DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Zavaidoc, artistul care a dat opera pe muzica lăutărească

Zavaidoc

Zavaidoc, un nume emblematic pentru lăutarii României. În perioada celor două războaie mondiale, muzicianul reprezenta unul dintre vârfurile cântecului lăutăresc și al celui de petrecere, fiind un răsfățat al acelor timpuri. A cunoscut cele mai înalte culmi ale gloriei și avea o mulțime de fani.

Cucerea instantaneu publicul cu stilul său aparte de interpretare și reușea, de fiecare dată, să umple marile restaurante, grădinile și barurile bucureștene până la refuz.

Pe numele său real Marin Teodorescu, Zavaidoc s-a născut într-o zi de primavară, pe 8 martie 1896, în Pitești, într-o familie de lăutari. Primele lecții de muzică le primește chiar de la tatăl său, celebrul țambalist și violonist Tănase
Teodorescu.

Nu după mult timp, Zavaidoc se confruntă cu prima sa cumpănă. La vârsta de 13 ani rămâne orfan de tată și este sprijinit de către fratele său, Vasile, care avea să-i devină un reper în viață. Destinul începe să i se contureze abia în anul 1916, când este înrolat în armată și face parte din echipele artistice, susținând concerte și spectacole prin spitale.

Practic, aici ia naștere povestea carierei sale artistice. Zavaidoc are ocazia să cânte alături de Elena Zamora sau Taraful lui Fănică și îl cunoaște pe celebrul compozitor George Enescu. Se pare că numele de Zavaidoc l-a primit pe vremea când îi înveselea pe ofițerii serviciului militar. Generalul Traian Moșoiu este cel care i-a pus porecla Zavaidoc. În limbajul arhaic muntenesc, zavaidoc însemna năbădăios, neastâmpărat, zurbagiu, fire iute și om pus pe veselie.

Nu a vrut să fie tenor

Nu după mult timp a început să ia lecții de canto, la București, cu Dimitru Mihăilescu Toscani și Dimitrie Cutasvas.
Cu toate acestea, nu a urmat Conservatorul și s-a mulțumit cu ceea ce a putut să învețe de la tatăl său. Zavaidoc avea în primul rând o voce de tenor cu un registru înalt, ieșit din comun.

În al doilea rând avea o forță fizică a vocii cu totul excepțională și deseori cânta fără microfon, în aer liber. Avea din naștere un registru vocal de-a dreptul de invidiat. În 1921 a primit oferta de a fi cântăreț de operă, dar a refuzat. După ce a semnat contracte importante cu diferite case de discuri ale vremii – Columbia Records, His Masters
Voice și Odeon – a devenit o vedetă națională.

Între anii 1930 – 1940, Zavaidoc devine simbolul petrecerilor și voii bune din restaurantele bucureștene. „Aseară fusei la una', „De când ne-a aflat mulțimea', „Dacă ea nu mă iubește' erau melodiile ce răsunau în mod repetat în localuri precum Parcul Trandafirilor', „Unic', „Bufetul', „Coșna', „Cireșica', „La cotitură', „Slepincar', „Roata lumii', „Marița Borțoasa' și, nu în ultimul rând, „Berbec', restaurantul care l-a consacrat pe artist. Aici, toţi vatmanii tramvaielor opreau strigând „Staţia Zavaidoc! Dă-te neamule jos, să mănânci peşte batoc şi să-ţi cânte Zavaidoc!'

În afara succesului său pe plan artistic, Zavaidoc făcea furori printre femei. Cuceritor și năbădăios ca fire, Zavaidoc era adorat și adulat de femei de toate vârstele, admiratoarele sale fiind cu miile, dacă nu cumva mai mult de atât.
„Când cânta «Maria neichii, Marie»… ehe… plângea lumea… și plâng și eu acum… Cânta multe cântece: «De când ne-a aflat mulțimea», cânta și romanțe, cântece de petrecere, cânta de toate… El încheia programul. Ridica sala-n picioare. Era un bărbat cuminte, la locul lui, iubit de public și de femei. Nu era înalt. Era arătos', declara nostalgic Florea Voinicilă, violonist în taraful lui Zavaidoc.

În urma unui turneu de la Focșani, Zavaidoc o cunoaște pe Constanța, femeia care mai târziu avea sa-i devină soție și mama celor trei copii ai săi.

Zavaidoc a fost îndrăgostit de Zaraza

Se știe că o altă voce remarcabilă din perioada interbelică a fost cea a lui Cristian Vasile. Un artist talentat, popular
și foarte iubit la acea vreme. Acesta era îndrăgostit de o femeie răpitor de frumoasă, pe nume Zaraza, cu care avea o relație specială. De frumusețea ei erau atrași mulți bărbați, printre care și Zavaidoc, arătându-se mereu fermecat
de prezența ei.

Legenda urbană spune că relația dintre Cristian și Zaraza nu a durat mult. S-a încheiat după doar doi ani de zile. S-a tot discutat despre o rivalitate între Zavaidoc și Cristian Vasile, ca între marii artiști.

În acest context, istoricii vorbesc mult despre gelozia aprinsă și nebună a lui Zavaidoc cu privire la succesul pe care îl avea rivalul său. Motiv pentru care dorește cu orice preț să se răzbune pe acesta și pune la cale un plan diabolic de a-i ucide iubita, pe Zaraza.

Scena se petrece într-o seară târzie de octombrie, când Zaraza a ieşit să cumpere tabac pentru iubitul ei şi a fost atacată și ucisă de un ţigan care ar fi fost plătit de Zavaidoc. Fata a fost găsită moartă pe stradă, zăcând într-o baltă de sânge.

În urma acestui act tragic, Cristian Vasile este sfâșiat de durere și se retrage de pe scena celebrității. Nici în ziua de astăzi nu se știe concret dacă întâmplarea este doar un mit urban, un produs al imaginațiilor bogate, sau finalul cumplit de trist al unei frumoase povești de dragoste.

Zavaidoc și fiica sa au murit în aceeași zi

Din păcate, în aprilie 1944, la primul bombordament, casa lui Zavaidoc a fost incendiată și distrusă din temelii. Astfel își pierde toată agoniseala de până atunci. Constrâns de situație, cântărețul este nevoit să se refugieze cu familia la Caracal. Imediat după această nenorocire, urmează un alt episod greu.

Ca să-și câștige existența, Zavaidoc noaptea cânta iar ziua se ascundea de bombardamente în adăposturi. Fără casă şi fără bani, afectat de moartea surorii sale, Zoia, Zavaidoc s-a îmbolnăvit și cu timpul a și orbit.

Şi-a petrecut ultimele zile din viaţă la Spitalul 'Filantropia' din Bucureşti. A avut parte de o moarte timpurie, stingându-se din viață la numai de 48 de ani. A murit la 13 ianuarie 1945, în aceeaşi zi cu fiica sa, Niculina.

Timpul transformă marile destine în nume de străzi și statui. Există străzi și festivaluri în amintirea artistului, deoarece numele său are destin și percutanță în timp. Iată, vorbim acum de Zavaidoc, într-o perioadă de declin a
muzicii lăutărești de calitate.

Însă discurile, înregistrările lui, rămân moștenirea cea mai de preț pe care o avem de la interpretul care a cunoscut în viață și mărirea, dar și decăderea. Iar dacă din când în când își mai amintesc de el producătorii de emisiuni radio și îl mai difuzează – rar, este adevărat – acest lucru se întâmplă tocmai pentru că Zavaidoc nu a fost un cântăreț oarecare…

Citește și

DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Maria Tănase, artista care a lăsat cu limbă de moarte ca, după ce nu va mai fi, în loc să i se facă parastase, să fie ajutat câte un student sărman

DOSAR SPECIAL Mari voci ale muzicii lăutărești: Fărâmiță Lambru, artistul cu har divin, ucis prematur de pasiune și de vicii

Autor: Ruxandra Hăbeanu

Foto: wikipedia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre