereu: curajoasă de mică, cu gustul adrenalinei și gata să răspundă unei provocări, iar dacă se apucă de un lucru, nu se oprește până nu-l duce singură la bun sfârşit. Apoi a fost nevoie să învețe serios fizică și matematică, multă mecanică, rezistență, electricitate, motoare termice și încă câte alte discipline, fiindcă o locomotivă este de fapt o adevărată uzină şi fiecare fel de locomotivă în parte este diferit, de la performanțe la gabarit și la toate detaliile tehnice.

După ce a absolvit școala de mecanici de tren din cadrul Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Craiova, prima din clasa ei, povestește Elsa, a primit dreptul de manevră: putea să conducă locomotive, însă doar pe liniile de triaj din gară, apoi, vreme de doi ani, a fost „numărul doi' în cabină, mecanic ajutor pe trenurile de pasageri.

„Așa cere regulamentul, sunt etape obligatorii pentru a ajunge mecanic de tren. După cei doi ani de asistență pe pasagere, am putut să conduc la drum lung, însă doar cu mecanic ajutor alături, vreme de alți doi ani și abia apoi se poate propune trecerea pe trenurile de rang superior, adică accelerate, rapide, intercity', spune Elsa.

Examenele însă nu se opresc după absolvirea școlii. De fapt, nu se opresc niciodată, fiindcă lunar se fac cursuri cu instrucţii de serviciu, se dau teste, examene, verificări, se pun note în catalog exact ca la o altă şcoală. Așa obții cele zece certificate de competență care există pentru un mecanic de tren, certificate că poți conduce şi dieseluri, şi diesel-hidraulice, și electrice, şi Săgeţi Albastre, şi, de fapt, tot ce este tren în România.

Citește continuarea pe pagina următoare

O apăsare la 20 de secunde

„Răspunderea este imensă și de aceea este normal să fii perfect din punct de vedere profesional, fiindcă la fiecare drum ai în spatele tău, la propriu și la figurat, sute de oameni'.

elsa badanac

Sigur că Elsei nu i-a fost ușor, dar ce drum, apucat atât de pieptiș, al unei femei pe tărâmul bărbaților poate fi ușor? De la replicile usturătoare la glumele mai cu perdea sau fără, de la trimiterile la cratiță ale mecanicilor-bărbați cu orgoliul rănit de „intrusa' nou-venită, la sarcinile peste măsură de complicate, de la reproșuri la evenimente de drum, le-a traversat pe toate, s-a obișnuit cu ele și a învățat să gestioneze situaţiile mai mult sau mai puţin tensionate.

Încet-încet a reușit să câștige într-o luptă ce părea inegală din start, demonstrând că este cu adevărat bună în ceea ce face și câștigând respectul tuturor colegilor. Din vorbele Elsei descopăr că dincolo de manetă, de butoanele roșii și albastre din cabină și de computerul de bord care gestionează fiecare secundă a uriașei mașinării, se află o profesie cu adevărat complicată, cu dedesubturi și taine greu de cuprins, cu disciplină de fier și algoritmi peste care nu poți sări și de la care nu te poți abate.

Puțini știu că toți mecanicii trebuie să ajungă la depou cu două ore înainte de plecarea pe traseu, ca să testeze motorul, să facă o revizie a întregului tren și zeci de verificări de la nivelul uleiului din motor la cel din sistemul de la transmisie, căci orice neregulă ivită pe drum cade în responsabilitatea mecanicului.

Apoi, pe tot drumul, mecanicul trebuie să apese ritmic pedala de confirmare din cabină. La fiecare 20 de secunde, căci dacă nu apasă, locomotiva îl avertizează sonor și apoi, dacă pedala nu este călcată, trenul frânează brusc şi se opreşte singur, căci e posibil ca omul de la manetă să fi pățit ceva și să nu mai poată conduce.

Îți trebuie, spune Elsa, mult sânge rece şi viteză de reacție ca să poți lua decizii de fracțiuni de secundă, trebuie să stăpânești perfect comenzile, să știi toate semnalele luminoase, să schimbi corect macazurile, să poți frâna perfect trenul pe care îl conduci și să nu ai frânări de urgență, căci ele sunt considerate nereguli în circulație, și să fii mereu contra cronometru, să nu depăşeşti timpii din grafic.

Tensiunea cumplită a traseelor se imprimă în subconștient și te marchează pe viață, la fel cu accidentele pe care nu le-ai putut evita și pe care mecanicii care au trecut prin ele spun că nu le poți uita niciodată, deși îți dorești cu disperare să o faci.

Pasiune pentru toată viața

„La fel se imprimă și riscul permanent al afecțiunilor la care ești expus în trenurile nemodernizate, ce mai circulă încă destule pe liniile românești și de care nu te pot feri sporurile de pericol sau de muncă grea, din salariu', spune Elsa Bădănac și adaugă imediat că pentru ea, la cei 46 de ani pe care îi are, este cea mai frumoasă meserie din lume, pe care n-ar schimba-o cu nici o alta:

„La mine, totul a început ca un soi de ambiţie. Apoi am ştiut că pot şi că asta voi face, iar la primul drum singură, puterea pe care am simţit-o s-a transformat în pasiune, o pasiune care mi-a marcat viaţa şi de care nu cred că voi scăpa vreodată. Femeile au în general pasiuni cuminţi, necomplicate, dar pentru mine, alegerea aceasta, ușoară sau nu, este singura posibilă'.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Mihail Grigorie, shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Kudika
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Povesti adevarate