DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Romica Puceanu, artista cu un destin greu încercat de iubiri fără leac și de pierderi cumplite

Romica Puceanu

Romica Puceanu s-a născut într-o familie de lăutari țigani, a început să cânte de la 14 ani și a avut o viață de film dar și un destin greu încercat de iubiri fără leac și de pierderi cumplite. A cucerit cu vocea ei inegalabilă, inimile a milioane de români, a strălucit alături de marile stele din elita muzicii mondiale, Cesaria Evora, Ella Fitzgerald sau Billy Halliday și a rămas în istorie drept vocea de aur a muzicii lăutăreşti.

O vreme îi ascultam melodiile pe ascuns, căci erau „interzise'. Puneam la pick-up, în surdină, vinilurile cu „Şaraiman', „Florăresele', „Aş munci la plug şi coasă', „Anii mei şi tinereţea', ori „Ia mai dă o damigeană', dar tot pe atunci studenţii din America învăţau despre ea, iar albumul său „Chansons Tziganes' se vindea pe rupte în marile magazine de muzică din lume.

S-a prăpădit brusc și nedrept într-un accident rutier a cărui singură victimă a fost – cu o zi înainte de a pleca să concerteze la Paris – și, până în ultima ei clipă a dăruit lumii, cu iubire, o muzică ce se pregătește pentru eternitate.

Romica Puceanu, artista care avea să devină „regina muzicii lăutăreşti', a fost vestită nu doar în România, ci şi peste
hotare. Melodiile ei au însoțit evenimentele importante din viața a milioane de oameni și au fost fredonate peste tot în lume. Plecată, de prin `86 până în `92, peste „gârla cea mare', la New York, Romica Puceanu era mândră că vine din „ţara lăutarilor'- oamenii pentru care viitorul se află în trecut – și cântă muzică lăutărească.

Muzica iscată demult de ţiganii robi de pe moşiile vechilor boieri. Vie, ritmată, cu suişuri şi coborâşuri retezate de note grave, adânci ca ochiul fântânilor. În ciuda sărăciei şi a vieţii parşive din lume, muzica ei era expresia bucuriei celei mai intense, tradusă în sunete venite încoace parcă de secole, aducând cu ele parfumul străvechilor lăutari.

Ritmul clocotitor al dansului te făcea să te simţi viu, iar vorbele alungite de vocea profundă, fără egal, spuneau de
dragoste, de moarte sau de tinereţea care zboară. Cu ele, cu vorbele, deseori amestecate – vechi și noi, țigăneşti,
româneşti, rusești, tătărești – uimea și punea pe jar spectatorii.

Romica Puceanu își câștigase faima în SUA, Japonia și China

La nici 14 ani urcă pentru prima dată pe scenă, iar cariera începe să se contureze din succesul aproape instantaneu pe care i-l aduc vocea și sensibilitatea interpretării „cântecelor de mahala'.

Convingerea ei că doar munca îi va aduce realizarea visurilor o face să caute noi și noi izvoare pentru melodiile ei
lăutărești, să prelucreze texte vechi culese de prin colțuri uitate ale lumii țigănești autentice și să le transpună muzical ca solistă în taraful verilor ei Aurel şi Victor Gore. Primul disc al Romicăi este înregistrat în studiourile
Electrecord abia în 1964 – căci ideologia comunistă nu prea îngăduia muzica lăutărească – tot cu ajutorul tarafului
Fraţii Gore.

Romica Puceanu

Dar vocea inconfundabilă şi melodiile interpretate excepțional au făcut ca în anii `60-`70 să devină cea mai căutată „lăutăriță' din România. Marile restaurante bucureștene, de la Intercontinental la Monte Carlo, ori de la Salonul Spaniol la Conti, se luptau să o aducă să cânte la ei. Invitațiile nu conteneau, iar când cânta la nunţi se juca până la ziuă, pantofii nuntașilor ajungând ferfeniță.

Exploziv, faima ei a pornit să depășească granițele țării. A întreprins turnee în Statele Unite, în Japonia și China, a cântat împreună cu Doina Badea în Israel și a fost solistă pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase', alături de Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Nicu Constantin și, până în ziua de astăzi, lăutarii îi rostesc numele și poveștile aproape evlavios.

A murit într-un accident de mașină, pe când se îndrepta spre o nuntă

Destinul artistei a fost cumplit. Întoarsă de câțiva ani în România după autoexilul ei pe pământ american, marea artistă și-a aflat sfârșitul într-un accident rutier petrecut pe „drumul vechi' către Constanța, unde mergea la o nuntă.
Soarta a vrut ca microbuzul în care se afla, împreună cu alți patru oameni (șoferul și copilul acestuia, care stătea
chiar în brațele Romicăi, și doi membri ai tarafului) să fie izbit frontal de automobilul unui grec intrat pe contrasens.

Din cei cinci oameni câţi erau în microbuz, doar Romica Puceanu fost lovită serios – deși nu se afla în față și nici
la geam, ci pe locurile din mijloc între alți doi oameni – și a murit ulterior. Nici măcar băiețelul pe care artista îl ținea în brațe nu a fost rănit. Imediat după impact ea a fost luată cu ambulanța și dusă la spitalul din Fetești dar, pentru că
starea i s-a înrăutățit, a fost transferată la Spitalul Floreasca din Capitală.

Aici, medicii au decis să o opereze de urgenţă imediat după ce a ajuns, dar toate eforturile au fost zadarnice. Regina
muzicii lăutărești se stingea pe patul spitalului, două zile mai târziu, în 26 octombrie 1996. Romica Puceanu a fost
înmormântată în sunetele melodiilor sale nemuritoare cântate de taraful Ion Albeșteanu și îşi doarme somnul de veci
pe „Aleea lăutarilor' de la cimitirul Izvorul Nou, alături de marele Fărâmiţă Lambru, de Nicuşor Predescu și alți
muzicanți celebri.

Citeste si

DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Zavaidoc, artistul care a dat opera pe muzica lăutărească

DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Fărâmiță Lambru, artistul cu har divin, ucis prematur de pasiune și de vicii

DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Maria Lătărețu își strigă cea mai cruntă durere din câte pot exista în melodia Lie ciocârlie'

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Wikipedia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre