DOSAR SPECIAL: Când a apărut Iia românească?

04.07.2023, 08:12 . Actualizat 04.07.2023, 15:07

Vrei să afli când a apărut Iia românească? Ei bine, nu se cunosc date exacte cu privire la apariția iiei însă antropologii estimează că ea a apărut încă din perioada culturii Cucuteni, o civilizație a bătrânului continent răspândită cu circa 4000 de ani înaintea erei noastre în zonele cuprinse între Carpații de curbură, nordul actualei Moldove și Basarabia, meșteșugul creării ei răspândindu-se rapid și în restul teritoriilor românești și continuându-se prin transmitere din generație în generație.

Distinctive și unice sunt la ea diversitatea ornamentelor și a decorațiunilor pânzei, latinii denumind-o „tunicae lineae', tunică subțire ce se purta direct pe piele, pentru ca puterea ei tainică să intre în contact direct cu purtătoarea acesteia.

Semne împotriva vrăjilor

Puțini știu că, la origine și chiar în ziua de astăzi, iia este o îmbrăcăminte tradițională care, croită și cusută exact după ritualulrile păstrate din vechime, are valoare de aducătoare de noroc, prosperitate și are un important rol de protecție. Artiștii populari au conservat de-a lungul timpului însemnele cusute pe iie amplificând menirea acestora de a proteja femeile ce o purtau de duhurile rele, vrăji sau blesteme și de alte pericole. De aceea iia a fost asociată încă de la origine, cu sărbătoarea populară a venirii zânelor Iele și Sânziene, la ceasurile lui „sol invictus', a soarelui învingător serbat de romani, în plină perioadă a solstițiului de vară. Despre iie se spune că aduce noroc fiind un simbol al fericirii și frumuseții celei care o poartă și că prin puterea legăturii puternice cu trecutul perpetuată prin portul tradițional românesc și transmisă prin generațiile de strămoși, alungă necazurile și protejează de spiritele rele și vrăjile ce se pot abate asupra fetei care o purta, și că atrage pețitorii.

Iia românească: Simplitate și eleganță

Aura magică a iiei decorată cu forme și modele anume, dispuse în zona pieptului și a mâinilor sporește atractivitatea celei ce o poartă, conferă eleganță desăvârșită, iar culorile folosite pentru alesături, pe lângă faptul că stabilesc statutul marital al femeii respective, au și o semnificație profundă venită în lumea tradiției populare românești, din mentalul colectiv arhaic.

In și bumbac

Rămasă și astăzi o parte esențială a portului popular, cămașa tradițională românească se regăsește în multe zone ale țării, cu multiple variante de croi și materiale folosite, dar în general, fiind confecționate din pânză de bumbac sau in și decorate cu broderii și cusături. În trecut, iile erau confecționate exclusiv din pânză de in sau de bumbac, dar în timp, materialele utilizate pentru confecționarea acestora au pornit să se diversifice de la regiune la regiune și de la perioadă la perioadă, iar astăzi se folosesc și alte materiale, precum mătasea sau amestecuri de fibre sintetice.

Șnururi, dantelă și broderii în relief

Croiala lor este una simplă, dreaptă și largă, cu mâneci lungi și guler rotund sau cu guler înalt iar, în ceea ce privește modelele, acestea sunt foarte variate și depind de regiunea de proveniență și pot avea diferite elemente decorative și detalii unicat, aplicate exclusiv manual, cu acul, în singurătate și în mare taină. Așa de pildă, iile moldovenești tradiționale au șnururi la mâneci și la guler, iar cele din zona Olteniei sunt decorate cu broderii bogate cu motive geometrice sau florale, în alte zone ale țării, bluzele tradiționale pot fi decorate în stiluri deosebite având cusături în relief, inserții de dantelă sau alte feluri de șnururi decorative și, de asemenea, în funcție de ocazie sau de rangul social, acestea pot fi mai simple sau mai bogat ornamentate. Este important să menționăm că iile tradiționale românești sunt considerate un simbol al identității naționale și sunt încă purtate astăzi la ceremonii religioase, festivaluri folclorice sau în diferite contexte sociale.

Foto: 123rf