DOSAR SPECIAL: Semnificația motivelor cusute pe Iia românească

05.07.2023, 08:32 . Actualizat 05.07.2023, 17:17

Homepage / Povesti adevarate

Iia românească sau cămășile tradiționale românești, iile, sunt parte importantă a portului nostru popular, se regăsesc în mai toate zonele țării și sunt bogat ornamentate cu simboluri și motive tradiționale care reflectă valorile și cultura poporului român.

Aceste motive și simboluri sunt complexe și foarte variate, sunt acoperite de simbolistica tradițiilor magice populare, au fost transmise din generație în generație preluate și adaptate de-a lungul timpului fără a li se altera mesajul original și depind de regiunea de proveniență. Fiecare zonă geografică a României are propriile tradiții și motive specifice, iar acestea sunt reflectate în mod unic în designul cămășilor tradiționale, iile putând fi decorate cu broderii geometrice sau florale așezate în șiruri sau benzi, cusături în relief, inserții de dantelă sau șnururi decorative și, în funcție de context, ocazie (de la nunți, la diferite sărbători religioase de pe parcursul anului), sau de rangul social, pot fi mai simple sau mai bogat ornamentate, fiind în realitate un mod de exprimare pentru persoana care le purta.

Iia românească, piesă vestimentare universală

Iile sunt în sine niște poeme vestimentare, scrise de veacuri în borangic. De la iile transilvănene cu volanele lor impresionate zise și „fodori' și compozițiile lor de simboluri stilizate geometric către simetria perfectă, ori cele mehedințene și cele din inima Bărăganului ornamentate pe întreaga mânecă cu spirale și romburi și cu motive distanțate pe altiță reprezentând cerul apa și pământul în nuanțe predominant albastre și indigo și până la iile din Banat lucrate în combinație alb-negru, cu motive geometrice înscrise în special pe pieptar și pe linia centrală a spatelui, transmițând ideea de stabilitate și verticalitate, sau la cele bucovinene ornate cu motive vii, preluate din lumea animală și brodate adesea în fir de aur și argint.

Câte o poveste scrisă pe fiecare iie

Majoritatea iilor au o structură fixă așa cum are orice bluză feminină: piept, dreptunghiul de pe spate numit creț, mâneci, gulerul- care poate fi deschis ca la tricouri sau încrețit din cusătura mânecilor- iar cele mai multe au altița, modelul brodat sub umeri. Toate modelele folosite pe aceste părți ale îmbrăcăminții nu sunt puse la întâmplare sau doar cu scop estetic, ci au semnificații foarte bine stabilite, cunoscute din moși-strămoși. Fiecare motiv închipuit acolo și cusut manual cu ațe împletite și descântate după ritualuri de veacuri, are câte o poveste, fiecare reprezintă viața, relația cu Dumnezeu și natura și, indiferent de model are, în funcție de locul unde este aplicat, o semnificație profundă, pe care destul de puțini o cunosc.

Cerul pământul și apa

Motivele înscrise pe ii erau extrem de meticuloase, spuneau diverse lucruri despre femeile care le purtau iar simbolurile figurate erau ursite pentru a obține diferite lucruri în viață, noroc, bunăstare sau fertilitate. Ele erau întotdeauna legate de credințele populare și de fascinația conferită lumii de rânduială și echilibru și de aceea coaserea sau brodarea lor dura destul de mult, dar odată sfârșită iia brodată conferea purtătoarei o energie aparte. Așa de pildă, bucata de pânză care pornește de sub umeri este dedicată stelelor de pe el și celor doi „luminători', soarele și luna, apoi, dreptunghiul de pe spate, ce coboară până la mijloc, reprezintă simbolic cerul, iar liniile verticale ce coboară peste piept semnifică curgerea apelor pe pământ și drumul lor către mare. Un alt lucru specific iilor este faptul ca modelul din altiță, adica cerul, nu poate fi repetat și în altă parte astfel că fiecare piesă din structură trebuie să aibă un model diferit. O structură de motive aparte o prezintă iia basarabeană „de Nistru', la care râurile sunt înfățișate cu linii orizontale, nu verticale ca la celelalte tipuri de ii, semnificând bariera, opreliștea, protecția, oferită de Nistru către lumea de dincolo de apă, pentru locuitorii din vremuri imemoriale neexistând nimic dincolo de Nistru.

Crucea, simbolul creștin

Un alt motiv important folosit pe iile din toată România, este simbolul creștin al crucii brodată cu roșu și așezată pe piept sau pe spatele iiei și reprezentând legătura profundă a purtătoarei iiei cu credința ortodoxă a poporului român. În general, crucea brodată, simbol al echilibrului și al apropierii de Dumnezeu, este un element important în portul popular românesc, fiind un semn al spiritualității, al tradiției și al identității naționale, iar așezarea ei pe ii este legată de crucea suferinței pe care a fost răstignit Iisus Hristos, culoarea ei roșie fiind asociată cu sângele Mântuitorului așezat pe albul borangicului care închipuie puritatea și liniștea dumnezeirii. Pe modelele de ii foarte vechi, simbolistica religioasă a crucii face loc și altor semnificații cum ar fi anotimpurile anului sau cele patru direcții cardinale.

Simboluri brodate ca semne ale vieții

Soarele regăsit pe iile din Muntenia subcarpatică și în toată Oltenia, este simbolul vieții, al luminii și al energiei, spirala de pe bluzele moldovenești și bucovinene închipuie regenerare și ciclul fără sfârșit al vieții, motivul tip țesătură din Transilvania semnifică dăruirea dragostea pasiunea și munca depusă pentru lucrarea complexă și elaborată pe care o reprezintă piesa de vestimentație, așa cum simbolul floral este asociat cu fertilitatea și cu legătura cu natura. În vechime, altița iilor era umplută cu cinci sau șapte „benzi' sau „registre' orizontale separate și compacte, brodate cu motive geometrice fixe, cu o semnificatie spirituală bine determinată: romburi și rozete cruciforme. Apoi au apărut și alte simboluri adăugate pe altiță, cum ar fi spirale, cârlige, valuri, S-uri culcate, hașuri, sau zig-zag-uri, cărora li s-au adăugat treptat motivele astrale sau religioase ale crucii, lanțișorului, ochilor sau stelelor, dar și cele ale roții, bisericii, pomului vieții, clopoțeilor, coarnelor de berbec sau vârtelniței, cocoșului ori cucului.

Semnificații peste secole

Motivele florale brodate au început să fie figurate pe ii către finalul secolului 19 pornind cu benzile cu boboci de trandafiri și urmând macii, garofițele sau margaretele, apoi strugurii, spicul de grâu, brăduțul ori trifoiul norocos cu patru foi, făcând trecerea treptată de la modelele mai simple, cu tipar geometric, la cele vegetale stilizate și din ce în ce mai complexe. Florile simbolizau vitalitatea și tinerețea, ca și strugurii, iar coarnele de berbec protejau de pericole și aduceau bogăție, apoi cocoșul alunga spiritele rele, proteja de ghinion și de vrăji, în vreme ce ochiul înconjurat de linii se considera că privește permanent și alungă energiile negative. Cusătura altiței este realizată cel mai adesea cu puncte de cruciuliță întărite la mijloc, pe vechile ii moldovenești fiind folosit motivul specific al „puilor', așezați pe cinci rânduri orizontale despărțite cu dungi înguste, dar cusute pe dosul iiei, în vreme ce în zona Teleormanului rândurile de ornamente orizontale sunt întrerupte de segmente monocolore din borangic sau mătase, dar dispuse vertical.

Culori și nuanțe

Motivele și simbolurile erau combinate cu o anume culoare predominată, destinând fiecare iie unei anumite vârste sau ocazii. Așa de pildă, iile cusute pentru tinerele fete nemăritate erau brodate cu mult roșu, culoarea sângelui puternic și năvalnic care apără de deochi și aduce frumusețea în obraji, iar accentul decorațiunilor era pus pe modelele din partea de jos a iiei unde se găseau motivele mării și valurilor, simboluri ale vieții veșnic neliniștite. În schimb, iile purtate de femeile de vârsta a treia erau predominant albe, semn al apropierii de senectute, de „marea trecere' către albul „lumii fără doruri', erau curățate de culorile vii și cu broderii în partea de sus a umărului unde se află simbolurile cerului, pământului sau râului vieții trecătoare.

Foto: 123rf

DOSAR SPECIAL: Când a apărut Iia românească?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro